Get Adobe Flash player

NATO, și eu sunt sârb!

Origami - arta japoneză de a da viaţă hârtiei

Pentru Györfi-Deák György această îndeletnicire a devenit un adevărat hobby pe care doreşte să li-l insufle şi copiilor 

Sadako Sasaki, o fetiţă de 12 ani, a fost o victimă a bombei atomice aruncate asupra Hiroshimei. Când a aflat că s-a îmbolnăvit de leucemie, iar medicii au renunţat să-i mai acorde vreo speranţă, s-a apucat să facă un ?sembazuru? . Credea că se va însănătoşi dacă va face o mie de cocori din hârtie. Mâinile ei au încetat să mai mişte la cel de-al 643-lea cocor. 

Îşi va pierde Gărâna parcul de sculptură monumentală?

Supărat pe indiferenţa autorităţilor şi oamenilor de afaceri, artistul 

plastic Bata Marianov vrea să mute lucrările la Caransebeş 
“Trăim într-o epocă a subculturii şi aceasta este o realitate la nivel global. Neobarbaria ne bate la poartă. Globalizarea economică îşi spune cuvântul şi în artă şi pune astfel în legitimitate subcultura de tip american, aşa-numită cultură Coca-Cola. De aceea, am făcut un apel către intelectualii europeni, document pe care l-am trimis inclusiv  Parlamentului European”.  
 

Miloš Crnjanski, mai mult decât un nume de stradă

Considerat a fi cel mai important reprezentant al modernismului sârb, el s-a şcolit la Timişoara

O uliţă-n Mehala 
De regulă, multora prea puţin le pasă de cine sau ce se ascunde dincolo de numele străzii pe care locuiesc. Iar dacă i-a interesat cu adevărat cândva, a fost după Revoluţia din decembrie 1989, când edilii au început seria schimbării denumirilor a zeci şi zeci de străzi timişorene. Una dintre aceste recent rebotezate uliţe ale Mehalei, cartier situat la nord-vestul urbei de pe Bega, se află trecută în anuarul telefonic sub numele de Cirneanski Miloş (pe harta aceluiaşi anuar, Miloşi). Potrivit grafiei latine, numele se scrie Miloš Crnjanski şi se citeşte, cu aproximaţie, Miloş Ţârnianski. Uliţa este paralelă cu altele două, şi anume Grigore Alexandrescu

Animalele din Timişoara sunt foarte departe de Europa

Canibalism la Zoo, colivii de tortură în Iosefin şi oglinzi ucigaşe în Cetate

Mirajul de sticlă 
Dacă vă poartă vreodată paşii prin zona Bastionului, treceţi neapărat pe aleea ce desparte vechea cetate de moderna clădire a Schelei de Petrol şi veţi vedea, pe trotuar, păsări moarte. Dacă nu cumva veţi avea prilejul să urmăriţi chiar şi o “sinucidere? pe viu. Involuntară, desigur. Duminică, 26 octombrie, am făcut o plimbare mai lungă prin Timişoara animalelor sălbatice însoţit de nimeni altcineva decât de către dr. András Kiss, cercetător ştiinţific I, coordonatorul Secţiei de Ştiinţele Naturii din cadrul Muzeului Banatului, care ştia deja de multă vreme de povestea oglinzilor ucigaşe. M-a invitat să văd locul de pierzanie. Dumnezeu a vrut să asist neputincios, chiar atunci, la una dintre “sinuciderile? păsăreşti involuntare. Un botgros tocmai îşi luase zborul din mărăcinişul de pe acoperişul Bastionului şi s-a avântat spre sud, spre “cerul albastru”. Am auzit o bufnitură.

Ama Deus - tehnica de vindecare de pe Amazon a ajuns în România

În credinţa şi viziunea indienilor Guarani nu există cuvântul “boală”,  pentru că tot ceea ce ne înconjoară este o expresie a Spiritului

Diverse forţe exterioare pot conduce la dezechilibre energetice, iar atunci când acestea sunt înlăturate, efectul va fi vizibil pe corpul fizic, echilibrul va fi restabilit şi vindecarea obţinută. Pentru a realiza această vindecare, indienii Guarani aplicau cunoştinţele de natură energetică la care aveau acces... ştiind că Forţa sau Puterea provine de la o singură Sursă. 

Ben Laden a fost predat americanilor de un român

Cristi Vecerdea - CRIV din Lugoj, combatant pe fronturile din Bosnia  

 şi Afganistan cu o armă redutabilă: caricatura 
„Într-o noapte, vreo cinci lucrări au dispărut, dar nu am fost interesat să le recuperez. Mi-am dat seama că aveam deja nişte fani şi acolo. În ultima zi, colonelul Garett, comandantul bazei din Khandahar, m-a invitat la dânsul. Iniţial am crezut că au găsit lucrările dispărute, dar, spre surprinderea mea, mi-a oferit o diplomă şi o medalie comemorativă 11 septembrie 2001 pentru aportul la ridicarea moralului.“   

Mormântul lui Attila, o tentaţie pentru căutătorii de comori

Cetăţile nu au însemnat doar nişte ziduri şi fortificaţii. În caz de cucerire, apărătorii aveau nevoie de nişte subterane prin care să-şi salveze pielea. Mănăstirile trebuiau să-şi îngroape undeva morţii. Conducătorii trebuiau să-şi ascundă undeva bogăţiile. În concluzie, Zona Maris trebuia să fi fost, în mod logic, plină de galerii şi catacombe. Iată ce scria despre cele de la Cenad, în 1935, în monografia istorică ?Din trecutul Bănatului ? Comuna şi bisericile din Giridava-Morisena-Cenad", Pr. Gheorghe Cotoşman, doctorand în teologie: "Sub clădirea mare a Ťhambaruluiť cum se numea moara cu aburi, mistuită de flăcările unui puternic incendiu în anul 1928, se spune că ar fi un coridor subteran, care se prelungeşte pe sub Mureşpână la închisoarea din Seghedin, Ungaria.

Falsuri celebre şi mai puţin celebre pe piaţa timişoreană

Probabil că primele falsuri au apărut o dată cu primele trocuri sau cu cei dintâi comercianţi, care şi-au folosit inventivitatea pentru a obţine foloase ?necurate", contrafăcând diverse mărfuri căutate pe piaţă. Sau cu prima sticlă de vin ?botezat" vândută de hangiul şmecher unor ageamii într-ale alcoolului. Pe unii, cuvântul ?botezat" îi chiar poate face să creadă că, de fapt, primii falsificatori au fost călugării. În materialul de faţă nu ne-am propus, însă, un eseu istoric privind falsurile, indiferent de natura lor, ci o sumară trecere în revistă a unor falsuri mai celebre sau mai puţin celebre, descoperite în timp pe piaţa timişoreană. 

Oraşul de aur al unui colecţionar

Octavian Leşcu este, peste hotare, unul dintre cei mai cunoscuţi timişoreni 

Octavian Leşcu s-a născut la 10 decembrie 1931, la Deva, din părinţi bănăţeni. Tatăl, militar de profesie, fusese transferat în acest oraş. În 1935, însă, familia Leşcu revine la Timişoara. Una dintre cele mai dragi amintiri din copilărie ale dlui Leşcu este joaca printre crucile Catedralei Ortodoxe Române, înainte de a fi înălţate pe sfântul lăcaş. După absolvirea şcolii, se angajează la Universitatea Timişoara. Va lucra la Facultatea de Fizică, în domeniul cercetării, ca tehnician principal. Se pensionează în 1991. Este căsătorit cu doamna Stela şi, peste doi ani, vor sărbători nunta de aur. Au un băiat, Dan, şi doi nepoţi, Octavian şi Daniela, de 18 şi, respectiv 16 ani.  

De la Ocna de Fier la Ocna de Aur?

Un munte de marmură, un Crac de Aur şi mulţi oameni săraci 

Comuna Ocna de Fier este singura din judeţul Caraş-Severin care nu are sate aparţinătoare. În prezent, această localitate se află sub unda de şoc a unei tranziţii economice parcă fără de sfârşit. Şi totuşi... Ocna de Fier, în prezent cu statutul de zonă defavorizată, are atuurile renaşterii sale: un munte de marmură, pădurea, un Crac de Aur şi locurile pitoreşti cu potenţial turistic deosebit.  

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 224 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 162 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 779635
    • Unique Visitors: 19162
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter