Cărți de autor
Căutare
Articole recente în blog
Conţinut popular
Ultimele afişate:
Miloš Crnjanski, mai mult decât un nume de stradă
Considerat a fi cel mai important reprezentant al modernismului sârb, el s-a şcolit la Timişoara
De regulă, multora prea puţin le pasă de cine sau ce se ascunde dincolo de numele străzii pe care locuiesc. Iar dacă i-a interesat cu adevărat cândva, a fost după Revoluţia din decembrie 1989, când edilii au început seria schimbării denumirilor a zeci şi zeci de străzi timişorene. Una dintre aceste recent rebotezate uliţe ale Mehalei, cartier situat la nord-vestul urbei de pe Bega, se află trecută în anuarul telefonic sub numele de Cirneanski Miloş (pe harta aceluiaşi anuar, Miloşi). Potrivit grafiei latine, numele se scrie Miloš Crnjanski şi se citeşte, cu aproximaţie, Miloş Ţârnianski. Uliţa este paralelă cu altele două, şi anume Grigore Alexandrescu
Tags: Animalele din Timişoara sunt foarte departe de Europa
Canibalism la Zoo, colivii de tortură în Iosefin şi oglinzi ucigaşe în Cetate
Dacă vă poartă vreodată paşii prin zona Bastionului, treceţi neapărat pe aleea ce desparte vechea cetate de moderna clădire a Schelei de Petrol şi veţi vedea, pe trotuar, păsări moarte. Dacă nu cumva veţi avea prilejul să urmăriţi chiar şi o “sinucidere? pe viu. Involuntară, desigur. Duminică, 26 octombrie, am făcut o plimbare mai lungă prin Timişoara animalelor sălbatice însoţit de nimeni altcineva decât de către dr. András Kiss, cercetător ştiinţific I, coordonatorul Secţiei de Ştiinţele Naturii din cadrul Muzeului Banatului, care ştia deja de multă vreme de povestea oglinzilor ucigaşe. M-a invitat să văd locul de pierzanie. Dumnezeu a vrut să asist neputincios, chiar atunci, la una dintre “sinuciderile? păsăreşti involuntare. Un botgros tocmai îşi luase zborul din mărăcinişul de pe acoperişul Bastionului şi s-a avântat spre sud, spre “cerul albastru”. Am auzit o bufnitură.
Ama Deus - tehnica de vindecare de pe Amazon a ajuns în România
În credinţa şi viziunea indienilor Guarani nu există cuvântul “boală”, pentru că tot ceea ce ne înconjoară este o expresie a Spiritului
Ben Laden a fost predat americanilor de un român
Cristi Vecerdea - CRIV din Lugoj, combatant pe fronturile din Bosnia
Mormântul lui Attila, o tentaţie pentru căutătorii de comori
Cetăţile nu au însemnat doar nişte ziduri şi fortificaţii. În caz de cucerire, apărătorii aveau nevoie de nişte subterane prin care să-şi salveze pielea. Mănăstirile trebuiau să-şi îngroape undeva morţii. Conducătorii trebuiau să-şi ascundă undeva bogăţiile. În concluzie, Zona Maris trebuia să fi fost, în mod logic, plină de galerii şi catacombe. Iată ce scria despre cele de la Cenad, în 1935, în monografia istorică ?Din trecutul Bănatului ? Comuna şi bisericile din Giridava-Morisena-Cenad", Pr. Gheorghe Cotoşman, doctorand în teologie: "Sub clădirea mare a Ťhambaruluiť cum se numea moara cu aburi, mistuită de flăcările unui puternic incendiu în anul 1928, se spune că ar fi un coridor subteran, care se prelungeşte pe sub Mureşpână la închisoarea din Seghedin, Ungaria.
Falsuri celebre şi mai puţin celebre pe piaţa timişoreană
Probabil că primele falsuri au apărut o dată cu primele trocuri sau cu cei dintâi comercianţi, care şi-au folosit inventivitatea pentru a obţine foloase ?necurate", contrafăcând diverse mărfuri căutate pe piaţă. Sau cu prima sticlă de vin ?botezat" vândută de hangiul şmecher unor ageamii într-ale alcoolului. Pe unii, cuvântul ?botezat" îi chiar poate face să creadă că, de fapt, primii falsificatori au fost călugării. În materialul de faţă nu ne-am propus, însă, un eseu istoric privind falsurile, indiferent de natura lor, ci o sumară trecere în revistă a unor falsuri mai celebre sau mai puţin celebre, descoperite în timp pe piaţa timişoreană.
Oraşul de aur al unui colecţionar
Octavian Leşcu este, peste hotare, unul dintre cei mai cunoscuţi timişoreni
De la Ocna de Fier la Ocna de Aur?
Un munte de marmură, un Crac de Aur şi mulţi oameni săraci
Denarul e mai tare ca dolarul
Numismatica este o pasiune devoratoare de bani. Dar o pasiune care merită
Heraldica şi genealogia
Două ştiinţe puse la index în timpul regimului comunist
Societatea de Heraldică şi Genealogie Bănăţeană a luat fiinţă în august 2001, la Timişoara şi, în prezent, numără peste patruzeci de membri, atât profesionişti (muzeografi, istorici), cât şi oameni de alte profesii dar cu preocupări în domeniu. Ponderea mare o au numismaţii, acest lucru datorându-se faptului că heraldica şi genealogia, ştiinţe auxiliare ale istoriei, erau considerate drept preocupări burgheze şi existau puţini specialişti în ţară care să se ocupe cu ele. Însă numismaţii nu puteau identifica, descifra şi descrie monedele medievale fără cunoştinţe de heraldică, foarte multe monede fiind anepigrafe (fără texte scrise) şi având doar câte o stemă care face trimitere la emitenţi. Majoritatea monedelor medievale
Traduceri
Promovează acest site
Sondaj
Cine e online
Visitors
- Total Visitors: 131707
- Unique Visitors: 5817
- Registered Users: 7
- Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38
Vizitatori din data de 8 mai 2014