Get Adobe Flash player

Umor de război

 

Bancurile, caricaturile, montajele fotografice, graffiti, iată câteva dintre cele mai… umane mijloace de luptă împotriva răului. Este, dacă vreţi, un fel de… întoarcere, după palma primită, a celuilalt obraz. Un fel de rezistenţă sub teroarea Satanei. Românii ştiu perfect ce rol au jucat bancurile politice în timpul dictaturii comuniste. Sârbii şi-au întors şi ei obrazul. Şi ce anume a rezultat? Acum, când totul pare a se fi terminat, putem spune cu mâna pe inimă: mai multe şi splendide colecţii de bancuri, caricaturi, montaje fotografice şi graffiti. Cu autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Dar care, datorită Internetului, şi-au îndeplinit pe deplin rolul de supapă psihică.  

Mass-media şi agresiunea asupra Iugoslaviei

 

Războiul mediatic, îndeosebi cel de la televiziune şi de pe Internet, i-a prins şi pe români. Majoritatea populaţiei nu era neapărat împotriva alianţei nord-atlantice şi a americanilor, însă simpatiza cu sârbii. Doar puterea politică a momentului, din dorinţa de a fi pe placul S.U.A. şi N.A.T.O., de-a dreptul a excelat în a susţine acţiunile militare împotriva ţării vecine (şi "prietene", ar completa, zeflemitor, un cunoscut "analist politic"). A rămas proverbială afirmaţia preşedintelui de atunci al României, Emil Constantinescu,

În cyberspaţiu totul e posibil

 

Nu, nu este o afirmaţie atât de gratuită precum pare dacă avem în vedere faptul că Internetul îşi are deja şi un patron spiritual: Sfântul Isidor de Sevilla.  
Pe 13 aprilie 2002, cotidianul românesc „Ziua” titra: „«Papa a murit» au scris hackerii pe site-ul RAI”. Ştirea, apărută pe site-ul televiziunii italiene RAI, cu toate că era falsă, a fost preluată şi de alte site-uri, care au adăugat şi un necrolog dedicat Papei Wojtyla.  
Ion Iliescu, preşedintele României, vizitând în 2001 compania românească „Romsys”, unul dintre cei mai importanţi furnizori de servicii informatice din România folosite în domeniile financiar-bancar, medical, învăţământ şi guvernamental, afirma că hackerii „pot deveni factori constructivi” şi că „Acum ei îşi folosesc inteligenţa pentru şmecherii, dar pot fi folosiţi”.

Astăzi – e-politie, mâine – cyberwarior

 

Donald Rumsfeld, ministru american al apărării, a declarat în primăvara lui 2002 că armata americană se pregăteşte pentru un răspuns rapid şi ferm în cazul unui atac cibernetic. „Provocările noului secol sunt deosebite de acelea ale secolului abia încheiat” – a afirmat el în cadrul unei conferinţe despre apărarea naţională, ţinută la Washington (www.klik.hr/). „Am învăţat multe de la primul război al secolului 21, însă nu trebuie să credem că teroriştii sunt unica ameninţare. Viitoarele ameninţări cu care se va confrunta America pot fi teroriştii, un conflict tradiţional între două state ori ceva cu totul altfel – un război cibernetic de amploare.”  

Internetul ca mijloc de propagandă

Miloš Urošević scria pentru membrii listei de discuţii serbianforum (http://www.eGroups.com/list/serbianforum): „Pe CNN au publicat faptul că Pentagonul are probleme cu identificarea ţintelor pe care le-au nimerit sau nu. Pentru aceasta se folosesc de orice izvor de informaţie, oricum şi de acesta de faţă (lista de discuţii, n.n.). Vă rog, fraţilor din Iugoslavia, nu descrieţi detaliat ceea ce a fost nimerit (de bombe, n.n.), ci doar din ce direcţie s-au auzit detonaţiile. Cu cât sunteţi mai nehotărâţi, cu atât mai bine.”

Hakingul, între patriotism şi terorism

În timpul agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei, atacurile şi pătrunderile neautorizate efectuate de către sârbi într-o mulţime de pagini şi site-uri web au cunoscut o nouă dimensiune, opinia publică iugoslavă şi o bună parte a lumii acceptând ideea că există şi un alt fel de hacking şi anume hackingul patriotic. În permanenţă, însă, rămâne în prim-plan acelaşi semn de întrebare: unde se află graniţa între legal şi ilegal? În mod clar, totul depinde de partea de baricadă unde se află hackerul/crackerul, respectiv cel atacat. În acest context, americanii, cei mai vânaţi de iugoslavi, au catalogat atacurile drept crackuri, ilegalităţi etc.

Metode de luptă pe Internet

 

La chestionarul trimis de noi, pe 10 iulie 2002, diverselor persoane care administrează site-uri, ne-au răspuns şi cei de la www.hercegbosna.org. Astfel, la întrebarea „Care ar putea fi, după părerea dumneavoastră, metodele de luptă prin intermediul Internetului?”, ei ne-au trimis următorul răspuns: a) propaganda pentru cetăţenii propriei ţări şi propaganda pentru cetăţeni străini; b) scrisori deschise mijloacelor mass-media şi instituţiilor; c) cearta prin intermediul forumurilor de discuţii; d) atacuri ale hackerilor. În numărul din mai 1999 al revistei iugoslave

Între pagubele virtuale şi cele reale

 

Ce se urmăreşte prin acest război virtual, vă veţi întreba? Întâi şi întâi trebuie să vedem care anume sunt ţintele. Fără doar şi poate, primele servere atacate sunt cele care deservesc legăturile operative între puterea politică, de decizie, şi statul major, apoi între statul major şi forţele armate, apoi între diverse comandamente. Pe acelaşi plan se situează serverele guvernului şi cele ale diverselor agenţii de securitate şi spionaj, organisme şi instituţii guvernamentale.

Hackerii deschid cyberfrontul

 

Este cunoscut faptul că în timpul agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslavei, în 1999, au existat mai multe grupe de hackeri sârbi care au avut un rol important. Aleksandar Milosavljević, un procuror belgrădean şi unul dintre puţinii oameni ai legii din Serbia care se ocupă de criminalitatea prin Internet din entuziasm şi din curiozitate, după cum singur declară, susţine că hackerii sârbi şi grupările din care fac aceştia parte se află în strânse legături cu hackeri din străinătate. Sunt îndeobşte cunoscute grupările „Îngerii sârbi” („Srpski anđeli”), „Codrenii” („Šumadinci”; Šumadija”

Portret

Chiar dacă, de curând, după ani de zile de dominaţie, numărul paginilor web în limba engleză a coborât sub 50%, limba Internet este în continuare considerată a fi engleza, o adevărată lingua franca a lumii moderne, aşa cum, în antichitate, lingua franca a fost latina. Astfel că, pe bună dreptate, cel care doreşte să pătrundă în tainele Internetului şi nu ştie deloc ori prea bine limba engleză trebuie să aibă neapărat în preajmă un dicţionar englez-român. Şi întrucât vorbim în cartea de faţă despre hackeri, iată şi definiţia de rigoare, aşa cum a fost ea concepută de către anglistul Andrei Bantaş: hacker – târnăcop, topor de tăiat piatră; tăietor de piatră; salahor; muncitor care lucrează cu târnăcopul/toporul.

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 218 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 1 vizitator online.

    Visitors

    • Total Visitors: 683023
    • Unique Visitors: 23800
    • Registered Users: 7
    • Since: Sâm, 03/05/2016 - 01:48

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter