Dușan Baiski

Miloš Urošević scria pentru membrii listei de discuţii serbianforum (http://www.eGroups.com/list/serbianforum): „Pe CNN au publicat faptul că Pentagonul are probleme cu identificarea ţintelor pe care le-au nimerit sau nu. Pentru aceasta se folosesc de orice izvor de informaţie, oricum şi de acesta de faţă (lista de discuţii, n.n.). Vă rog, fraţilor din Iugoslavia, nu descrieţi detaliat ceea ce a fost nimerit (de bombe, n.n.), ci doar din ce direcţie s-au auzit detonaţiile. Cu cât sunteţi mai nehotărâţi, cu atât mai bine.”

În timpul agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei, atacurile şi pătrunderile neautorizate efectuate de către sârbi într-o mulţime de pagini şi site-uri web au cunoscut o nouă dimensiune, opinia publică iugoslavă şi o bună parte a lumii acceptând ideea că există şi un alt fel de hacking şi anume hackingul patriotic. În permanenţă, însă, rămâne în prim-plan acelaşi semn de întrebare: unde se află graniţa între legal şi ilegal? În mod clar, totul depinde de partea de baricadă unde se află hackerul/crackerul, respectiv cel atacat. În acest context, americanii, cei mai vânaţi de iugoslavi, au catalogat atacurile drept crackuri, ilegalităţi etc.