Get Adobe Flash player

Țicneala vremelnică a lui Cuglă văcarul

 

Vestea s-a răspândit fulgerător. A înnebunit Cuglă. Poate nici nu s-ar fi dat prea mare atenție unui asemenea fapt, dacă Măria Lunga nu l-ar fi văzut pe șeful de post ieșind din curtea lui Cuglă. Cum adică să iasă șeful de post din curtea lui Cuglă, văcarul satului? Colac peste pupăză, peste numai un ceas, aceeași Măria Lunga l-a văzut ieșind din aceeași curte pe însuși secretarul de la Sfat. Oamenii au început să murmure, nevenindu-le să creadă. Din acel moment, Măria Lunga și-a scos în uliță scăunelul cu trei picioare, și-a aprins pipa și s-a pus pe așteptat. De unde au ieșit deja doi, trebuie să fie și un al treilea. Viața o învățase că la casa unde i se bagă-n sac doi pui morți, urmează și alții. Intuiția nu a înșelat-o. Spre seară, puțin după ce la biserica nemețească bătuse de șase, de la Cuglă ieși secretarul de partid.

Vinamericanu și micul său verde

Un fior străbătuse atunci întreaga suflare: moș Lae confirmase ceea ce gândiseră cu toții. Până mai ieri, dangătele clopotelor mănăstirii din apropiere nu urcaseră și nu coborâseră niciodată dealurile până-n sat. Nici moș Lae, nu fusese vreodată  dat la televizor. Nici măcar nu avusese televizor. Însă ceea ce conta era faptul că el, Lae, era cel mai bătrân din sat și, mai mult decât atât, cel de-al doilea mare război pe lume îl prinsese dincolo de Mureș, la unguri, în gara feroviară din Măcău, unde văzuse cum jidovii jerpeliți îi înjunghiau pe cei ferchezuiți, fiindcă soldații-i mânau pe toți grămadă în vagoane de marfă și nu de călători. Și tot Lae povestea toamna și numai toamna, când era cinstit dându-i-se prima ștamplă de țuică pentru a vedea dacă era sau nu cazanul reparat cu plumb ori cupru, cum așteptaseră el și moșii săi să vină americanii. N-au ajuns americanii, fiindcă aceștia i-au trimis în locul lor pe ruși. De-atunci, i se și spunea Vinamericanu.

Mănăstirea Andechs, Germania

3
31
29

Mănăstire benedictină.

Vizitată pe 27 aprilie 2011, cu Attila și Lia Varga.

 

Muzeul Residence din München

3
ana baiski
dusan baiski

Sâmbătă, 23 aprilie 2011.

 

Canionul Partnachklamm din Bavaria, Germania

7
1
2

Canionul Partnachklamm de la Garmish-Partenkirchen (Bavaria, Germania). O plimbare pe 22 aprilie 2011, cu familiile Varga și Gerda din Germania.

 

 


Linderhof Palace

3
baiski ana
15

22 aprilie 2011, într-o plimbare cu familiile Varga și Gerda din Germania,după vizitarea canionului Partnachklamm de la Garmish-Partenkirchen (Bavaria, Germania).

Parcul Nymphenburg din München

1
2
3

20 aprilie 2011.

Plimbare prin München

1
2
3

20 aprilie 2011.

Alte Pinakothek, München

pinacoteca
1
2

Duminică, 24 aprilie 2011.

Am făcut sute de fotografii (fără blitz, fiindcă era interzis), însă am nevoie de timp pentru a le prelucra și a le insera pe acest site. Nu vă sfătuiesc să faceți ceea ce am făcut eu. Ajung 10-15 fotografii pentru a vă aduce aminte de o vizită sau alta. Altfel, vă veți concentra asupra fotografierii și nu asupra vizitei în sine, drept pentru care veți pierde multe amănunte interesante.

 

Link: Alte Pinakothek

Cenad, pur şi simplu

Duşan Baiski
Cenad, pur şi simplu
Editura „Marineasa“, Timişoara, 2009
 
În loc de prefaţă
 
Vă ofer în această carte câteva crâmpeie din viaţa Cenadului de altădată, aşa cum a fost aceasta surprinsă ori dedusă din corespondenţa autorităţilor locale cu instituţiile statului. Am folosit în cea mai mare parte, ca sursă, documentele aflate în custodia Direcţiei Judeţene Timiş a Arhivelor Statului, evitând pe cât s-a putut orice intervenţie de ordin subiectiv. O sursă deosebit de generoasă şi, ca atare, deosebit de tentantă, ar fi constituit-o, evident, şi publicaţiile vremii, însă ar fi existat riscul preluării unor informaţii nu tocmai exacte, ci din cele filtrate de către jurnalişti. Ori în permanenta lor goană după senzaţional, aceştia ajung deseori să denatureze realitatea.
Desigur, nu am ales întâmplător perioada. Am optat pentru intervalul 1938-1947, fiindcă în aceşti ani cenăzenii au trecut nu doar printr-un război, ci şi printr-o schimbare radicală de regim: de la capitalism la comunism. Lipsurile îndurate în timpul conflagraţiei mondiale au continuat multă vreme după aceea. Convenţia de Armistiţiu, semnată la 12 septembrie 1944, trata România ca ţară învinsă, drept pentru care trebuia să întreţină armata sovietică de ocupaţie. Efortul financiar a fost de două miliarde de dolari. Vreme de şase ani, s-au plătit despăgubiri de război cifrate la 300 de milioane de dolari, constând din mărfuri (cereale), produse petroliere, maşini, vase maritime şi fluviale etc.

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 218 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 1 vizitator online.

    Visitors

    • Total Visitors: 683023
    • Unique Visitors: 23800
    • Registered Users: 7
    • Since: Sâm, 03/05/2016 - 01:48

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter