Dușan Baiski

Război pe internet 
Editura "Waldpress"din Timişoara 2004 (studiu) 
ISBN 973-8453-85-2 
© Duşan Baiski

“Generalul german Walter Jerz, purtătorul de cuvânt al forţelor N.A.T.O. în Kosovo şi Metohia (Iugoslavia), aprecia că atacul asupra Iugoslaviei a fost primul conflict militar din lume purtat şi prin intermediul Internetului. La un simpozion al B.N.D. (Bundesnachrichtendienst, serviciul german de informaţii, cu 6 000 de angajaţi şi cu un buget anual de 660 000 000 de mărci pe an până în 2001, a fost creat imediat după cel de-al doilea război mondial de către Gehlen, principalul coordonator al serviciilor secrete naziste Gestapo şi Abwehr), acelaşi general a declarat că „falsificarea datelor este o armă a războiului psihologico-propagandistic”.

Săptămâna Paştelui. 

Întâi apăruseră cei din strada Vale. În centrul Bocnei se întâlniră cu cei de pe Morăviţa, semn că sentimentul de frustrare era general: Gâscarul îi păcălise. Manu, de curând expulzat din Italia, îndrăznise să compare dependenţa lor de vizitele Gâscarului cu dependenţa de haşiş, drept pentru care fu crunt bătut de către chiar prietenii lui, în faţa birtului rece şi de obicei gol al Perceptorului. Ceea ce trăiseră cu toţii nu putea fi comparat cu nimic.  

Spek junior din Satu Nou avea un tractor pe nume Doja. Cum nimic pe lume nu e chiar întâmplător, nici numele acestei maşinării nu era deloc întâmplător. Spek tatăl, un „jidan împuţit“, cum îi spuneau unii mucaliţi de prin Iosefin, un fervent susţinător al comunismului, catapultat de la oraş pentru a implementa în rândul chiaburilor revoluţia cea mare, socialistă, avusese, pe vremea când bătea blacheuri şi punea pingele în atelierul său din cartierul timişorean Iosefin, un client de profesie istoric. Un individ mai în vârstă, adus de spate. Nu-i reţinuse niciodată acestuia numele. Doar unele trăsături ale chipului.

Închise ochii şi-şi roti foarte încet capul. Atât de încet încât să-şi poată da seama dacă ceea ce auzea era căderea picăturilor de ploaie, pe pervazul ferestrei, ori a celor din calorifer strecurându-se printre cepurile de rugină din interior. Coapsa dreaptă, cea pe care stătea, îi amorţise şi-i provoca o tot mai pronunţată senzaţie de disconfort. Se întoarse pe partea cealaltă şi şi-o masă cu încrâncenare. Apoi îşi ciuli iar urechile, doar-doar şi-o da seama de sursa afurisitelor de picături. Da, gândi, aşa o fi şi cu picăturile chinezeşti. Şi acelea cad, cad, însă nimeni nu ştie de unde. Dar de ce i-o fi răzând pe chinezi pe cap?, se întrebă, surprins de propria-i nedumerire. 

Un  stol de vrăbii se certa pe afişierul rotund de lângă Primărie. Pe afişier, sub cărămizile de pe care căzuse mortarul - un singur afiş. Iar pe afiş, sub iniţialele M.A.I., de la Ministerul Afacerilor Interne, scria cu majuscule: „Pe toată durata zilei de duminică se interzice cumpărarea a cel mult de două baloane de persoană. Cei care vor fi prinşi în caz contrar vor fi drastic amendaţi.“ Nu semna nimeni. Persoanele care se opreau să citească aproape că dădeau cu nasul de jumătatea de coală albă. Cei ce apelaseră măcar o singură dată la secretarul