Un fior străbătuse atunci întreaga suflare: moș Lae confirmase ceea ce gândiseră cu toții. Până mai ieri, dangătele clopotelor mănăstirii din apropiere nu urcaseră și nu coborâseră niciodată dealurile până-n sat. Nici moș Lae, nu fusese vreodată  dat la televizor. Nici măcar nu avusese televizor. Însă ceea ce conta era faptul că el, Lae, era cel mai bătrân din sat și, mai mult decât atât, cel de-al doilea mare război pe lume îl prinsese dincolo de Mureș, la unguri, în gara feroviară din Măcău, unde văzuse cum jidovii jerpeliți îi înjunghiau pe cei ferchezuiți, fiindcă soldații-i mânau pe toți grămadă în vagoane de marfă și nu de călători. Și tot Lae povestea toamna și numai toamna, când era cinstit dându-i-se prima ștamplă de țuică pentru a vedea dacă era sau nu cazanul reparat cu plumb ori cupru, cum așteptaseră el și moșii săi să vină americanii. N-au ajuns americanii, fiindcă aceștia i-au trimis în locul lor pe ruși. De-atunci, i se și spunea Vinamericanu.

Mănăstire benedictină.

Vizitată pe 27 aprilie 2011, cu Attila și Lia Varga.

Sâmbătă, 23 aprilie 2011.

Canionul Partnachklamm de la Garmish-Partenkirchen (Bavaria, Germania). O plimbare pe 22 aprilie 2011, cu familiile Varga și Gerda din Germania.

22 aprilie 2011, într-o plimbare cu familiile Varga și Gerda din Germania,după vizitarea canionului Partnachklamm de la Garmish-Partenkirchen (Bavaria, Germania).

20 aprilie 2011.

20 aprilie 2011.

Duminică, 24 aprilie 2011.

Am făcut sute de fotografii (fără blitz, fiindcă era interzis), însă am nevoie de timp pentru a le prelucra și a le insera pe acest site. Nu vă sfătuiesc să faceți ceea ce am făcut eu. Ajung 10-15 fotografii pentru a vă aduce aminte de o vizită sau alta. Altfel, vă veți concentra asupra fotografierii și nu asupra vizitei în sine, drept pentru care veți pierde multe amănunte interesante.

Link: Alte Pinakothek