Dușan Baiski

Vestea s-a răspândit fulgerător. A înnebunit Cuglă. Poate nici nu s-ar fi dat prea mare atenție unui asemenea fapt, dacă Măria Lunga nu l-ar fi văzut pe șeful de post ieșind din curtea lui Cuglă. Cum adică să iasă șeful de post din curtea lui Cuglă, văcarul satului? Colac peste pupăză, peste numai un ceas, aceeași Măria Lunga l-a văzut ieșind din aceeași curte pe însuși secretarul de la Sfat. Oamenii au început să murmure, nevenindu-le să creadă. Din acel moment, Măria Lunga și-a scos în uliță scăunelul cu trei picioare, și-a aprins pipa și s-a pus pe așteptat. De unde au ieșit deja doi, trebuie să fie și un al treilea. Viața o învățase că la casa unde i se bagă-n sac doi pui morți, urmează și alții. Intuiția nu a înșelat-o. Spre seară, puțin după ce la biserica nemețească bătuse de șase, de la Cuglă ieși secretarul de partid.

Un fior străbătuse atunci întreaga suflare: moș Lae confirmase ceea ce gândiseră cu toții. Până mai ieri, dangătele clopotelor mănăstirii din apropiere nu urcaseră și nu coborâseră niciodată dealurile până-n sat. Nici moș Lae, nu fusese vreodată  dat la televizor. Nici măcar nu avusese televizor. Însă ceea ce conta era faptul că el, Lae, era cel mai bătrân din sat și, mai mult decât atât, cel de-al doilea mare război pe lume îl prinsese dincolo de Mureș, la unguri, în gara feroviară din Măcău, unde văzuse cum jidovii jerpeliți îi înjunghiau pe cei ferchezuiți, fiindcă soldații-i mânau pe toți grămadă în vagoane de marfă și nu de călători. Și tot Lae povestea toamna și numai toamna, când era cinstit dându-i-se prima ștamplă de țuică pentru a vedea dacă era sau nu cazanul reparat cu plumb ori cupru, cum așteptaseră el și moșii săi să vină americanii. N-au ajuns americanii, fiindcă aceștia i-au trimis în locul lor pe ruși. De-atunci, i se și spunea Vinamericanu.

Miercuri, 27 aprilie 2011, după vizitarea mănăstirii benedictine Andechs din Bavaria, Germania, am vizitat și... berăria acesteia. Este o bere făcută în făbricuța lăcașului în cauză, cu un grad mai mare de alcool (7,5%, probabil). Cu un gust excelent: ușor acidulat, amărui...  De regulă, aici merg turiștii. Dar pasionații de bere își au propriile halbe, puse într-un soi de seif-rastel, sub lacăt. 

Pentru cei însetați, există și halbe de un litru. Așa cum am băut și eu.

Se poate intra și cu câinii, animalele de companie fiind aici foarte respectate. 

De asemenea, se poate veni de acasă cu mâncarea proprie, deși se pot cumpăra, la fața locului, covrigi, care se mănâncă cu cremă de brânză etc. și cu ceapă albă.

Mănăstire benedictină.

Vizitată pe 27 aprilie 2011, cu Attila și Lia Varga.

Sâmbătă, 23 aprilie 2011.