Vuk Drašković - Consulul rus
Vuk Drašković
Consulul rus
Editura Uniunii Sârbilor din România (U.S.R.), Timişoara 2005 (roman)
ISBN 973-8402-78-6
© U.S.R., autorul şi traducătorul
Editura Uniunii Sârbilor din România (U.S.R.), Timişoara 2005 (roman)
ISBN 973-8402-78-6
© U.S.R., autorul şi traducătorul
„Spectrul nopţii din Prizren s-a întins şi peste dimineaţa de 18 aprilie, când a răsărit soarele şi au sosit la lucru medicii şi salariaţii spitalului. M-am grăbit să-l înştiinţez pe directorul spitalului, medicul primar Sefcet Murici, despre purtarea patrulei de miliţie şi a celor doi infirmieri.
Directorul mă primi mai mult decât cordial. Nici nu am închis bine uşa în urma mea că el se şi ridică de pe scaun, îmi porni în întâmpinare şi mă salută ca pe unul a cărui vizită îl bucura foarte mult.
- Frumos din partea dumneavoastră că aţi venit, colega Jugović - zâmbi el. - Poftiţi - arătă cu mâna spre un fotoliu şi, doar ce m-am aşezat, că el aduse două pahare şi o sticlă de rachiu.
Asta m-a tulburat. Parcă pentru o clipă s-a diminuat furia din mine şi parcă am uitat pentru ce anume am venit aici. Am acceptat băutura pentru a nu-i răni bunăvoinţa şi solicitudinea.
- V-aţi acomodat cu Kosovo? - mă bătu el pe umăr, dar nu-mi aşteptă răspunsul. - E greu - continuă el imediat - să dezrădăcinezi analfabetismul, bolile, sărăcia, unele prejudecăţi. Dar aici trăiesc oameni buni şi harnici..., credeţi-mă, albanezii sunt o lume harnică şi cinstită, colega Jugović.
- Bineînţeles, bineînţeles că sunt cinstiţi şi...şi... - limba mi-era pregătită pentru laude, însă nu o susţinu şi gândul.
- Numai că, tovarăşe director, eu trebuie să vă aduc la cunoştinţă ceva prin ce am trecut astă-noapte, ca medic de gardă şi pentru că, mi se pare, nu s-a petrecut întâmplător. Este posibil şi să exagerez, fiindcă sunt personal atins şi umilit, însă cred că... de fapt ... faţă de... - m-am poticnit eu şi m-am oprit nu din cauza tulburării, ci din teama de a nu spune lucrul pe care am intenţionat să-l spun şi pentru care am venit la directorul Murici.“
Directorul mă primi mai mult decât cordial. Nici nu am închis bine uşa în urma mea că el se şi ridică de pe scaun, îmi porni în întâmpinare şi mă salută ca pe unul a cărui vizită îl bucura foarte mult.
- Frumos din partea dumneavoastră că aţi venit, colega Jugović - zâmbi el. - Poftiţi - arătă cu mâna spre un fotoliu şi, doar ce m-am aşezat, că el aduse două pahare şi o sticlă de rachiu.
Asta m-a tulburat. Parcă pentru o clipă s-a diminuat furia din mine şi parcă am uitat pentru ce anume am venit aici. Am acceptat băutura pentru a nu-i răni bunăvoinţa şi solicitudinea.
- V-aţi acomodat cu Kosovo? - mă bătu el pe umăr, dar nu-mi aşteptă răspunsul. - E greu - continuă el imediat - să dezrădăcinezi analfabetismul, bolile, sărăcia, unele prejudecăţi. Dar aici trăiesc oameni buni şi harnici..., credeţi-mă, albanezii sunt o lume harnică şi cinstită, colega Jugović.
- Bineînţeles, bineînţeles că sunt cinstiţi şi...şi... - limba mi-era pregătită pentru laude, însă nu o susţinu şi gândul.
- Numai că, tovarăşe director, eu trebuie să vă aduc la cunoştinţă ceva prin ce am trecut astă-noapte, ca medic de gardă şi pentru că, mi se pare, nu s-a petrecut întâmplător. Este posibil şi să exagerez, fiindcă sunt personal atins şi umilit, însă cred că... de fapt ... faţă de... - m-am poticnit eu şi m-am oprit nu din cauza tulburării, ci din teama de a nu spune lucrul pe care am intenţionat să-l spun şi pentru care am venit la directorul Murici.“
NOTĂ: Preşedintele consiliului editorial: Miomir Todorov. Redactor: Ivo Muncian. Lector: Duşan Baiski. Consilier editorial: Slavomir Gvozdenovici. Tehnoredactor: Adrian Nicolici-Schultz.