Get Adobe Flash player

Strigoii nu sunt neapărat nişte personaje horror

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

Otilia Hedeşan a avut curajul să se aventureze într-un domeniu considerat tabu pe vremea regimului comunist 

Strigoi este, în româneşte, un cuvânt derivat de la strigă, formă provenită  din lat. striga, -ae, varianta vulgară, atestată abia la Petronius, a termenului clasic strix, -igis, care însemna ?pasăre de noapte care trece să înspăimânte copiii [în timpul nopţii]? sau ?vrăjitoare?. Acest etimon a dovedit o vigoare deosebită, fiind unul din cuvintele moştenite în toate limbile romanice.?  
Otilia Hedeşan 
O întâmplare?  
Otilia Hedeşan s-a născut la Pecica, judeţul Arad, pe 20 iulie 1962. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Timişoara. Şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul ?Fenomenul povestitului, astăzi?. Este conferenţiar la Catedra de literatura română de la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie din cadrul Universităţii de Vest, unde predă etnologia. În 1985, primul său an de învăţământ, era profesoară la Liceul Industrial de Petrol din Sânnicolau Mare, judeţul Timiş. În acelaşi an a fost o iarnă geroasă, care va marca, indirect, cariera Otiliei. Cum în oraşul Sânnicolau Mare funcţionau câteva întreprinderi, multă lume de prin satele din jur venea la lucru cu autobuzele sau trenurile. Frigul reuşea să strice autobuzele, astfel că lumea aştepta prin staţii şi povestea vrute şi nevrute. Una dintre poveşti avea să răzbată însă în top. Navetiştii din Dudeştii Vechi relatau cum văd dimineaţa, între orele 5 şi 6, pe uliţele satului, o arătare îmbrăcată în alb, care aduce a femeie. Dacă îi dădeai bună-dimineaţa pe bulgăreşte, îţi răspundea. Dacă îi vorbeai pe româneşte, năluca dispărea. Abia în primăvară, s-a aflat că nu era vorba de altceva decât de o femeie bolnavă, care se plimba dimineaţa prin sat. Având aplecare spre cultura tradiţională, Otilia a fost marcată de această poveste. A început munca de documentare. A realizat o sumedenie de înregistrări în satele din jurul oraşului Sânnicolau Mare. Pe seama acestora, a scris un prim text despre strigoi, pe care l-a prezentat la o sesiune de comunicări ştiinţifice, la care au participat eminenţi profesori de folclor. Cum subiectul era tabu pe vremea aceea, în sală s-a aşternut liniştea. Un singur profesor s-a încumetat să spună ceva: ?Iată o comunicare care ar fi fost bună dacă se prezenta în America?.  
Dacă nu s-ar fi schimbat lucrurile în România, Otilia nu crede că ar fi ajuns să scrie chiar două cărţi despre un asemenea subiect. Lumea o întreabă dacă ea crede în strigoi. ?Nu este important dacă eu cred sau nu, important este că oamenii care mi-au povestit despre strigoi cred?, spune Otilia. ?Pot eu să-l taxez pe un om pentru că fabulează??, se întreabă ea. Oricum, nu poate suferi filmele cu vampiri.  
Şi o poveste  
O întâmplare care-i place foarte mult i-a fost povestită de un muzeograf din Ardeal. Într-un sat din judeţul Sălaj, lactaţia vitelor scăzuse foarte mult. Oamenii credeau că există un strigoi care vine şi le fură vitelor laptele. Cum la marginea localităţii locuia o bătrână singură, aceasta a devenit principala suspectă. Tradiţia  şi ritualul spuneau că, dacă ea recunoaşte că a furat laptele, trebuia să ofere câte o bucăţică de pâine omului care vine la ea şi-i reproşează furtul. Muzeograful s-a dus şi el la bătrână şi i-a spus că el nu crede în strigoi şi că de ce ea recunoaşte că fură laptele de la vite. ?Apăi, domnule, poate-l fur eu, dar fără ştirea mea?, i-a răspuns aceasta.  
Săvuţă  
Dar întâmplarea cea mai interesantă a trăit-o Otilia în 1992, la Chergheşi, în judeţul Hunedoara. Într-o dimineaţă i?a fost adusă o bătrână despre care se spunea că ştie să cânte foarte frumos. Afară erau aproape 35 de grade, aşa că bătrâna a insistat să intre în casă, unde să cânte nestingherită. Otilia a acceptat. Şi după ce i-a cântat bătrâna, a întrebat-o dacă a auzit de strigoi. ?Nu?, i-a răspuns aceasta. ?Dar de Săvuţă ai auzit??. Desigur, de Săvuţă auzise. Cică era un câine. Mare sau mic? Potrivit. Alb sau negru? Jumătate din sat spunea că era unul negru cu guler alb, iar cealaltă susţinea că era un câine alb cu guler negru. La care bătrâna i-a răspuns că este sur. Ba, mai mult, un sătean susţinea că el este un urmaş al acelui Săvuţă. Cum era prin august, lumea s-a adunat să asculte şi povestea acestuia. Pe la miezul nopţii, s-a auzit un mieunat sfâşietor. Fără să scoată vreun cuvânt, oamenii s-au sculat şi au plecat în tăcere spre casele lor.  
Dracula, un personaj complex  
Otilia s-a obişnuit cu subiectul, zice, astfel că nu se mai simte neliniştită când i se spun poveşti despre strigoi. Se simte ca un fel de medic chirurg. Iar de povestit a povestit, la rândul său, multora despre strigoi, inclusiv străinilor. În perioada 1990-1995, a făcut tot timpul teren pentru a aduna date. Astfel a ajuns să scrie chiar două cărţi despre strigoi, moroi, priculici şi Fete ale Pădurii. Prima, ?Şapte eseuri despre strigoi?, a publicat-o în 1998, la Editura ?Marineasa? din Timişoara, iar cea de-a doua, ?Pentru o mitologie difuză?, în 2000, la aceeaşi editură. Consideră că cea mai mare realizare a ei este că a reuşit să facă dintr-un subiect de scandal, de fapt divers, unul onorabil. Opinia publică din România consideră mitul lui Dracula drept unul infamant. Otilia spune că Dracula este un personaj mult mai complex.   
Cât de interesant este însă subiectul despre strigoi o poate spune doar Internetul: motorul de căutare Google dădea zilele trecute nu mai puţin decât 5 270 de adrese de Internet unde există cuvântul ?strigoi?. Evident, pagini web ori site-uri în altă limbă decât româna. ?Strigoii nu sunt personaje horror, chiar dacă nu ţi-e totuna când îi vezi. Ei nu ucid decât rareori. Dacă un om este înmormântat după tradiţie, ulterior nu se mai poate întâmpla nimic. Tradiţia ne învaţă ce anume trebuie să facem când întâlnim un strigoi, spune Otilia. Oricum, spiritele malefice sunt mai curând nişte personaje aflate la pragul imbecilităţii, pe care poate să-i domine orice babă.?  
   
   
De la TV  la Internet  
O ştire auzită la TV a bulversat în septembrie 2003 opinia publică din România. Ecouri au ajuns şi pe Internet. Pe 19 septembrie, cineva, pe nume Hades, scria la ?Fan Club Forum?: ?Credeţi în aşa ceva??? Am văzut acu' 10 minute, la ştiri, pe unii care alergau un strigoi... Cică nevasta ăluia i-a înfipt o andrea în inimă înainte să moară şi cică tot satul ăla nu mai doarme... De frică, logic... Eu de mult timp cred în fantome şi spirite... dar nu prea cred în strigoi... Asta e prea de tot... Voi ce ziceţi?? La care, o zi mai târziu, îi răspunde Catharsis: ?Eu sunt sigur că nici strigoiul nu crede în tine... Pe bune, ce e ăla strigoi şi ce poa' să facă? Eu am auzit că e un fel de focă, dacă nu mănâncă nimic 66.6 ore.?. Pe 20 septembrie, intervine Bluemoonshadow: ?Am văzut şi eu ştirile. Pe strigoiu' ăla îl cheamă nea Mărin şi se pare că nu îi mai sperie pe locuitorii acelui sat; deja oamenii se amuză când sunt vizitaţi de nea Mărin. În fine, parcă aş crede şi parcă nu în chestiile astea. La bunicii mei în sat strigoii erau numiţi moroi. Dacă în timpul celor trei zile de priveghi mortul nu este păzit cum trebuie şi trece o pisică peste el, cică se transformă în moroi, care s-ar întoarce să-şi ia cu el în lumea de dincolo şi familia.? Pe 21 septembrie, intervine Weet-weet: ?Cred în strigoi, fantome şi chestii de genul ăsta... dacă o să îi văd... altfel nu cred... Poate li s-a întâmplat altora, mie nu, aşa că nu am motive să cred... Moroi ştiam că sunt copiii care au murit fără a fi botezaţi... acum, fiecare cu ideile lui...?  
   
Despre moroi, priculici, bosorcoi, vampiri...  
În Bucovina şi nordul Moldovei, moroi este un ?copil mort nebotezat care, după credinţa poporului, s-a făcut strigoi şi vine noaptea de o chinuieşte pe maică-sa?, spune Otilia Hedeşan în cartea sa ?Şapte eseuri despre strigoi?. După o altă explicaţie, moroi este ?un strigoi/?/ despre care se crede că ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau înmormântat de viu?. În majoritatea zonelor ardelene, în primul rând în Ţara Moţilor şi în Pădurenimea Hunedoarei, moroi ? câteodată cu forma de moroiniţă ? ?sunt de ia laptele de pe la vaci?, spre deosebire de strigoi, ?morţii care ies din mormânt şi revin acasă?.  
?Priculici este acelaşi lucru ca la francezi Loup garou; ei cred că oamenii se pot schimba în lupi şi că îşi însuşesc într-atât firea acestora, încât se reped şi sfâşie atât oamenii, cât şi dobitoacele?, spune în 1711 Dimitrie Cantemir, citat de Otilia Hedeşan. Cercetătorii l-au explicat pe priculici drept ?un bărbat care se transformă în lup?, ?mort ieşit din groapă, în chip de lup sau de câine?, ?licantrop; spirit malefic care ia formă de câine?, ?fiinţă imaginară în care se preface (după moarte) un bărbat sau un animal care a mâncat oameni, luând diferite înfăţişări, mai ales de animale, sub care pricinuieşte tot felul de neplăceri celor pe care îi întâlneşte?.   
Bosorcoiul oşenilor, spune Ion Muşlea în 1932, citat de Otilia Hedeşan, este strigoiul viu, copilul pe care moaşa, observându-l la naştere că va fi bosorcoi, îl destinează să fie bosorcoi pe cutare animal?. 
AGENDA nr. 42/18 octombrie 2003
Your rating: None Average: 10 (1 vote)

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 218 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 5 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1041244
    • Unique Visitors: 35448
    • Registered Users: 7
    • Since: Sâm, 03/05/2016 - 01:48

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter