Get Adobe Flash player

NATO, și eu sunt sârb!

Cărți de autor

     

Articole recente în blog

trafic ranking

Statistici web

România riscă să devină o ţară fără berze

Ocrotirea faunei nu este un moft european, ci o dovadă a nivelului de civilizaţie al fiecăruia dintre noi 

Statistici  
Statisticile vorbesc de scăderea natalităţii la popoarele europene. Paradoxal sau nu, scade vertiginos şi numărul de berze albe (cu numele ştiinţific de Ciconia ciconia) care cuibăresc pe vechiul continent, dar şi în anumite zone din Asia şi Africa. Dacă nu se va schimba nimic în atitudinea noastră, în scurt timp imaginea simbolică a berzei va deveni o legendă. Fenomenul nu ocoleşte nici România. Recensămintele ce se fac din patru în patru ani sunt o dovadă de netăgăduit a acestui fapt. Actualmente, pe plan mondial există aproximativ 170 000 de perechi de berze albe, din care în Europa 120 000 de perechi. În România s-au semnalat între 4 000 şi 6 000 de perechi, în Ungaria - 5 500 de perechi, iar în Serbia, 800 de perechi. În România cele mai multe berze albe trăiesc în judeţele Satu Mare şi Timiş (aproximativ 300 de perechi). Cele mai multe cuibăresc în Polonia (65-70 de perechi pe kilometru pătrat).  
Recensământ  
Tocmai despre berzele albe am stat de vorbă cu dl dr. András Kiss, cercetător ştiinţific, biolog-ornitolog, şeful Secţiei de ştiinţele naturii din cadrul Muzeului Banatului Timişoara. Fiindcă dr. A. Kiss este cel mai în măsură să argumenteze afirmaţiile de mai sus. Numai în perioada 1?30 iulie, dr. A. Kiss a parcurs   
1 287 de kilometri prin 84 de localităţi timişene pentru a face recensământul berzelor albe. De fapt, la această acţiune organizată pe plan european la fiecare patru ani, el participă începând din 1974. Observaţiile sunt deosebit de interesante. Astfel, dacă în anii ?70, majoritatea cuiburilor erau făcute pe coşurile mari, cu ieşire laterală, ale caselor, actualmente, în Timiş, peste 90% se găsesc pe stâlpii de curent electric. În drumurile sale prin judeţ a întâlnit numai 13 cuiburi pe coş, unul pe o şiră de paie, unul pe coama unei case şi nici unul în copaci. Tendinţa generală, extrem de păguboasă, este ca şi ultimele cuiburi situate pe coşuri să fie dărâmate de proprietarii imobilelor. Faţă de recensământul din 2000, numărul berzelor din România a scăzut cu 20%.  
Hrană, cantitate şi calitate  
Cauzele acestei scăderi alarmante, consideră dr. A. Kiss, sunt mai multe şi deloc de trecut cu vederea. Astfel, pe de-o parte, s-a restrâns şi continuă să se restrângă distribuţia berzelor albe în habitat în funcţie de cantitatea şi calitatea hranei. Barza este dependentă de zonele umede şi semiumede. Hrana sa constă din: broaşte, şerpi, şopârle, lipitori, peşti, insecte acvatice, larve, rozătoare mici, scoici, melci, râme şi insecte de uscat (cărăbuşi, lăcuste etc.). În clipa de faţă, spune dr. A. Kiss, barza este forţată să consume hrană atipică, respectiv insecte chitinoase, cu un slab conţinut nutritiv, ori să vâneze rozătoare mici (şoareci, hârciogi şi şobolani). Părţile nedigerabile le regurgitează sub formă de ingluvii. În anii secetoşi, sub cuiburile de barză se pot găsi multe ingluvii în care se află mii de părţi chitinoase de la insectele consumate. În funcţie de hrana consumată se poate dovedi că numărul puilor poate fi mai mic sau mai mare. Ponta berzei se compune din trei până la cinci ouă (foarte rar) albicioase, depuse în interval de două-trei zile. Un asemenea ou are, în medie, o lungime de 65-82 mm, o lăţime de 47-56 mm şi o greutate de 115 g. Puii sunt hrăniţi la început la fiecare oră, iar apoi la fiecare două ore. Datorită lipsei de mâncare, gradul de agresivitate al berzelor adulte poate creşte şi destui pui sunt efectiv azvârliţi afară din cuib.  
Cuiburi şi cuiburi  
Diminuarea numărului de berze albe, susţine dr. A. Kiss, se datorează şi posibilităţilor tot mai reduse de cuibărit. Pasărea era obişnuită să cuibărească decenii de-a rândul în acelaşi cuib. Acum, de când oamenii au început să îndepărteze cuiburile de pe coşuri şi stâlpii de curent electric, la sosire berzele pierd foarte mult timp cu construirea unuia nou, astfel că se decalează nepermis de mult ouatul, clocitul şi creşterea puilor. Puii nu vor avea suficientă putere să plece la iernat împreună cu primul val de migrare, condus de adulţi experimentaţi, ci se vor aventura de unii singuri şi se vor rătăci în zone deloc propice trecerii iernii.   
La cuiburile clasice, pe coşurile clădirilor, diametrul mediu al unui cuib era de 170 cm, iar înălţimea de 190 cm. Greutatea putea să ajungă până la câteva sute de kilograme, ceea ce-i conferea stabilitate pe timpul furtunilor.  La un cuib nou, din lipsă de material şi de timp, diametrul abia ajunge la 80 cm, înălţimea la 35 cm, iar greutatea, la 30 kg. Materialul principal în construcţie îl reprezintă rămurelele, tot mai greu de găsit în mediul înconjurător. Barza mai aduce pământ, iar apoi, pentru căptuşeală, ierburi, pene, păr, cârpe şi chiar pungi de nailon.   
Alte cauze de diminuare  
O altă cauză care duce la diminuarea numărului de berze albe, consideră dr. A. Kiss, o constituie electrocutarea nu doar a berzelor adulte, ci şi a puilor. Din 4 000 de exemplare găsite moarte în Europa, 2 800 au fost găsite electrocutate. Din nefericire, la toate aceste aspecte contribuie şi vânătoarea, mai cu seamă în ultimii ani, când deţinerea unei puşti cu aer comprimat nu mai este nici o problemă. O altă cauză a mortalităţii berzelor albe este perioada lungă de maturizare, de 3-4 ani, perioadă în care, în lungile lor călătorii, rămân cu 30% mai puţine, şi proporţia scade la 20% anual după trecerea la maturitate.  
Migraţii şi trasee  
Pentru o barză din România, traseul de migraţie este următorul: Bosfor, Suez, Valea Nilului, Africa Tropicală, Africa de Sud. Berzele din Europa Occidentală au un alt traseu: Gibraltar, Africa de Vest, Africa Tropicală. Din nefericire, în unele locuri de pe aceste trasee, berzele sunt vânate pentru consum de anumite triburi africane. Zonele de conflict armat reduc şi ele drastic numărul berzelor. Şi fiindcă tot vorbim de trasee de migrare, şi aici au dispărut şi dispar mereu zonele umede şi semiumede şi, în plus, apar câmpuri puternic chimizate. Berzele parcurg în medie 220 km/zi. Şi condiţiile meteo au un aport deloc de neglijat în mortalitatea berzelor, îndeosebi primăvara, la întoarcerea în Europa.  
Barometru sociologic  
Având  în vedere că barza trăieşte aproape sau chiar în localităţi, preponderent rurale, este în mod evident o specie indicatoare nu doar a calităţii mediului înconjurător, ci, este de părere dr. A. Kiss, şi un barometru sociologic al nivelului de cultură, al gândirii şi ataşamentului omului faţă de mediul natural în care trăieşte. Dacă până nu demult, barza însemna ceva pentru om şi beneficia astfel de o protecţie indirectă, astăzi omul a schimbat radical mediul de viaţă. Această pasăre a devenit brusc o problemă. Se impune obligatoriu ocrotirea naturii în general şi o educaţie ecologică permanentă. Speciile care au mai rămas trebuie apărate.   
Ilustrativ este modul prin care locuitorii din Alsacia franceză, de exemplu, promovează respectul faţă de barză de exemplu: acolo sunt la mare vogă bomboanele în formă de ouă de berze, berzele mecanice, cuiburile miniaturale etc. Se face reclamă prin diverse mijloace,  totul în ideea cunoaşterii şi creşterii păsărilor. Ceea ce, cu siguranţă, devine tot mai necesar şi în România. Integrarea în Uniunea Europeană va fi pentru noi un examen dificil şi în domeniul respectului faţă de mediu.  
   
?Salvaţi natura?  
În 27 şi 28 octombrie 1999, Sovata a găzduit o manifestare istorică pentru viitorul, deocamdată sumbru, al berzelor albe. La insistenţele Societăţii Ornitologice Române, cu sediul la Cluj-Napoca, s-a desfăşurat simpozionul ?Barza albă şi reţelele electrice?, organizat în colaborare cu Ministerul Energiei. Atunci s-a convenit acceptarea unui model de coş metalic susţinător de cuib, care să fie instalat de furnizori pe stâlpii din reţeaua de alimentare cu energire electrică pe care există deja cuiburi.  
Potrivit unui studiu efectuat de S.C. F.D.F.E.E. Electrica Banat S.A.,  berzele îşi construiesc de preferinţă cuiburile pe stâlpii liniilor electrice aeriene din mediul rural, cauzele care determină acest fenomen fiind: liniştea mai mare din mediul rural; lipsa totală sau parţială a vegetaţiei din apropierea reţelelor, efectul termic al curentului electric, care este o sursă de căldură în perioadele reci, existenţa unui suport stabil constituit din console şi conductoare. Ca urmare a acestui fapt, 2% din berzele adulte mor prin electrocutare, 7% din pui mor prin electrocutare sau incendierea cuiburilor ca urmare a scurtcircuitelor. Excrementele acide distrug instalaţiile. Scurtcircuitele produse pot provoca întreruperea temporară a alimentării cu energie electrică a consumatorilor. Există însă şi alte urmări, de la electrocutarea oamenilor de la conductoarele căzute prin ruperile datorate incendiilor, şi până la extinderea incendiului la case şi culturi de păioase etc.  
În 2001, pagubele F.D.F.E.E. Electrica Banat (Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş) s-au ridicat la  63 000 euro. Societatea a început să instaleze coşuri speciale pe stâlpii pe care existau cuiburi de berze. A fost iniţiat proiectul ?Salvaţi natura?. În 2003, în Caraş-Severin au fost montate la toate cuiburile identificate suporturi metalice care înălţau cuibul la aproximativ 1,5 m faţă de cota stâlpului, excentric faţă de axul liniei, astfel încât să nu fie afectat gabaritul drumului şi coşul să fie în afara gabaritului liniei electrice. În judeţul Timiş au fost montate peste 150 de suporturi metalice pentru cuiburi. Astfel, numărul total al acestora a ajuns în România la peste 1 200, ele însemnând implicit viitorul. Efectele au fost: decesul prin electrocutare a  unei singure berze adulte; nu a mai fost incendiat nici un cuib; numărul incidentelor a fost de şapte pe toată durata anului, în contextul în care o parte din berze au încercat să-şi refacă cuibul pe alţi stâlpi. Per ansamblu, daunele produse de berze se reduc cu aproximativ 67% pe un an de zile, continuitatea în alimentare a consumatorilor se îmbunătăţeşte, se elimină practic impactul liniilor electrice asupra berzelor albe, se produc economii de 10 000-15 000 de euro în primul an, iar în următorii 10 ani, de 50 000-60 000 de euro pe an.  
AGENDA nr. 50/11 decembrie 2004
Your rating: None Average: 10 (2 votes)

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 24 imagini
  • 225 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 2 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1273115
    • Unique Visitors: 23327
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter