Get Adobe Flash player

România şi pirateria

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

 

„Rata anuală a pirateriei software în România a atins, la sfârşitul lui 2003, nivelul de 73%, iar valoarea programelor utilizate ilegal s-a ridicat la 49,3 de milioane de dolari, a anunţat miercuri, Business Software Alliance (B.S.A.), care citează un studiu realizat de International Data Corporation (I.P.R.)“, precizează Agenţia românească „Mediafax“ în data de 7 iulie 2004. Reamintim că B.S.A., înfiinţată în 1988, la Washington (S.U.A.), reprezintă interesele producătorilor locali de software, printre care se numără „GeCad“, „Ciel Romania“, „Softwin“, „Kepler Software Development“ şi „Romsym Data“, dar şi companiile internaţionale „Adobe“, „Autodesk“, „Macromedia“, „Microsoft“, „Bentley Systems“ şi „Symantec“. B.S.A. are ca principale domenii de interes reducerea ratei pirateriei software, informarea şi educarea utilizatorilor de programe, sprijinirea instituţiilor guvernamentale responsabile cu aplicarea legilor din domeniul dreptului de autor şi desfăşurarea de activităţi de lobby pentru adoptarea unei legislaţii corespunzătoare în domeniul proprietăţii intelectuale.  
Tot „Mediafax“ precizează că „Organismul (B.S.A., n.n.) a semnalat că regiunea Asia-Pacific, Europa de Est şi America Latină continuă să fie «punctele fierbinţi ale pirateriei de pe glob, mai mult de jumătate din software-ul instalat pe computerele din aceste regiuni fiind versiuni piratate»“. Care ar fi răspunsul la întrebarea de ce este atât de ridicată rata pirateriei în Europa de Est, deci şi în România? Directorul general al B.S.A. EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa), Steven Frantzen, spunea în iunie 2004: „Regiunea Europei Centrale şi de Est se confruntă cu provocarea creşterii economice şi cu tradiţionalul respect redus pentru drepturile de proprietate intelectuală. De aceea, nu este surprinzător că această regiune înregistrează cea mai ridicată rată a pirateriei software. Totuşi, trebuie luaţi în consideraţie unii factori care vor ameliora această situaţie, cel mai important fiind aderarea la Uniunea Europeană a unor state din regiune, fapt care va determina aplicarea mai eficientă a legislaţiei dreptului de autor“. La rândul său, Nicolae Burchel, reprezentant legal al B.S.A. pentru România, declara: „Strategia europeană a B.S.A. este aplicabilă şi în România şi se înscrie în linia generală a activităţilor derulate până în prezent. Planul în cinci puncte poate reuşi numai cu sprijinul Guvernului, al administraţiei locale, al asociaţiilor profesionale şi al altor instituţi şi autorităţi. Îmbunătăţiri reale pot să apară numai printr-un cadru legal modern şi aplicarea legislaţiei, cu ajutorul sprijinului public, la toate nivelurile, pentru proprietatea intelectuală şi industriile din domeniile de creaţie a proprietăţii intelectuale.“ 
De unde, brusc, atâta pornire împotriva răufăcătorilor din domeniul IT din România? Vă vom oferi, în cele ce urmează, câteva exemple care au pus pe jar autorităţile româneşti.  
Cotidianul naţional „România liberă“ scria pe 16 septembrie 2002, cu titlul „Şapte hackeri craioveni au furat 15.800 USD“, sub semnătura lui C. Vilău: „ Cinci firme din SUA, Marea Britanie şi Thailanda au fost prejudiciate cu suma de 15.800 USD de şapte hackeri din Craiova. Tinerii, cu vârste cuprinse între 16 şi 22 de ani, au comis fraudele prin Internet, utilizând calculatoarele unor cluburi din municipiul Craiova. [...] Pentru achitarea bunurilor comandate, hackerii au utilizat cărţi de credit aparţinând unor cetăţeni americani şi israelieni, intrând în posesia acestora prin spargerea site-urilor unor magazine virtuale, unde anterior titularii acestor instrumente de plată le utilizau legal. “ 
Iată, aşadar, un alt fel de război, un război în domeniul comercial, unde metoda de luptă folosită le este foarte bine cunoscută şi multor hackeri sârbi. Cotidianul bucureştean „Adevărul“ scria la un moment dat: „Bijuterii şi tablouri de mii de dolari - achiziţionate fraudulos prin Internet“. Şi anume: „Trei adolescenţi craioveni au fost prinşi în flagrant la Vama Băneasa, în timp ce ridicau un inel de aur cu diamant în valoare de 5.600 dolari, trimis de un cetăţean american în urma unei licitaţii pe Internet. [...] Anchetatorii au stabilit că Dima şi Câmpean accesau, dintr-un Cafe-Internet din Craiova, site-uri de licitaţii, cumpărând bijuterii, tablouri [...] pe care le primeau în ţară, fără a plăti vreodată aceste bunuri.“ 
„România liberă“ scria despre un „Hacker albaiulian, maestru în «ţepe virtuale»“ care, abia ieşit din liceu, a scos aproape 30 000 USD de la „fraieri americani“. „Fost elev al unui liceu cu profil informatic din judeţul Alba, tânărul în vârstă de 20 de ani este acuzat că a accesat fără drept, prin sustragerea parolelor de acces, mai multe conturi ale unor utilizatori legali ai site-ului de licitaţi on-line «e-Bay», sub identitatea cărora ar fi indus în eroare mai mulţi cetăţeni americani. [...] Păgubiţii plăteau între 200 şi 700 USD prin serviciul «Western Union», pentru produse ce nu au ajuns niciodată în posesia lor.“ 
În numărul său de luni, 3 martie 2003, cotidianul bucureştean „România liberă“ titra: „Piraţii informatici reuşesc să scape cu pedepse derizorii sau chiar basma curată“. De unde şi până unde o asemenea concluzie la autorul articolului, respectiv o cunoscută ziaristă din Timişoara pe nume Laura M. Forţiu. Ne permitem să preluăm un fragment din acest material: „Instanţele timişorene s-au confrunat în ultima vreme cu o adevărată «explozie» de cauze având ca obiect fraude prin Internet. Startul, să spunem aşa, a fost dat de celebrul deja Mircea Harapu, un tânăr de 24 de ani, care a reuşit să spargă parolele unei pagini web a unei importante firme newyorkeze. Societatea americană avea ca obiect de activitate vânzarea de produse on-line, astfel că românul a intrat în posesia unor informaţii confidenţiale, în care apăreau inclusiv seriile cărţilor de credit ale persoanelor care au avut relaţii de afaceri cu firma. Aşadar, după ce a extras 15 fişiere ce conţineau date confidenţiale despre clienţii companiei, timişoreanul a contactat conducerea firmei şi i-a solicitat suma de 5 000 de dolari pentru a nu face cunoscute informaţiile obţinute. Reprezentanţii companiei au anunţat însă imediat FBI, care a luat legătura cu specialiştii Centrului Zonal pentru Combaterea Crimei Organizate şi Antidrog Timişoara. Harapu a fost prins în flagrant tocmai când s-a prezentat la bancă pentru a ridica o parte din banii pretinşi. Deferit justiţiei sub acuzaţia comiterii infracţiunilor de şantaj şi violarea secretului corespondenţei, Mircea Harapu a fost condamnat de Judecătoria Timişoara la trei ani închisoare. Surpriză însă! Tribunalul Timiş, o instanţă-campion la achitări cu cântec, a admis recent apelul aşa-zisului hacker şi l-a scos în final nevinovat.“ 
Nici Iaşul nu se lasă mai prejos. „România liberă scria, sub semnătura Deliei Ştefănoaie: „Cyber-spărgătorii de maşini au îngenuncheat Poliţia Iaşi“, cu subtitlul: „O bandă de informaticieni sparge cele mai sofisticate sisteme de alarmă cu ajutorul laptopurilor şi al dispozitivelor de ultimă generaţie, lăsând limuzinele încuiate“. În context, un poliţist de la Secţia 3 Poliţie din Iaşi declara: „Vin cu laptopurile şi un dispozitiv special de spargere a codurilor de acces, care substituie comenzile. Uşile se deschid şi infractorii pătrund în interior. Poartă mănuşi chirurgicale şi nu lasă nici o urmă. Taie cu cleşti speciali cablurile casetofoanelor şi ale CD-playerelor sofisticate şi le scot din locaşurile lor. Golesc torpedourile şi apoi încuie la loc maşinile. Lucrează extrem de curat. Suntem depăşiţi de tehnica lor.“ 
Numai că răufăcătorii din România nu acţionează doar în ţara lor natală. O dată cu desfiinţarea vizelor pentru Europa Occidentală, ei s-au orientat chiar foarte rapid. Andrei Bădin scria în „România liberă“: „Filiere româneşti de clonat carduri în Italia şi Spania“. Ce făceau, de fapt, aceştia? Pur şi simplu clonau carduri. Prin intermediul acestora, cumpărau parfumuri şi haine scumpe, electronică performantă, telefoane mobile, echipament de schi etc. 
Luni, 12 mai 2003, cotidianul bucureştean „Adevărul“ titra: „Pentru a pune capăt valului de fraude comise prin Internet, IGP a înfiinţat un serviciu de luptă împotriva infracţionalităţii cibernetice“. Oricare dintre metodele de luptă utilizate pe Internet în 1999, în timpul agresiunii NATO asupra Iugoslaviei, poate fi considerată infracţionalitate cibernetică. După ce dă drept exemple negative faptele comise la Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Argeş şi Timişoara, „Adevărul“ spune că „Valul de fraude prin Internet, puse la cale în special de tinerii pasionaţi de calculatoare, au pus pe jar conducerea IGP (Inspectoratul General al Poliţiei, n.n.), care a decis să înfiinţeze un serviciu specializat în combaterea infracţionalităţii cibernetice. Noua structură va funcţiona în cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog (DGCCOA) şi va avea poliţişti în fiecare centru zonal al Direcţiei.“ Referindu-se la victimele predilecte ale fraudelor cibernetice înfăptuite de români, autorul articolului spune că e vorba de cetăţeni din S.U.A. şi Europa Occidentală.  
În cotidianul timişorean „Agenda zilei“ din 22 mai 2004, Daniela A. Budici scria: „Hacker condamnat. El a trebuit să plătească 10 000 USD“. În 2003, acesta, împreună cu un alt individ rămas neindentificat, a atacat site-ul IPJ Timiş şi a distrus întreaga bază de date. „Moise, care a folosit porecla DarkHate, a lăsat şi un mesaj: «Lăsaţi lumea să bea în scara blocului! Că asha-i frumos! Promitem să ne cuminţim şi ne lăsăm de hacking şi vă lăsăm site-ul în pace.»” Este vorba despre bucureşteanul Valentin Moise, care a fost acuzat de acces fără drept la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate şi perturbare gravă, inacceptabilă, a funcţionării unui sistem informatic, prin ştergerea datelor informatice. El a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei. Totodată, el a fost obligat să plătească IPJ Timiş 10 000 USD cu titlu de despăgubiri. Tot Daniela A. Budici scria în cotidianul timişorean „Agenda zilei“: „Cinci tineri timişoreni care au tras pe sfoară peste 60 de cetăţeni americani cu câteva zeci de mii de dolari au fost condamnaţi de către Judecătoria Timişoara.“ 
Şi dacă tot suntem la Timişoara... Laura M. Forţiu titra în „România liberă“ din 16 februarie 2004: „Costel Balint, acuzat de complicitate la o înşelăciune de proporţii“. Iar în subtitlu: „51 de americani au fost traşi pe sfoară, plătind sume grele în dolari pentru produse electronice... inexistente; misiunea revoluţionarului era aceea de a ridica valuta din bancă şi a o transforma apoi în lei, serviciu pentru care era recompensat corespunzător de capii afacerii“. Articolul se încheia astfel: „Se pare însă că probele în acuzare, ca şi cele în apărare nu au fost (cel puţin pe moment) suficiente pentru a convinge instanţa de judecată de vinovăţia sau nevinovăţia revoluţionarului acuzat de complicitate la înşelăciune astfel încât magistraţii să poată da un verdict.“ 
Tot în Timişoara, fiul unui poliţist (!), domiciliat aproape de centrul oraşului, avea un studio de piratare a CD-urilor şi DVD-urilor. La descinderea poliţiştilor în casă s-au găsit 7 000 de CD-uri şi DVD-uri cu muzică, jocuri, filme şi aparatură de înregistrare. Tânărul s-a ales cu o amendă de şapte milioane de lei, cu toate că prejudiciul făcut prin neplata drepturilor de autor se cifra la aproximativ două miliarde de lei. 
Se pare că, totuşi, ceva începe să se mişte şi în România. În aprilie 2004, a fost lansat la Iaşi primul comitet local de iniţiativă al Coaliţiei „proIntelect“ (www.prointelect.ro). Acesta reuneşte personalităţi din diferite medii (universitar, de afaceri, administraţie, procuratură, poliţie) interesate să facă ceva pentru a pune capăt furtului uriaş şi generalizat din domeniul proprietăţii intelectuale, care afectează economia, dar şi statul în acelaşi timp. Printre scopurile sale se numără şi informarea asupra riscurilor pirateriei şi a gravităţii fenomenului de furt din domeniul proprietăţii intelectuale din România. Coaliţia îşi propune să atragă atenţia tuturor românilor că furtul de proprietate intelectuală este o infracţiune la fel de gravă ca şi furtul de bunuri, care poate fi pedepsit atât civil, cât şi penal, iar cei care continuă să pirateze se expun unor pedepse grave, dar şi faptul că rata pirateriei este unul dintre elementele care dau măsura societăţii româneşti. Iniţiativa ieşenilor a avut ecou la Cluj-Napoca, iar apoi, la 30 iunie 2004, şi la Timişoara. Fiecare comitet local al Coaliţiei „proIntelect“ va edita un buletin lunar. Din păcate, dacă membrii coaliţiei nu vor da dovadă de maximă agresivitate în lupta lor împotriva pirateriei IT, dacă nu-i vor „urechea“ cu fermitate pe cei puşi şi plătiţi să aplice o legislaţie deja existentă pentru apărarea dreptului de autor, nu vor fi altceva decât încă o mişcare/grupare ai cărei membri îşi plâng unul altuia pe umăr fără a fi în stare să dea jos drobul de sare. 
 
_____________________
 
Duşan Baiski 
Război pe Internet 
Editura "Waldpress"din Timişoara, 2004 
ISBN 973-8453-85-2 
© Duşan Baiski 
No votes yet

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 218 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 0 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 988367
    • Unique Visitors: 32738
    • Registered Users: 7
    • Since: Sâm, 03/05/2016 - 01:48

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter