Get Adobe Flash player

NATO, și eu sunt sârb!

Război total împotriva vrăjitoriilor

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

Preotul Doru Cristoi se luptă cu neştiinţa, nepăsarea şi uitarea care-i macină pe oameni 

  
Cu însuşiri care ies din comun, Doru Cristoi a deranjat şi deranjează multă lume. Şi nu doar pe cei care se ocupă cu farmece şi vrăjitorii, ci şi pe cei care, câtă vreme a avut o parohie, i-au fost superiori ierarhic. Cert este însă faptul că, de trei ori pe săptămână, el se află, pe rând, la Arad, Simeria  sau Timişoara, acolo unde sute de oameni necăjiţi caută la el izbăvirea. 
Darurile Domnului  
De ce merge atâta lume la preotul Cristoi (în limba greacă, Cristoi înseamnă Hristos)? S-au încercat tot felul de răspunsuri, date în funcţie de gradul de cultură şi pregătirea fiecăruia în parte: ba că este clarvăzător, ba că este vrăjitor, ba că are puteri paranormale. ?Au venit la mine oameni care pretindeau că posedă un câmp bioenergetic puternic, oameni cărora li se lipeau de palme sau de trup linguri, brichete şi alte lucruri. Când mi-am pus mâinile pe mâinile lor, această pretinsă putere a lor a dispărut brusc. Lucrurile nu s-au mai putut lipi de ei. Pot demonstra public acest lucru. Eu nu mi-am propus niciodată să-mi bat joc de oameni, să exploatez naivitatea lor, aşa cum fac unii cu publicitate în toate ziarele şi chiar şi la televizor" ? spune părintele Cristoi. ?Mulţi cred că eu am o energie anume, că am bioenergie. Dar eu sunt preot şi prin mine nu poate lucra decât darul lui Dumnezeu. A scrie cineva despre mine că am făcut minuni ar însemna că eu nu mai pot fi preot. Un preot adevărat ştie că Dumnezeu face aceste minuni. La mine vin foarte mulţi oameni cu nădejdea că-i voi scăpa de necazuri. Însă eu îi pot ajuta numai pe cei care au convingerea că Dumnezeu este acela care îi ajută. Cei care nu au nimic în cap se duc la vrăjitoare. Pe aceştia-i şi întreb, şi asta pentru că sunt făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: ce căutaţi voi la cineva care nu seamănă cu Domnul, ce căutaţi voi la diavol?" 
Împotriva magiei  
?Rugăciunile unor astfel de credincioşi, care se jertfesc întru rugăciune pentru întreaga zidire a lui Dumnezeu, sunt cele care susţin lumea şi-i tămăduiesc pe oameni; prin aceste rugăciuni ei devin exorcişti, alungând demonii care ţin sub stăpânirea lor societatea modernă" ? scria mitropolitul ortodox grec Hierotheos Vlachos. Judecând după fapte, părintele Cristoi este un exorcist. ?Chiar şi astăzi ? zice părintele Cristoi, la două mii de ani după ce Domnul nostru Iisus Hristos a dat lege împotriva obiceiurilor diavoleşti, a tot felul de farmece, descântece şi vrăjitorii, se întâlnesc deseori în sate şi oraşe, din lumea întreagă, bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri care folosesc încă acest diavolesc obicei. Punctul de plecare al acestor practici demonice este pactul între omul liber şi diavol, omul acceptând conştient despotismul demonic în schimbul unor satisfacţii trecătoare." Indiferent dacă e vorba de- spre magie albă sau neagră, patronul este unul şi acelaşi: diavolul. Tot ceea ce nu corespunde învăţăturilor Bibliei este de la diavol. Nici paranormalul nu e de la Dumnezeu, ci tot de la diavol. ?Eu, susţine părintele Cristoi, sunt creatura lui Dumnezeu şi trebuie să trăiesc în normalitate şi nicidecum în anormal sau paranormal".  
Psihoterapie   
La slujbele părintelui Cristoi durerile şi necazurile se spun cu voce tare, să audă întreaga asistenţă. Şi vai şi-amar de cei care au umblat înainte pe la vrăjitoare ori au păcătuit într-un fel sau altul. Să fie această metodă una de psihoterapie de grup, grupul fiind acela în faţa căruia îţi descarci povara conştiinţei şi te eliberezi astfel de răul care-ţi macină trupul şi sufletul? Este Doru Cristoi el însuşi un psihoterapeut? Zice mitropolitul Hierotheos Vlachos în cartea sa ?Psihoterapia ortodoxă": ?Fiecare dintre noi trebuie să caute un [?] părinte duhovnicesc. De fapt, trebuie să arătăm chiar mai multă dragoste preotului decât doctorului, ţinând seama de diferenţa dintre suflet şi trup?" Este Doru Cristoi un asemenea părinte? Specialiştii în marketing ar răspunde răspicat că da. Dacă nu ar vindeca sufletele oamenilor, ei nu l-ar mai căuta şi astfel nu s-ar mai face, aşa cum se face acum, reclama de la om la om. ?Eu nu am nevoie de popularitate" ? afirmă părintele Cristoi. 
Concluzii 
Concluziile nu-şi au locul, deoarece ele însele pot fi deja speculaţii. Ceea ce am încercat să spun în rândurile de faţă este faptul că preotul Cristoi are anumite însuşiri ce ies din comun. Până nu l-am cunoscut la ?locul de muncă", am crezut că sunt doar poveşti ale unor oameni slabi, pe care i-au dărâmat necazurile vieţii. Acum, însă, cred că lumea, că noi toţi avem nevoie de credinţă în Dumnezeu.    
   
   
Lucruri diavoleşti  
Unul din cei trei aliaţi puternici ai diavolului este neştiinţa, ceilalţi fiind nepăsarea şi uitarea, spune părintele Cristoi. Toate cărţile de vrăjitorie care scriu despre practicile demonice recunosc că, prin mijlocirea unor semne şi cuvinte, omul are posibilitatea de a invoca duhul rău, diavolul. Practici demonice sunt considerate a fi ghicitul în palmă (chiromanţia), în cafea, în bobi, în cărţi de joc, invocarea sufletelor celor morţi (spiritismul), ghicirea sau vrăjitoria prin lucruri sfinte, ghicirea prin măruntaiele animalelor (iconoscopie), fermecătoria (vraja unor oameni pentru a se căsători sau despărţi, pentru a se îmbolnăvi sau a muri etc.). Există trei feluri de farmece, spune preotul Cristoi. În prima categorie intră acele farmece răspândite direct, personal, ca o emanaţie din privire, voce, atingere, salivă, miros etc. Din cea de-a doua fac parte farmecele răspândite direct de la un obiect influenţat de practicanţi (lichide, alimente etc.). În fine, cea de-a treia şi cea mai periculoasă categorie cuprinde farmecele alcătuite din ingrediente felurite, amestecate cu elemente ce prevestesc confuzia şi dezordinea. Prin farmece, vrăjitoarea îi cheamă pe diavoli să facă lucruri pe care le doreşte sau le ordonă ea. Cât despre chemătorii de demoni, aceştia sunt cei ce ghicesc cele viitoare prin chemarea diavolului.  ?Iată câteva feluri de vrăji ? mai spune părintele Cristoi -, pe care trebuie să le combatem cu vehemenţă şi de care trebuie să fugim, acestea fiind lucruri diavoleşti, care amăgesc şi înşeală pe mulţi creştini români ducându-i la pierzanie."  
   
Clarviziune sau har dumnezeiesc?  
?De unde eşti?" ?Din Botoşani". ?Şi cu ce problemă ai venit la mine?" ?Am venit pentru soţul meu." ?Ai ceva al lui?" ?Am!" ? răspunse femeia aflată la doi paşi de mine şi-i întinse preotului o fotografie. Părintele luă poza, închise ochii şi puse mâna pe ea. ?Ce simţi?" ?Simt un gol în stomac". ?De-acolo i se trage? Văd o casă între nişte dealuri, după ce treci de-o apă? În stânga văd un deal, iar în dreapta, un drum?" ?E casa părinţilor mei" ? murmură moldoveanca. ?Văd pe cineva gras, care umblă legănat, ca un răţoi. Cine-i? Vreun vecin?" ?Nu." ?Atunci e cineva apropiat, din casă? Cine-i gras la voi în familie?" ?Păi? cumnată-mea?" ?De la ea i se trage. Du-te cu Dumnezeu!" ? spuse preotul deschizându-şi ochii. Femeia îngenunche, îi sărută mâna mulţumindu-i şi plecă afişând pe chip un deosebit sentiment de mulţumire.  
?La început ? povesteşte părintele Cristoi, continuând să-mi răspundă indirect la setul de optsprezece întrebări pe care i le dădusem la venire, mi-a fost frică. Dar acesta este un dar de la Dumnezeu şi m-am liniştit. Ştiu că, deşi trupul meu rămâne aici, iar eu plec departe, să văd de unde vi se trag relele şi necazurile, mă pot întoarce liniştit." Mi-au povestit oamenii care au fost ori s-au aflat în preajma părintelui Cristoi că domnia-sa este adeseori solicitat să găsească persoane dispărute ori despre care se spune că au dispărut, solicitanţii fiind din toate clasele sociale, cu funcţii din cele mai diverse în stat, din România sau de peste hotare. Celebru este cazul copilului dispărut şi care, după ce s-a apelat la părintele Cristoi, a fost găsit acolo unde le-a spus el că se găseşte: la cotul unui râu, agăţat de rădăcinile unei sălcii.  
   
Cruci  
La un moment dat, preotul Cristoi s-a ridicat de la masă şi s-a apropiat de o femeie elegant îmbrăcată. I-a pus mâna la inimă, a ţinut-o câteva secunde, apoi a ridicat-o. ?Vedeţi crucea?" ? a întrebat el, tunător. Pe blana sintetică, de culoare neagră, se putea întrezări vag o formă de cruce. ?Vedeţi crucea?" ? a mai întrebat, luând, pe rând, recipienţi de plastic transparent - peturi pentru băuturi răcoritoare -, plini cu apă, pe care îi întindeau credincioşii. Crucea se vedea atât prin recipienţi şi apă, în palma preotului, cât şi pe locul de unde-şi ridica palma. Ceea ce m-a frapat însă cel mai puternic a fost cazul unei tinere de liceu care, ridicându-se din genunchi, de lângă masa preotului, i-a sărutat acestuia mâna şi, mulţumindu-i, a dat să plece. ?Unde te duci?" ? a întrebat-o. ?La şcoală" ? i-a răspuns fata. ?Ia dă mapa încoace!". Eleva i-a întins mapa. Preotul a ridicat-o spre lume şi şi-a pus palma pe ea. ?Vedeţi crucea?" Da, crucea se vedea deosebit de clar pe partea opusă, formată parcă din jocul nuanţelor de gri, culoarea mapei. Trebuie amintit că părintele Cristoi are cruci în palme, pe frunte, pe creştet, pe întreg trupul. Crucile, spune, i-au apărut pentru prima dată pe 3 martie 1996. Este, susţine, singurul preot care are pe întreg trupul semnul sfânt. 
AGENDA nr. 9/2 martie 2002 
 
Your rating: None Average: 8.3 (18 votes)

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 223 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 1 vizitator online.

    Visitors

    • Total Visitors: 185102
    • Unique Visitors: 8598
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter