Get Adobe Flash player

Cărți de autor

     

Articole recente în blog

trafic ranking

Statistici web

Păsările Banatului, din perspectivă transfrontalieră

Muzeul Orăşenesc din Vârşeţ a editat o carte monumentală în domeniul ornitologic, la care au colaborat autori din România, Serbia şi Ungaria 

 
Potrivit documentelor, studiul păsărilor din Banatul istoric a fost început în 1690, de către Marsigli. Lui i-au urmat Griselini, Baldamus, Fritch, Frivaldszki, cercetarea fiind continuată apoi de dr. Lajos Kuhn, din cadrul Societăţii de Şti-inţele Naturii al Ungariei de Sud (cu sediul la Timişoara), mai târziu de Dionisie Linţia şi Emil Nadra, iar din 1974, de dr. Andrei Kiss, care a împlinit 30 de ani de cercetări ştiinţifice în domeniu.  
   
Zbor fără frontiere  
Răspândirea păsărilor nu este identică cu frontierele statelor. Altfel spus, ele nu sunt reţinute (pe vremuri, împuşcate), arestate, condamnate pentru trecerea ilegală a graniţei. Ca atare, habitatul unor specii de păsări, şi nu numai, se poate studia corect, din punct de vedere ştiinţific, doar dacă facem abstracţie de graniţele politico-administrative dintre state. Un asemenea studiu a văzut de curând lumina tiparului la Editura ?Triton? din Vârşeţ, sub egida Muzeului Orăşenesc din aceeaşi localitate. Condiţiile grafice sunt de excepţie, demne de o asemenea carte. Este prima lucrare ornitologică din zona noastră, având caracter transfrontalier, în sensul actual al cuvântului, care poate deveni un model de colaborare internaţională regională pentru partenerii din Euroregiunea Dunăre-Criş-Mureş-Tisa. Cartea se numeşte ?Ptice Banata - Păsările din Banat - Die Vögel des Banats?. Autorii sunt: Javor Ra?ajski, artist plastic, realizatorul desenelor de o fidelitate extraordinară cuprinse în studiu, unul dintre cei mai apreciaţi desenatori de păsări din sud-estul Europei, ornitolog amator, fostul director al Muzeului Orăşenesc din Vârşeţ (Gradski Muzej Vr?ac), dr. Andrei Kiss, cercetător ştiinţific biolog-ornitolog, şeful Secţiei de Ştiinţele Naturii din cadrul Muzeului Banatului Timişoara, şi dr. Ferenc Kasza, jurist, ornitolog amator din Szeged.  
De la gând la faptă  
Ideea unei asemenea colaborări ştiinţifice, precizează dr. Andrei Kiss, i-a aparţinut lui Javor Ra?ajski, care a publicat o carte în acest domeniu, respectiv ?Ptice Srbije? (?Păsările Serbiei?), apărută în 1997. Dorinţa sa a fost ca această carte să fie revizuită, completată şi corectată cu date recente, mai pertinente. Dr. Andrei Kiss a fost de acord şi a sugerat ideea extinderii prezentării păsărilor pe teritoriul Banatului istoric, o parte însemnată a euroregiunii invocate. Cei trei autori ai monografiei în discuţie au hotărât să meargă pe varianta hărţilor UTM pentru a marca poziţia păsărilor în spaţiul geografic, respectiv în interiorul habitatelor. ?Suntem conştienţi că un asemenea mod de prezentare, prin hărţi UTM, nu poate să fie niciodată o formă definitivă a situaţiei păsărilor, având în vedere faptul că atât dinamica populaţiilor, cât şi cea a habitatelor se modifică mereu pe teren. Dar, oricum, este marcată o situaţie a ultimilor 30, respectiv 50 de ani, de existenţă a păsărilor din acest spaţiu geografic şi, ca atare, lucrarea noastră primeşte o valenţă monografică, de sinteză relevantă pentru cercetările ulterioare, susţine dr. Andrei Kiss. Din ce în ce mai mult, Europa se bazează pe exactitatea informaţiilor, bunăoară şi pe exactitatea datelor ştiinţifice, astfel că prin acest mod de prezentare, noi am fost cât se poate de precişi. Şi în funcţie de această exactitate, în foarte multe domenii, dar în special în ecologie, ar trebui foarte multe lucruri să se schimbe, îndeosebi în politica ecologică şi de gestionare a numeroaselor resurse naturale la nivelul structurilor administrative europene?.  
Cercetări avifaunistice bănăţene  
La baza monografiei a stat lucrarea de bază a dr. Andrei Kiss care se intitulează ?Cercetări avifaunistice în Banat? în care autorul a descris, începând din sec. al XVII-lea şi până în ziua de astăzi, cercetările avifaunistice specifice legate de anumite persoane. Totodată a prezentat şi rezultatele cercetărilor bioecologice proprii privind avifauna Banatului timp de 30 de ani. ?Astfel l-aş aminti pe L. F. Marsigli care, în 1690 şi 1700, a observat păsările de la confluenţa Tisei cu Dunărea, şi în special  din sudul Banatului, pe F. Griselini, care din 1774 şi până la 1777, deci cu o sută de ani mai târziu, a descris păsările în special din mlaştinile şi pădurile bănăţene, pe E. Baldamus care, pe la mijlocul  sec. al  XIX-lea, între anii 1849 şi 1852, a cercetat păsările de aici, pe A. Fritch, care în 1853 a elaborat un studiu despre păsările din zonă, pe J. Frivaldszki care, fiind coleopterolog, a umblat foarte mult în zonele carstice din sudul Banatului şi a descris păsările în lucrarea sa de sinteză ŤAves Hungariaeť, 1891. A urmat o perioadă foarte interesantă şi totodată importantă începând din 1873, când Societatea de Ştiinţele Naturii a Ungariei de Sud, cu sediul la Timişoara, a continuat şi i-a dezvoltat studiul păsărilor şi a dus munca de cercetare până în 1918. În perioada respectivă s-au remarcat trei personalităţi absolut deosebite pentru ştiinţa biologică şi în special pentru ornitologia bănăţeană. Îl amintim pe dr. Lajos Kuhn (1844-1900), care a fost iniţiatorul înfiinţării Muzeului de Ştiinţele Naturii, realizatorul vestitei colecţii ornitologice de la Sânnicolau Mare şi primul promotor al dermoplastiei. Continuatorul lui a fost Dionisie Linţia (1880-1952), cel mai de seamă ornitolog în perioada interbelică, primul ?ornitolog al satului?, realizatorul celei mai mari colecţii ornitologice au-  
tohtone şi primul director al Muzeului Bănăţean, după care a urmat asistentul lui, Emil Nadra (1904-1978), un alt ornitolog şi muzeotehnician desăvârşit, care a descoperit numeroase specii noi de păsări pentru ţara noastră.?  
 Dr. Andrei Kiss a preluat cercetările din 1974 şi le continuă şi în prezent, fiind actualmente custodele ştiinţific al celei mai mari colecţii  ornitologice din România, păstrată la Muzeul Banatului Timişoara. În această perioadă, a făcut numeroase deplasări pe teren pentru a afla situaţia bioecologică a păsărilor ?in situ?. ?Înaintea apariţiei celor două directive europene ŤPăsăriť şi ŤHabitateť, eu am învăţat din lucrările lui D. Linţia, precum şi personal de la E. Nadra că păsările nu pot face obiectul nici unei discuţii decât în strânsă corelare a situaţiei lor cu mediul lor înconjurător. Majoritatea cercetărilor mele s-au desfăşurat în Banat?.   
Spaţiul pe care autorii cărţii l-au studiat cuprinde în total 32 810 km2.  Au fost prezentate păsările care clocesc în Banat, păsările migratoare, oaspeţii de iarnă, respectiv speciile foarte rare, cu apariţie accidentală. În ceea ce priveşte Banatul românesc, au fost descrise de către dr. Andrei Kiss 299 de specii de păsări, din care 181 de specii clocitoare, 62 de specii migratoare, 39 de specii oaspeţi de iarnă şi 20 de specii cu apariţii accidentale. În cazul Serbiei, cu 280 de specii studiate, datele au fost sintetizate de Javor Ra?ajki, astfel: 178 de specii clocitoare, 51 de specii migratoare,  31 de specii oaspeţi de iarnă şi 21 de specii cu apariţie accidentală. În cazul Ungariei, din cele 221 de specii de păsări studiate de dr. Ferenc Kasza, au fost 103 de specii clocitoare, 88 de specii migratoare, 28 de specii oaspeţi de iarnă şi 31 de specii, ca rarităţi deosebite.  
Raportare la taxonomia actuală  
Speciile au fost descrise după taxonomia actuală şi au aparţinut la 161 de genuri, 310 de specii, 251 de subspecii, 49 de familii, respectiv 26 de subfamilii. În prezentarea păsărilor, pe lângă hărţile de răspândire, s-a utilizat şi o scurtă descriere, doar în limba sârbă. În această descriere sunt amintite, la fiecare specie, arealul de răspândire generală, prezenţa speciei în Banat, defalcat pe teritoriul României, Serbiei şi Ungariei, dar şi aprecieri privind numărul perechilor clocitoare, tendinţele de creştere, stagnare sau scădere a populaţiilor, în funcţie de interrelaţiile acestora cu mediul lor înconjurător, în câte locuri a fost depistată prezenţa speciei (numărul caroiajelor), statutul de conservare actuală, habitatul specific şi starea de conservare al acestuia, precum şi duşmanii biologici şi grupa fenologică. Denumirea păsărilor a fost redată în mai multe limbi, denumirea ştiinţifică în limba latină, cea populară în sârbă, română, maghiară, engleză şi germană. S-a folosit ?euring cod? care arată poziţia fiecărei specii de păsări în evidenţe internaţionale. Există şi materiale auxiliare, simboluri privind fenologia speciei, fotografiile habitatelor tipice şi desene care ajută la înţelegerea problematicii ştiinţifice ale păsărilor din ultimii 50 de ani. Această lucrare este deosebit de importantă pentru România, susţine dr. Andrei Kiss, fiindcă după apariţia cărţii lui Dionisie Linţia, ?Păsările din R.P.R.?, din care ultimul volum a apărut în 1955, până în prezent nu s-a scris nici o lucrare de sinteză de ornitologie, de tip monografie regională pentru Banat.   
În această carte există o serie de hărţi cu caracterizare geografică a Banatului, hărţi administrative actuale, dar şi hărţi ale biotopurilor, precum şi hărţi vechi care permit referirea la situaţiile vechi ale zonei (1717, 1776 şi 1890), respectiv la transformarea habitatelor în timp. Cartea se încheie cu un index al denumirii păsărilor în limbile latină, sârbă, română, maghiară, germană şi engleză. 
Caracter transfrontalier  
?Cred că rezultatul strădaniei noastre are un pronunţat caracter transfrontalier. În plus, marchează tot ceea ce este ştiut în momentul actual despre populaţiile de păsări care, prin numărul şi calitatea lor, pot fi considerate ca specii indicatoare ale mediului înconjurător. Prin cunoaşterea păsărilor, noi, autorii, am dorit să insuflăm necesitatea, o necesitate de altfel permanentă şi impusă în Europa şi nu numai, de a cunoaşte mai bine, de a ocroti păsările şi habitatele lor specifice şi încercarea de a favoriza înmulţirea aumitor specii rare, prin metoda cercetării, educaţiei şi popularizării?, mai spune dr. Andrei Kiss.  
   
Despre studiul în sine  
Studiul acoperă nu mai puţin de aproximativ 40 000 km2, din care 21 500 km2 pentru România, 11 000 km2 pentru Serbia şi 310 km2 pentru Ungaria, respectiv teritoriul Banatului istoric, cuprins între Mureş, Tisa, Dunăre şi Cerna. Hărţile folosite sunt cele UTM (Universal Transverse Mercator), caroiajele fiind de 10x10 km. Este pentru prima dată când reprezentarea păsărilor Banatului apare în caroiaje de asemenea dimensiuni. În România s-au folosit cele de 50x50 km. De asemenea, s?a uzitat de taxonomia (studiul păsărilor) lui Charles Vaurie (?The Birds of Palearctic Fauna?, 1959-1965, London). S-au folosit simboluri desenate pentru păsări sedentare: păsări cuibătoare, păsări migratoare, oaspeţi de iarnă, păsări cu apariţie rară sau accidentală. Păsările afectate la nivel european au fost semnalate cu o bulină roşie. Nu lipseşte nici desfăşurătorul păsărilor în teritoriu. Şi nici semnele convenţionale pentru specii, masculi, femele, adulţi, juvenili, imaturi şi pui. O parte din aceste simboluri au fost folosite de Javor Ra?ajski în cartea sa ?Ptice Srbije? (?Păsările Serbiei?), apărută la Editura ?Prometej? din Novi Sad, în 1997. În cartea ?Păsările Banatului? (vom apela doar la forma românească a titlului cărţii), s-a rezolvat şi problema revizuirii, completării şi precizării unor aspecte cu privire la numărul perechilor clocitoare şi starea de conservare actuală a populaţiilor de păsări.   
Din lipsa unei coordonări eficiente în ceea ce priveşte aspectul financiar, dar şi redacţional, editarea fiind acoperită integral de partea sârbă, ?Păsările Banatului? are pe coperta I titlurile doar în sârbă şi germană. Doar pe pagina de titlu (3) apare şi titlul în limba română, însă cuvântul ?păsările? apare ?pâsârile?. Să trecem însă peste asta, în ideea că România va găsi, de dragul Banatului, resurse financiare pentru o ediţie românească măcar la acelaşi nivel grafic şi mai bună din punct de vedere al limbii române. Ediţia sârbească are texte de apreciere în sârbă, română şi germană. Unul îi aparţine lui Gui G. Buzzard, un ornitocartograf englez, o personalitate mondială în domeniu, care a apreciat preocuparea autorilor de a prezenta în acest mod păsările Banatului. Setul de fotografii aparţine lui S. Lukács, A. Kiss şi S. Kálmán. Sunt prezentate nu mai puţin de 304 de specii de păsări. Dr. A. Kiss speră ca monografia, care de data aceasta a apărut în Serbia, să se poată edita şi în România, pentru ca şi cititorul român să o poată avea în rafturile bibliotecii sale.  
   
   
Specii pe cale de dispariţie  
În zona noastră, în judeţul Timiş, în Banat, speciile de păsări pe cale de dispariţie sunt în primul rând cele de talie mare, în special cele răpitoare, berzele, dropiile, care au nevoie de spaţii vitale mari. Păsările şi oamenii optează deseori pentru aceleaşi spaţii vitale. Astfel, aceste spaţii sunt mereu deranjate, iar păsările suferă. Liniştea necesară formării perechilor, clocitului şi creşterii puilor nu este asigurată în permanenţă. Maturizarea lor sexuală necesită mai mulţi ani, perioadă în care se pot întâmpla foarte multe. Mai există perioada migraţiilor, când păsările pot întâlni condiţii meteorologice extreme, pot lua contact cu diferite situaţii neobişnuite, iar pe lângă factorii fizico-chimici, deseori intervine factorul uman, antropogen, care contribuie pe deplin la micşorarea numărului populaţiilor. ?Există un număr critic de diminuare, susţine dr. Andrei Kiss. O serie de exemplare, mascul şi femelă, nu se mai întâlnesc în timp oportun pentru perpetuarea speciei. De ce? S-au distrus păduri, au fost secate zonele umede, mlaştinile, există o chimizare susţinută şi intensivă, deranjul vânătorii Ťsportiveť etc. Problema cunoaşterii şi ocrotirii păsărilor şi habitatelor lor trebuie pusă tot mai pregnant. La Muzeul Banatului Timişoara am iniţiat  educaţia ecologică permanentă. Sperăm că ocrotirea diversităţii biologice în habitate naturale va reveni la ordinea zilei şi va contribui la faima comunităţilor locale. Promovăm şi spaţiile de rezervare. Dorim să redobândim legal custodia ştiinţifică a Rezervaţiei Ornitologice Satchinez, unde specialiştii muzeului nostru fac cercetări din 1932. Documentaţia este depusă în acest sens. Vom mai propune şi rezervaţii noi pentru a readuce în sfera intereselor ştiinţifice valorile patrimoniului natural de care dispuneam în trecut şi dispunem şi astăzi.?  
   
Agenda nr. 6/5 februarie 2005
Your rating: None Average: 10 (1 vote)

Promovează acest site

Share this

Traduceri

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 24 imagini
  • 235 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 0 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1597497
    • Unique Visitors: 36779
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter