Get Adobe Flash player

Origami - arta japoneză de a da viaţă hârtiei

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

Pentru Györfi-Deák György această îndeletnicire a devenit un adevărat hobby pe care doreşte să li-l insufle şi copiilor 

Sadako Sasaki, o fetiţă de 12 ani, a fost o victimă a bombei atomice aruncate asupra Hiroshimei. Când a aflat că s-a îmbolnăvit de leucemie, iar medicii au renunţat să-i mai acorde vreo speranţă, s-a apucat să facă un ?sembazuru? . Credea că se va însănătoşi dacă va face o mie de cocori din hârtie. Mâinile ei au încetat să mai mişte la cel de-al 643-lea cocor. 
Semne de carte  
Richard de Bury (1287-1345) a fost un episcop englez de origine normandă, care a trăit în vremea când călugării renunţaseră la călimară în favoarea sticlei de vin şi nu se mai străduiau să copieze cărţile care să perpetueze moştenirea culturală a antichităţii, povesteşte Györfi-Deák György. Acest prelat a scris ?Philobiblon?, un mic tratat despre iubirea cărţilor şi, printre altele, i-a dojenit amarnic pe studenţii care frecventau biblioteca universităţii din Oxford pentru că umpleau volumele cu paie folosite drept semne de carte. Iar alţii tăiau marginile foilor de pergament, dar nu pentru a le utiliza ca indica-toare de pagină, ci pentru scrisori. După părerea interlocutorului nostru, ?Philobiblon? cuprinde cea mai veche mărturie referitoare la folosirea unui semn pentru a marca locul unde cititorul şi?a întrerupt lectura. Însă istoricii consideră drept dată oficială de naştere a semnului de carte momentul în care Christopher Barker, tipograful reginei Elisabeta I a Angliei, a prezentat suveranei sale primul exemplar din Biblia tipărită de el, în 1584. Fiind totodată şi ţesător, acesta a folosit un şnur de mătase fixat de copertă la un capăt. Ideea a fost imediat preluată şi de alţii.  
În 1974, englezul A. W. Coysh scrie ?Collecting Bookmarkers?, prima carte dedicată în întregime semnelor de carte. În epoca victoriană apar primele semne de carte comercializate. Este vorba despre ?stevengrafele? din mătase ale lui Thomas Stevens, care constituiau unul dintre cadourile oferite şi primite cu plăcere şi care sunt acum obiecte de colecţie deosebit de preţuite.  
După 1880, când producţia de mătase a intrat în declin, editorii şi tipografii au inventat semnul de carte din carton subţire sau din hârtie, pe care se făcea reclamă de la noi apariţii editoriale până la săpunuri. 
Din coli colorate de hârtie  
?Indicatoarele de pagină, povesteşte György, pot fi obţinute şi prin plierea succesivă a unor coli colorate de hârtie. Origami, tehnica japoneză de modelare a hârtiei (fără foarfeci, fără vopsele, fără lipici), permite obţinerea unor mici obiecte dedicate, expresive şi utile, care pot fi folosite cu succes pentru marcarea paginii dorite. Din punct de vedere constructiv, există două tipuri de semne de carte confecţionate de împătimiţii îndoitori de hârtie: indicatorul care se pune între pagini, la cotor, şi colţarul, care se fixează pe colţul paginii. Modelele folosite pentru decorarea lor arată că o bună parte din semne sunt în continuare menite pentru a fi oferite drept cadouri, probabil împreună cu câte o carte. Predomină inimile, florile şi arabescurile, modele apreciate de femei. De asemenea, regăsim aici figurile emblematice ale origami: cocorul japonez (orizuru), păsărica spaniolă (pajarita). Copiilor le place să se joace cu indicatoarele modelate după chipul şi asemănarea eroilor din poveşti. Astfel, în spatele unei coperte, ei îşi alcătuiesc propriul teatru de păpuşi şi reproduc sau modifică întâmplările auzite sau citite?.  
Urechiuşă contraatacă  
În mai 2003, în cadrul unei expoziţii de semne de carte organizată de Biblioteca Orăşenească din Jibou (judeţul Sălaj) şi a cărei figură principală a fost măgăruşul Urechiuşă, György a prezentat 24 de colţare şi 35 de indicatoare de pagină, figurine origami realizate după diagrame găsite pe Internet sau originale. Restul de circa 90 semne de carte au provenit de la edituri ori au fost difuzate pe vremuri printre elevi, în scopuri educative. Mai nou, spune György, semnele de carte au fost folosite şi în scopuri de propagandă electorală. Pe lângă clasicele indicatoare din carton subţire sau ţesute din mătase, colecţia bibliotecii cuprinde şi obiecte confecţionate din piele sau materiale plastice, decupate din vinilin sau decorate cu autocolante.  
În Ţara Soarelui Răsare  
Fiind un împătimit al acestei arte, întrucâtva surprinzătoare pentru europeni, şi studiind o amplă bibliografie, Györfi-Deák György a scris un excelent studiu, intitulat ?Origami, arta de a plia hârtia?. După ce face o serie de referiri la istoria hârtiei, autorul ajunge în Japonia, unde locuitorii Ţării Soarelui Răsare au adoptat de la chinezi şi coreeni tehnicile primare de modelare a hârtiei prin operaţii succesive de pliere astfel încât să rezulte reprezentări de fiinţe sau obiecte. Această nouă tehnică artizanală a devenit parte integrantă a ritualurilor legate de cultul şintoist, specific japonez, şi a primit chiar şi un nume: ?origami?. Acesta este, la rândul său, alcătuit din alte două cuvinte: ?ori?, care înseamnă a îndoi, şi ?gami?, care înseamnă hârtie.  
Autorii care au cercetat originile artei de modelare a hârtiei nu au stabilit o cronologie certă, spune György. Se pare că în secolul IV d.Hr. japonezii foloseau diferite forme din hârtie ca reprezentări simbolice ale unor obiecte rituale sau ca ofrande aduse unor zeităţi şintoiste. Asemenea simboluri (?gohei?) erau atârnate în Marele Sanctuar Imperial din peninsula Ise (Kotai Jingu) sau de ramurile arborilor ?sakaki? (Cleyerica ochnacea). ?Ele au fost confecţionate mai întâi din stofă, apoi din hârtie albă. Totuşi, în anumite împrejurări, se foloseau în aceste scopuri şi coli colorate. De exemplu, în cazul epidemiilor de variolă, se utiliza culoarea roşie pentru a câştiga bunăvoinţa kami-lor.  Uneori se foloseau cinci culori diferite. Pentru a îndepărta alte molime, mamele obişnuiau să plieze păpuşi de hârtie (?anesama-ningyo?), care erau frecate de corpul copilului ca să preia boala, apoi erau aruncate în foc sau în apa unui râu, pentru a îndepărta beteşugul de la casa bolnavului. ?Locuitorii Japoniei au preluat de la nobilii din perioada 794-1194 şi obiceiul de a-şi oferi unul altuia cadouri cu palma acoperită de o porţiune din mâneca kimonoului sau pe bucăţi de hârtie pliate în zigzag, din care, ulterior, au evoluat evantaiele pliate (?ogi?). De atunci datează şi primele mărturii scrise despre practicarea acestei arte, îndeosebi de către femei şi copii. Pe la 1868 erau înregistrate peste 70 de modele devenite tradi-ţionale, derivate din principalele forme de bază şi anume: cort, boccea, triunghi, şervet, inimă, plic, sino-japoneză, sino-japoneză aplatizată etc.  
Cocorii ca figurine  
Japonezii cred despre cocorul japonez (care este alb, doar gâtul şi coada fiindu-i negre) că este foarte înţelept şi că trăieşte o mie de ani, că aduce noroc şi fericire pentru oameni. Fetele tinere, spune György,  au început să plieze şi să înşire pe sforicele câte o mie de cocori (?sembazuru?) şi să le ofere zeilor şintoişti (?kami?) în perioada Edo (1603-1868). Pe unele gravuri din secolul al XVIII-lea pot fi văzute kimono-uri decorate cu aceste figuri de origami. Se crede că un şirag sembazuru aduce pacea şi fericirea în casa unde este atârnat, deoarece fiecare cocor pliat constituie câte o rugăciune adresată kamilor. 
Valenţe 
Cine face origami dă dovadă de răbdare, echilibru fizic şi psihic, de corectitudine şi dreptate, adică acele elemente necesare dezvoltării spiritului. Figurinele sunt create prin îndoirea hârtiei, după nişte linii drepte, iar forma finală a modelelor tradiţionale este perfect echilibrată. Fragilitatea hârtiei sugerează fără prea multă filozofie că totu-i trecător, un adevăr atât de evident pentru un popor ameninţat continuu de cutremure, taifunuri, valuri nimicitoare, incendii şi alte năpaste, susţine interlocutorul nostru. Spre bucuria copiilor, figurinele origami sar (broasca), plutesc (barca, vaporul, caiacul, canoea), pot fi umflate cu aer (mingea, iepurele, laleaua, un alt model de broască), bat din aripi când sunt trase de coadă (porumbelul, dragonul), cască gura (peştele), dau din coadă sau lăbuţe (şopârla) etc. Origami dezvoltă şi o serie de alte calităţi morale deosebite şi anume: hărnicie, modestie, dărnicie creatoare, spirit de economie, dragoste faţă de natură, simţ estetic, tenacitate, capacitate de adaptare la exigenţele unui grup. De asemenea, oferă pedagogilor şi o serie de modalităţi de educare a unor aptitudini şi capacităţi intelectuale: îndemânare manuală, imaginaţie, fantezie, creativitate, intuiţie, vedere tridimensională, memorie şi capacitate de abstractizare.  
În ziua de astăzi  
Cei care au introdus în Europa tehnica plierii hârtiei sunt aceiaşi care au introdus şi hârtia: spaniolii. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pedagogul german Friedrich Froebel a militat pentru organizarea educaţiei preşcolare, printre elementele educative el propunând şi o serie de modele împăturite din hârtie, bazate în principal pe forma de plic; solniţă, cămaşă, pantalon, masă, scaun, barcă, pahar etc. Ideea sa este preluată cu entuziasm. Academia germană de arhitectură şi artă decorativă Bauhaus, fondată în 1919, a inclus origami printre cursurile sale. După al doilea răboi mondial, origami intră în atenţia lumii. Se traduc lucrări, se organizează expoziţii şi chiar competiţii. ?Răspândirea origami, spune György, se datorează şi stabilirii unui sistem internaţional de reprezentare convenţională a operaţiilor succesive de îndoire, prezentat în prefeţele mai tuturor cărţilor din acest domeniu. Astfel, deşi manualele marilor maeştri sunt scrise în japoneză sau într-o altă limbă la fel de necunoscută, ele pot fi descifrate cu uşurinţă pe întreg cuprinsul globului chiar de către şcolari. Modelele froebeliene au fost utilizate şi în România, mai cu seamă în şcolile speciale pentru copiii handicapaţi. În anii optzeci, Editura Didactică şi Pedagogică a editat un manual pentru aceste şcoli, unde, pe lângă alte obiecte de hârtie, sunt prezentate şi multe figurine origami, din majoritatea formelor de bază, dar cartea respectivă este foarte greu de găsit?. Pentru cei care se vor îndrăgosti de origami, interlocutorul ne-a oferit şi două adrese poştale: Friends of the Origami Center of America/15 West 77th Street New York/NY 10024 - 5192 şi The British Origami Society/11 Yarningale Road/Kings Heath, Birmingham B 146 LT.  
  
  
  
Cum se face?  
Cum se face un origami? Dar să-l lăsăm pe însuşi Györfi-Deák György să ne descrie această operaţiune. ?Un origami se confecţionează dintr-o singură coală, din orice fel de hârtie, dar totuşi este bine să se ţină seama de funcţionalitatea urmărită: broasca săltăreaţă cere o hârtie mai groasă şi elastică, obiectele care pot fi umflate se fac dintr-o hârtie mai subţire. Tradiţia japoneză cere ca pe parcursul elaborării unei forme să nu se folosească nici un fel de lipici. De asemenea, nu se admite nici folosirea foarfecilor sau a creioanelor de colorat. Cel mai adesea se folosesc coli de hârtie colorată pe o singură parte, de obicei, un pătrat cu latura de 10-15 cm. Europenii recurg la pătratele obţinute prin reducerea colilor de format A4 (21 cm) sau A5 (15 cm). Se utilizează frecvent şi alte forme: dreptunghiulară (în formatele 1:2 şi 1:1,414), de triunghi echilateral, pentagoane, hexagoane, cercuri, elipse, fâşii lungi şi înguste etc. Pentru a mări durabilitatea figurinei, în cazurile când se doreşte aceasta, se folosesc sortimente speciale de hârtie, cum este cea denumită urauchi, căptuşită pe partea necolorată cu un soi de lipici special, foarte rezistent, care are rolul de a rigidiza foaia şi, totodată, o protejează împotriva acţiunii destructive a insectelor. Împăturirea unei coli astfel preparate presupune multă răbdare, deoarece fiecare îndoitură trebuie Ťînmuiatăť în prealabil, iar apoi lăsată să se usuce. Obiectele create din acest tip de hârtie devin asemănătoare cu nişte bibelouri?.  
  
Un om şi-o pasiune  
Györfi-Deák György s-a născut în anul 1964 la Timişoara. Este absolvent al Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Timişoara. O mare pasiune a sa o constituie literatura ştiinţifico-fantastică. Este prozator, eseist şi traducător. Lucrează în calitate de bibliotecar la Biblioteca Orăşenească din Jibou, judeţul Sălaj. A început să studieze tainele îndoitului hârtiilor înainte de 1989. De atunci, origami s-a transformat pentru el într-un adevărat hobby. A realizat până acum câteva mii de figurine. A participat la o serie întreagă de expoziţii naţionale (cele mai multe la Jibou) şi internaţionale, singur sau împreună cu alţi pasionaţi. Poate cea mai trăsnită a fost cea realizată din bancnote vechi. Ori expoziţia florală ?Gyurigami? (de la diminutivul Gyuri, de la György, plus ?gami?), pentru care a realizat modele după 15 specii de flori, printre care narcise, amarillis, trandafiri, stânjenei, primule, garoafe, clopoţei, zambile şi? trifoi. În 1994, a avut o expoziţie de origami tematic SF la ?Eurocon?,convenţia internaţională de science fiction de la Timişoara. În iunie 2004 a fost invitat la ?Kidex?, o secţiune organizată pentru copii în cadrul Târgului Internaţional Bucureşti - TIBCO. Recent, oraşul indian Mumbai a găzduit o expoziţie internaţională de origami, la care a participat György. Cele cinci figurine prezentate de el au făcut parte din ciclul ?Stăpânul inelelor? şi au fost inspirate de romanul lui John Ronald Reuel Tolkien. Ele îi reprezintă pe entul Arborebarbos, pe Arwen, prinţesa elfa, pe Aragorn, rătăcitorul Pas-Mare, devenit ulterior regele Gondorului, pe Balrog, un demon de foc, şi pe Gandalf, vrăjitorul înţelept care a ştiut să unească forţele binelui. Expoziţia poate fi vizitată la adresa:http://pg.photos.yahoo.com/ph/hrushikeshsabnis/album?.dir=42bd&.src=ph. 
Agenda nr. 2/8 ianuarie 2005
Your rating: None Average: 8.3 (3 votes)

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 218 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 2 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1040252
    • Unique Visitors: 35355
    • Registered Users: 7
    • Since: Sâm, 03/05/2016 - 01:48

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter