Get Adobe Flash player

Nicolae Grigorescu, anonimul...

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

 

Sergentul Nicolae GrigorescuCercetările de ordin istoric aduc deseori și unele surprize. Studiind recent ziare vechi din colecția de periodice a Bibliotecii Județene Timiș, am dat de publicația „Știrea“ nr. 2688/29 iunie 1941, cotidian cu redacții la Arad și Timișoara. În lucrarea mea „Cenad – Studii istorice“, apărută în 2012, la Editura „Artpress“ din Timișoara, cu sprijinul financiar al administrației cenăzene (vezi http://www.dusanbaiski.eu/content/cenad-studii-monografice), încheiam capitolul intitulat „Căi de comunicație“ astfel: „Iar explozia celui rutier (a podului de peste Mureș, pe 9 iunie, n.n.), în 1940, va rămâne deocamdată un mister.“ Desigur, supoziția mea este în continuare valabilă, mai cu seamă că anexarea Basarabiei de către U.R.S.S. va avea loc pe 28 iunie 1940, iar Ardealul de Nord va fi temporar pierdut de către România prin Dictatul de la Viena, la 30 august 1940. Mai mult ca sigur, minarea podului de către Armata Română s-a făcut la sugestia vreunuia dintre serviciile secrete românești ale vremii, care va fi intrat în posesia unor date ce prevesteau pierderea Basarabiei și Ardealului de Nord. Și, pentru a se îngreuna o posibilă ofensivă maghiară în Banat, operațiunea de minare preventivă poate să fi fost o decizie militară mai mult sau mai puțin îndreptățită. Revenind la publicația „Știrea“ din 29 iunie 1941, aceasta scria pe pagina 3 un material intitulat „Sergentul Nicolae Grigorescu“ și semnat I. Pg., pe care-l reproducem integral:
 
 
„Garnizoana Arad a luat inițiativa ridicării unei troițe în amintirea sergentului Nicolae Grigorescu și pentru ajutorul familiei sale nevoiașe din Oltenia.
Sergentul Nicolae Grigorescu, după cum glăsuiește apelul garnizoanei, a căzut la datorie, sub greul podului metalic dela Cenad, care s-a prăbușit acum un an – în timpul unor descărcări electrice – fiind amorsat.
Făcând paza podului ca șef al unei echipe de pioneri, s-a dezlănțuit o furtună crâncenă însoțită de fulgere și trăsnete ca în basme.
Un pom din vecinătate a fost lovit de trăsnet. Descărcarea a influențat mecanismul amorsat al podului, pregătit pentru distrugere (s.n.), astfel că s-a produs explozia și podul de la Cenad s-a prăbușit.
Sergentul Nicolae Grigorescu, neclintit dela postul său de veghe, cu toată năprasnica împotrivire a naturii, a fost mutilat sub dărâmături.
A fost primul soldat mort la datorie pentru apărarea frontierei Banatului.
Sergentul Nicolae Grigorescu era un fecior mândru din Oltenia, care stătea de luni de zile la unitatea sa din Banat, ca soldat concentrat.
Și moartea lui a fost o frumoasă jertfă căzută în punctul de frontieră Cenad.
Am avut durerea să fiu desemnat a-I face formele pentru trimiterea osemintelor sale pământești în comuna sa natală din Oltenia, unde aștepta familia sa îndurerată și săracă.
La despărțire, camarazii lui de arme l-au plâns ca pe un frate, fiindcă cel căzut la frontieră  era un soldat desăvârșit cu un rar sentiment al datoriei.
Iar în Oltenia, l-am însoțit câțiva dintre noi, unde i s-a făcut o înmormântare simplă dar impresionantă.
Astăzi, cei dela frontiera de vest, trebuie să-i păstrăm amintirea fratelui nostru oltean – prin ridicarea troiței și ajutorarea familiei sale.
Fiindcă sergentul Nicolae Grigorescu a murit stând de pândă pentru paza și suguranța graniței noastre.
Și jertfa lui nu poate să rămână nerăsplătit, pentru că noi suntem dintr-un neam recunoscător.“
 
Am căutat eventualele relatări în aceeași publicație „Știrea“ de după 9 iunie 1940, data când podul rutier de la Cenad a sărit în aer ca urmare a unui trăsnet, dar nu am găsit absolut nimic. Desigur, se pot face supoziții, dar nu e cazul. Cei care au stârnit războiul au făcut-o numai și numai pentru a se îmbogăți și a câștiga averi de pe urma zecilor de milioane de morți, răniți și mutilați pe viață din cel de-al Doilea Război Mondial. Și toate indiciile arată spre Wall Street. Acolo s-au aflat vinovații și de moartea lui Nicolae Grigorescu, pe 9 iunie 1940, la Cenad. Dar și vinovații pentru moartea unchiului meu, Dușan Ieftici, din Cenad, soldat în cadrul Batalionului 16 Vânători de Munte, mort tot pentru România pe frontul de la Iași, pe 23 august 1944, și-n urma căruia n-au mai rămas decât un nume pe Monumentul Eroilor din localitate, o fișă medicală privind rănirea sa în 1942 și o plăcuță matricolă. Despre el n-a mai scris nimeni. N-a fost decât un sârb. Tot anonim.
 
_______________
 
Crucea ridicată în memoria sergentului Nicolae Grigorescu la Cenad, aproape de locul morții sale, vandalizată de... eroii televiziunilor și tabloidelor românești de astăzi:
 
Foto: Pauline Huschitt (2003)

Soldatul Dușan Eftici (Ieftici), unchiul meu, mort pentru România, la 23 august 1944:

Foto: Constantin Bogdan (2012)



Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 218 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 1 vizitator online.

    Visitors

    • Total Visitors: 988002
    • Unique Visitors: 32726
    • Registered Users: 7
    • Since: Sâm, 03/05/2016 - 01:48

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter