Get Adobe Flash player

Cărți de autor

     

Articole recente în blog

trafic ranking

Statistici web

Milan Ilin deţine cea mai bogată colecţie de insigne

Insignofilul timişorean a obţinut, de-a lungul timpului, cele mai numeroase premii speciale ale juriului la reuniunile de profil 

În aparenţă, colecţionarii sunt doar nişte copii mai mari. Care n-au renunţat la jucăriile lor. Jucării pentru care sunt în stare să lase la o parte chiar şi o viaţă pe care majoritatea dintre noi o socoteşte a fi normală. Iar dacă un colecţionar îşi transformă pasiunea în profesie, atunci cu siguranţă el este un specialist. Adunând şi studiind insigne de aproape treizeci de ani, Milan Ilin e un reputat consultant în insignofilie.  
   
Jetoanele   
După ce a fost editat în România primul catalog al jetoanelor, care conţinea în jur de 150 de poziţii provenind de la aproape 20 de colecţionari din  ţară, timişoreanul Milan Ilin a făcut cunoscut faptul că deţine încă aproape 80 de modele, îmbogăţind astfel patrimoniul naţional cu aproape 50 la sută. Acest lucru a atras atenţia miliţiei economice din municipiul de pe Bega. Milan va primi vizita unor reprezentanţi ai acesteia. Ordin: a se asigura colecţia cu trei rânduri de chei. Adică într-un fel de seif-matrioşcă. Nici nu e de mirare că în lumea colecţionarilor veritabili discreţia este cuvântul de ordine. O bună bucată de vreme Milan a tot primit telefoane anonime, însă cum de fiecare dată răspundea cineva, hoţii nu i?au călcat niciodată casa. 
Comunicate  
Bănăţeanul Ilin, specializat în jetoane, va lua parte, cu începere din 1980, la 14 simpozioane naţionale de numisma-tică. Va prezenta cel puţin câte o comunicare la fiecare dintre acestea. Din nefericire, seria unor asemenea întâlniri se întrerupe în noiembrie 1986. Abia după zece ani, respectiv în 1996, se va organiza din nou un simpozion de gen. Milan va relua, evident, seria comunicatelor, altele 14 până în momentul de faţă. Colaborează cu Erwin Fischer din Germania la realizarea unui catalog cu aproximativ 3 000 de jetoane româneşti, o lucrare monumentală în acest domeniu. Dar cum s-a concentrat mai mult asupra insignelor, timişoreanul a cedat locul întâi  la jetoane pentru a-şi păstra locul întâi la insigne. 
Primul din ţară  
În 1974, Milan ajunge la concluzia că nimeni nu?şi poate dezvolta o anumită colecţie dacă nu cunoaşte şi alţi colecţionari. Aceasta în primul rând pentru a face schimb de experienţă şi de piese de colecţie. Aşa se va naşte la Timişoara cel dintâi club românesc numismatic al colecţionarilor de insigne, care se va oficializa însă abia pe 18 decembrie 1983. Membrii săi vor organiza apoi o serie de expoziţii locale de insigne. Din 1981 şi până în 1990, în palmaresul clubului se vor număra 12 asemenea manifestări.  
Cupa transmisibilă  
Tot Milan va proiecta şi se va ocupa de realizarea unei cupe transmisibile în cadrul mişcării de insignofilie din România. Aceasta a devenit realitate la 28 mai 1983, deci cu ceva mai mult de douăzeci de ani în urmă. Potrivit regulamentului (scris tot de el), ?cupa se acordă colectivului de colecţionari de insigne care realizează cele mai multe puncte în cadrul întrunirii pe ţară a colecţionarilor de insigne?. La fiecare reuniune, pe această cupă se mai aplică o insignă. Când se va completa spaţiul destinat aplicării de insigne, fondatorul Ilin are sarcina de a confecţiona o nouă cupă.  
Premii  
Milan Ilin a cules şi a tot cules laurii. Dacă insignofilia este un hobby mâncător de bani, atunci cu siguranţă că o distincţie poate avea valoarea, desigur sentimentală, a unui premiu Nobel. Milan a obţinut un loc I la Arad, în 1980, la ?Expo VI?. Un an mai târziu i se va acorda marele premiu al juriului, la Timişoara. Tot la Timişoara va obţine, în 1983, marele premiu al expoziţiei de insigne. În 1984, la cea de-a X-a reuniune pe ţară, cea de la Petro-şani,  va lua locul I la insigne culturale. Marele premiu va fi obţinut în 1985, la Târgu-Mureş, la fel ca în 1986, la Timişoara. În 1987, tot la Timişoara, i se vor acorda mai multe premii întâi: la insigne militare, la cele sportive şi la cele social-politice. Va urma un loc întâi, în 1988, la Craiova. În 1989, la Petroşani,  va primi premiul special pentru insignele culturale şi cele de Crucea Roşie. Nu va mai participa la concurs până în 1994, când va obţine, tot la Petroşani, premiul special în domeniile cultural, turistic, medicină, Crucea Roşie şi diverse. Un an mai târziu, tot la Petroşani, va primi premiul I pentru insignele din domeniile cultural, militar, învăţământ, apărarea sănătăţii. 
În topul mondial  
Insignele transilvănene şi bănăţene se află în topul mondial în ceea ce priveşte concepţia, calitatea şi raritatea pieselor realizate în această parte de ţară. În uriaşa colecţie a lui Milan (la 1 iulie 2003, 17 872 de insigne cumpărate, din care a vândut 717; nu le mai pune la socoteală şi pe cele primite) există foarte multe obiecte de acest gen inscripţionate în limbile vorbite aici: română, germană, maghiară şi sârbă. Mişcarea culturală de masă din Banat de până la cel de-al doilea război mondial a determinat şi emiterea a numeroase insigne. Astfel, nici nu e de mirare că şi o societate de cântări precum ?Zora? ori cea a germanilor din Fabric şi-a avut propriile insigne. Muzicologul Franz Metz, el însuşi un colecţionar de insigne, vizitator frecvent al Banatului actual şi istoric al mişcării muzicale bănăţene, a rămas efectiv surprins când a văzut într-o expoziţie de insigne a lui Ilin o piesă emisă în 1929 de Societatea de cântări a germanilor din Timişoara-Fabric, o asociaţie de care nu a ştiut nimic până atunci. Iată cum o aparent banală insignă devine deodată o dovadă istorică şi un îndemn pentru cercetare.  
Piese grele  
 Cu certitudine, Milan este imbatabil pe plan naţional la insignele din domeniile cultural, militar şi Cruce Roşie. Deosebit de dragă îi este o insignă emisă la Arad la 18 noiembrie 1918. Tirajul acesteia a fost confiscat de autorităţile maghiare, însă, potrivit muzeografilor de la Muzeul Banatului din Timişoara, se pare că trei piese au scăpat şi astfel a ajuns una şi la Milan. Pe aceasta este scris: ?Hai să dăm mână cu mână?. Dintre piesele sale de rezistenţă amintim: o insignă a Societăţii de Salvare din Timişoara din 1886, o insignă a Comitetului Central al Societăţii de Cruce Roşie din România emisă în 1876, una a Regimentului I de Artilerie din 1868, una a Societăţii de Turism din Bistriţa, în opt culori, în stare impecabilă, emisă înainte de 1900, una a Societăţii de Biciclism din Anina, din 1899.   
   
   
Filatelia a fost începutul  
Pe 22 mai 1941, la Cenad, în familia lui Stevan şi a Herminei Ilin se naşte Milan. Şcoala elementară o absolvă în localitatea natală. Urmează cursurile Şcolii Medii Mixte cu limba de predare sârbă la Timişoara, iar apoi Şcoala Tehnică Sanitară în aceeaşi urbe. Pe 1 august 1963, cenăzeanul se angajează la ceea ce toată lumea din Timişoara cunoaşte sub numele de ?Sanepid?, unde va lucra patruzeci de ani, pensionarea survenind chiar vineri, 22 august 2003. În calitate de asistent igienist s-a specializat în medicina muncii, ceea ce i?a permis să scrie o serie de comunicări în domeniu. În 1956, întrucât profesorii îi îndemnau pe copii la şcoală să colecţioneze timbre, filatelia fiind pe vremea aceea un mijloc ieftin de acces la cultură generală, micul Ilin prinde drag de bucăţelele de hârtie colorată şi îşi începe cea dintâi colecţie. Opt ani mai târziu, descoperă tainele numismaticii. Fiind o fire curioasă, aplecată spre nou, dar iubind şi fizica, Milan va practica pentru o anumită perioadă şi radioamatorismul. Însă greutăţile de tot felul (inclusiv supravegherea din partea Securităţii) îl determină să renunţe. În 1977, prinde dragoste de insigne. A dat la schimb câteva monede şi a primit 30-40 de insigne. Înşirându-le pe un panou şi văzând cât sunt de frumoase, s-a apucat la modul cel mai serios să colecţioneze insigne. Dar, ca orice colecţionar care se respectă, Milan Ilin adună şi alte obiecte: vederi, cartele telefonice, jetoane etc. Sufletul şi inima îi sunt totuşi alături de uriaşa colecţie de insigne. Iar dacă soţia, Lucia, este doar înţelegătoare pentru pasiunile lui, fiica, Nada-Delia, pare a fi moştenit dragostea părintelui pentru minunatele obiecte de colecţie. Poate, zice Milan, adevărata pasiune va răsări abia la nepoţi.   
   
   
Cele mai...  
În lume există colecţii din cele mai trăsnite. ?Cartea recordurilor? le consemnează însă pe cele mai mari. Astfel, suedezul Ove Nordström a reuşit să adune nu mai puţin de 4 175 de puşculiţe-porcuşor. Lăcătuşul englez Chris Gower a strâns, începând din 1968, 412 perechi de cătuşe. Darren Haake din Australia deţine o colecţie de peste 277 820 de carduri răzuibile. Israelianul Yakov Yosipow se poate mândri cu peste 14 000 de bilete de autobuz folosite, toate diferite. Bader Yousif Murad din Bahrein a strâns 1 105 de aeromodele, reprezentând peste 440 de linii aeriene. Americanul William Christensen a colecţionat peste   
75 000 de cutii de bere din 125 de ţări, iar italianul Edoardo Giaccone deţine peste 5 502 sticle de whisky originale, nedeschise. Manfred Klauda din Germania are o colecţie de peste 9 400 de oale de noapte. Grecul Dimitrios Pistiola se poate lăuda cu  mai mult de 440 de aparate de filmat, iar Tony Mattia din Marea Britanie, cu  1 125 de păpuşi Barbie. Trăsnită este şi colecţia olandezului Nick Vermeulen, de 2 112 pungi diferite pentru rău de aer, de la 470 de linii aeriene. Nemţoaica Angelica Unverhau are 168 700 de pixuri cu pastă, din 137 de ţări. Şi lista poate continua. 
AGENDA nr. 34/23 august 2003
Your rating: None Average: 9.5 (6 votes)

Promovează acest site

Share this

Traduceri

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 24 imagini
  • 235 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 1 vizitator online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1577712
    • Unique Visitors: 34631
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter