Get Adobe Flash player

Mass-media şi agresiunea asupra Iugoslaviei

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

 

Războiul mediatic, îndeosebi cel de la televiziune şi de pe Internet, i-a prins şi pe români. Majoritatea populaţiei nu era neapărat împotriva alianţei nord-atlantice şi a americanilor, însă simpatiza cu sârbii. Doar puterea politică a momentului, din dorinţa de a fi pe placul S.U.A. şi N.A.T.O., de-a dreptul a excelat în a susţine acţiunile militare împotriva ţării vecine (şi "prietene", ar completa, zeflemitor, un cunoscut "analist politic"). A rămas proverbială afirmaţia preşedintelui de atunci al României, Emil Constantinescu, cum că bombardarea Iugoslaviei este necesară şi legitimă, afirmaţie criticată de mass-media românească. "Avea România interesul ca preşedintele ţării să declare că un război împotriva Iugoslaviei este "necesar şi legitim" chiar înainte de a începe bombardamentele? Şi de ce legitim, dacă ONU nici după sistarea bombardamentelor nu a legitimat intervenţia militară a NATO?" - scria Corneliu Vlad (www.lumeam.ro, site-ul "Lumea magazin"). "Nu am fost capabili să înţelegem că, în numele democraţiei şi al drepturilor omului, era necesar şi legitim să moară copii şi bătrâni, să fie bombardate spitale, case, trenuri, poduri. Ei, politicienii, sunt singurii care ştiu ce e bine pentru noi şi pentru ţară" - scria, la rândul său, şi Marian Oprea (www.lumeam.ro). 
Iar în 1999, în timpul războiului, un cunoscut disident român, aflat la Paris, este vorba despre Paul Goma, scria cu o ură nedisimulată: "Nu, Sârbul nu este capabil să facă deosebirea între victimă şi călău decât la modul sârbesc: când el persecută, violentează, jefuieşte, violează, omoară ne-sârbi, boje moi, nu face vreun rău - dovadă: majka lui nu i-a spus o singură vorbă grea, necum să-i zmulgă urechile când a constatat că şi-a început cariera de cetnik gâtuind mâţa (vecinului), şi a sfârşit prin a tortura, a arde de vii femei şi copii (dar ne-uitând ca, în elanu-i patriotic - şi ortodox - mai întâi să-i ceară albanezului 1.500 mărci germane, "pretul vietii", apoi să-l oblige să scoată, să dea tot; în final zmulgînd verighetele, inelele, cerceii, brăţările, lănţişoarele de aur de pe cadavre)". La prima citire, te înfiori de grozăviile de care sunt în stare sârbii. Numai că un om sănătos la minte şi fără interese de-o parte ori de alta nu poate lua în serios asemenea aberaţii. Iar de Paul Goma, pe care, cândva, în timpul lui Ceauşescu, îl admiram, ţi se face de-a dreptul milă pentru cât de mult s-a lasat prins în mrejele propagandistice ţesute cu atâta abilitate de către N.A.T.O. Dar acesta a fost primul e-razboi mondial şi Paul Goma a luptat de partea N.A.T.O. Despre ce e-n mintea acestui individ, doar psihologii ar putea spune mult mai multe. Cert este însă un alt lucru. Maşina propagandistică a lucrat excelent. Din păcate, în joc s-au prins destui intelectuali români cărora, acum, când Kosovo se află sub protecţia N.A.T.O. (care se pare că mai mult protejează mafia albaneză şi traficul de droguri şi nicidecum enclavele cu sârbii care au mai rămas), când copiii sârbilor merg la şcoală sub escortă, iar obiective culturale şi religioase sârbeşti, destule aflate pe lista UNESCO, sunt aruncate în aer, distruse şi scârnăvite de albanezi, nu mai dau dovadă de acelaşi zel în apărarea drepturilor omului.  
Evident, războiul propagandistic prin mass-media a fost folosit din plin şi de către R.T.S., televiziunea naţională sârbă, şi de alte televiziuni iugoslave din acea perioadă. Cât despre epitetele cu care gratulau aceste posturi atât Alianţa Nord-Atlantică, cât şi diverse personalităţi occidentale, ele au fost tema colecţiei lui Predrag Timotić, care le-a făcut cunoscute pe lista de discuţii nato-agresija-na-srj. 
Pentru N.A.T.O.: hoarde de gangsteri, piraţi ai văzduhului, haimanale fasciste, forţă mecanică brutală, hoarde bestiale, sălbăticiunile N.A.T.O., monştri N.A.T.O., agresori însetaţi de sânge, falăngi fasciste N.A.T.O., N.A.T.O. - alianţa răului, armada răului, seniorii războiului în imperiul ucigaşilor, democratia tomahawk într-o aventură războinică, ceată de sălbatici, canibali gigantici, tirani cu creier liliputan, monştri mongoloizi, conglomerat mongoloid, autoproclamaţi apostoli ai democraţiei în rolul celor mai periculoşi ucigaşi, businessmani cu puşcă, o urâtă amintire istorică, galeria de tipi ai lui Freud, vrăjitoarele N.A.T.O.-ului, maniaci îmbătaţi cu forţa, monştri ucigaşi însetaţi de sânge şi maşina lor de propagandă a minciunii, puternică maşină media prevăzută cu turbo-manipulatoarele CNN-ului, răufăcători impotenţi, semănătorii morţii, călăreţii apocalipsei, mutanţi, camarila militară regională, corporaţie internaţională monstruoasă, bandă războinică de fascişti, răufăcătorii încăpăţânaţi ai lui Goebbels, cei mai mari vandali ai secolului al XX-lea, sălbăticiunile lui Clinton, semănătoarele de fier ale morţii, proiectile răufăcătoare, satrapii întregii lumi, atacurile brutale şi răufăcătoare ale laşilor din America, gealaţii văzduhului, crimă a bestialilor piloţi N.A.T.O., dinaintea a cândva casei albe, iar acum a casei negre din Washington, hoardele aeriene ale răufăcătoarei alianţe N.A.T.O., nocturni ucigaşi cu sânge rece, nu ştim cum să le mai spunem. 
Pentru Bill Clinton: bolnavul războiului, pedofilul bolnav, nestăpânitul barbar, amorezul mincinos, Adolf Goebbels Hitler Clinton, creatura Washingtonului, greşeală biologică, şeriful legii junglei, sălbaticul cu zâmbet ruşinos, preşedintele al cărui centru este în şliţ, răufăcătorul nervos. 
Pentru Xavier Solana: un răufăcător în fruntea agresorilor, o nouă perversă creaţie a războinicilor voaieri lipsiţi de scrupule, cretinul general al N.A.T.O., gunoiul american. 
Pentru Koffi Anan: cel nu îndeajuns de informat, cel care nu citeşte ştirile. 
Pentru Madeleine Albright: uliul american, pocitania cu chip de femeie, şarpele perfid cu cizme de cowboy, secretar de stat ca o femeie de serviciu la hotelul "Red Roof". 
Jacques Chirac: completarea jalnică a lui Clinton, sluga europeană a N.A.T.O., unul dintre conducătorii genocidului. 
 
____________________
 
Duşan Baiski 
Război pe Internet 
Editura "Waldpress"din Timişoara, 2004 
ISBN 973-8453-85-2 
© Duşan Baiski 
No votes yet

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 216 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 0 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 894675
    • Unique Visitors: 28896
    • Registered Users: 7
    • Since: Sâm, 03/05/2016 - 01:48

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter