Get Adobe Flash player

La Chizătău, în anul 1840, s-a înfiinţat primul cor românesc de plugari

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

„Prioritatea bănăţenilor în domeniul cântatului coral, amploarea şi calitatea manifestărilor muzicale au generat numeroase reflecţii şi aprecieri laudative“ 

„E cu totul altă naţie pe acolo (Banat, n.n.), decât oriunde la noi, un neam care-şi cuprinde situaţia şi misiunea cu evlavie şi cu sfinţenie şi care, departe de cunoscuta fârfâială românească, izvodeşte numai lucru trainic şi adevărat. Societăţile de cântare ţărăneşti au prestat, după mine, lucru neaşteptat. Societatea noastră de cântare din Braşov îi, faţă de ele, un fleac“.  C. PORUMBESCU  
   
„Prioritatea bănăţenilor în domeniul cântului coral, amploarea şi calitatea manifestărilor muzicale au generat numeroase reflecţii şi aprecieri laudative în istoriografia muzicală românească“, spune profesorul Constantin Tufan Stan în cartea sa ?Rapsodia din Belinţ?. Pentru a ilustra activitatea Corului din Chizătău, el a întocmit, în baza unor documentări temeinice, o listă cronologică. Aceasta începe cu 1359, ca prima menţiune documentară a satului Chizătău (Kyzigtew). În 1456, satul se va afla în proprietatea lui Mihail Szilágyi, fratele soţiei lui Iancu de Hunedoara. În 1819 se naşte Trifu Şepeţian, fiu de ţărani din Secusigiu. Între 1821 şi 1825 se zideşte biserica ortodoxă din Chizătău. Potrivit lui Trifu Şepeţian, numit preot în sat, anul înfiinţării Corului este 1840. În 1851, Corul este menţionat documentar (documentul ?Pro memoria?, descoperit de preotul Ioan Covaci în 1975, cu prilejul reparaţiilor la turnul bisericii), ca primul cor românesc ţărănesc organizat pe patru voci. Data oficială de referinţă a înfiinţării coralei chizătăiene de către preotul Trifu Şepeţian este 1857. Timp de doi ani, în 1864 şi 1865, la Budapesta activează Orchestra Tinerimii Universitare Române, din care face parte şi violonistul Ioniţă Şepeţian. În repertoriu figurau opusuri complexe de Rossini, Haydn, dar şi lucrări aparţinând unor compozitori români bănăţeni: Ioan Iancu şi Ioniţă Şepeţian.   
Pe 13 februarie 1866, Corul din Chizătău, dirijat de Trifu Şepeţian, susţine un concert la Timişoara, în Sala ?Tigru? din cartierul Cetate, în organizarea Societăţii ?Tinerimea Română?. Ioan Slavici, pe-atunci elev la Liceul Piarist, va recita o poezie. Iar Sofia Vlad Rădulescu, nepoata de fiică a preotului chizătăian Nicolae Rădulescu şi, mai târziu, mamă a lui Victor Vlad Delamarina, va avea o intervenţie pianistică. În drumul său spre Heildelberg, Alexandru Ioan Cuza va face un scurt popas la Chizătău. În 1868, chizătăienii susţin un program coral la Timişoara, iar un an mai târziu, în sala hotelului ?Crucea Albă? din Arad.   
În 1872, Lucian Şepeţian, fiul cel mic al părintelui Trifu Şepeţian, elev în clasa a VII-a gimnazială, instruieşte corul pe durata vacanţelor sale şcolare. La Lipova, în august 1878, Corul din Chizătău va interpreta ?Cântecul gintei latine?, pe versurile lui Vasile Alecsandri, şi va executa cântările liturgice la biserica ortodoxă din localitate. Anul următor, va susţine un concert la Secusigiu.   
În 1880, au loc mari schimbări în viaţa Corului. Lucian Şepeţian este hirotonit preot la Chizătău şi va organiza corul pe alte baze, elaborând noi statute. Sunt iniţiate cursuri teoretice pentru învăţarea notelor şi educaţia muzicală a tinerilor, precum şi cursuri instrumentale de flaut. Anual se vor organiza examene, în care coriştii trebuiau să prezinte cunoştinţele teoretice şi vocale în faţa unei comisii. Astfel, spune profesorul Stan, s-au pus bazele unui ?Conservator? sătesc sui generis, fundamentându-se premisele unui amplu proces de formare a instructorilor de cor la Chizătău, care vor iniţia o rodnică activitate în  numeroase  sate din Banat, Ardeal, Banatul Sârbesc (Coştei), Gyula (Ungaria).  
În 1880, Corul din Chizătău va susţine un concert la Şemlac. În acelaşi an, într-un articol publicat în ziarul ?Şcoala şi biserica?, Gheorghe Crăciunescu, protopop la Belinţ, va menţiona existenţa unor coruri bisericeşti şi Şiria, Bocşa, Coştei, Belinţ, Budinţ, Ictar şi Remetea. De asemenea, va propune introducerea muzicii vocale ca disciplină de învăţământ în programele institutelor pedagogice şi va milita pentru înfiinţarea de coruri vocale în comunele bănăţene.   
În 1882, Pavel Rotariu redactează statutele corului din Chizătău. În 1882, pe 17 septembrie, Corul din Chizătău va lua parte, alături de alte cinci reuniuni vocale, la concursul organizat la Timişoara de Societatea Filarmonică, cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la proclamarea ca oraş liber crăiesc. Cântăreţii din Chizătău vor obţine un succes deosebit, spune profesorul Stan, provocând un ?efect epocal?, fiind răsplătiţi cu premiul al IV-lea şi o cupă de argint. În perioada 8-12 septembrie 1882, Corul sărbătoreşte 25 de ani de existenţă. La concursul organizat cu acest prilej vor participa şi reuniunile vocale din Belinţ şi Gruni, iar din juriu va face parte şi Ciprian Porumbescu. Pe 5 februarie 1885, Corul va participa la serata organizată de românii din Timişoara în favoarea şcolilor româneşti şi a Alumneului român. Pe 10 octombrie 1887 se stinge din viaţă Trifu Şepeţian, fondatorul Corului. În septembrie 1888, la Concursul coral de la Lugoj, organizat cu prilejul adunării generale a Societăţii pentru Fond de Teatru Român şi la care au participat 12 formaţii ţărăneşti, Corul din Chizătău va obţine premiul I. Iosif Vulcan va compune în 1889 ?Ruga de la Chizătău?.  
Vor urma spectacole la: Caransebeş (1889), Orşova, Adakaleh, Izvin, Ghiroda, Timişoara (1890). În 1892, Corul din Chizătău este invitat la serbările ?Astrei? şi va concerta la Sibiu, cu concursul orchestrei oraşului. Vor urma un concert la Blaj şi la Răşinari. În 15 şi 16 august 1896, cu prilejul serbărilor ocazionate de adunarea generală a ?Astrei? de la Lugoj, corurile din Chizătău şi Belinţ obţin diploma ?Litere comemorative?.   
Un episod dramatic se petrece în 1906, când coriştii din Chizătău nu primesc autorizaţia de a se deplasa în Regatul României, la Expoziţia Jubiliară din Bucureşti. Dar vor participa clandestin Ioan Drăghici (Hirean), Grigorie Opriş şi Lucian Şepeţian, acesta din urmă fiind primit de principele Ghica, preşedintele coralei ?Carmen?. Delegaţia din Chizătău va fi primită la audienţa acordată de regele Carol I la Sinaia.  
După Marea Unire din 1918, viaţa Corului se va schimba mult. În 1922, la Chizătău se înfiinţează Asociaţia Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat, la care aderă 28 de delegaţii. Tot atunci se nasc Olimpiadele chizătăiene, ce vor avea şase ediţii. În 1929 se înfiinţează fanfara de la Chizătău. Puaux, ambasadorul Franţei la Bucureşti, va vizita în 1931 Chizătăul, împreună cu soţia. Va fi impresionat de interpretarea imnului naţional francez de către fanfara locală. Cununi de laur va câştiga Corul în 1937, la Recaş şi, respectiv, Lugoj. Dr. Petru Groza, originar din Coştei, va invita Corul, în 1948, cu mari onoruri, la Bucureşti. Pe 5 august 1957, spune profesorul Stan, Nicolae Ursu adresează o scrisoare redactorului-şef al revistei ?Scrisul bănăţean?, în care îşi exprimă protestul, în numele părintelui Sever Şepeţian, pentru acţiunile de plagiat ale lui Virgil Birou şi imixtiunile reprezentanţilor cenzurii în textul manuscrisului ?Corul din Chizătău?.   
În 1967, Corul participă la emisiunea televizată ?Dialog la distanţă?. În 1982 se vor sărbători 125 de ani de existenţă a acestuia. Va apărea volumul ?Chizătău, leagănul corurilor bănăţene, la 125 de ani de cântec organizat?, semnat de Dimitrie Onciulescu şi Ion Cărăbaş. Pe 15 decembrie 2001, Corul din Chizătău, dirijat de învăţătorul Ioan Horvath, va susţine un recital la Primăria din Viena, în cadrul manifestării ?Internationales Adventsingen?.  
   
   
   
Profesorul de pian şi istoria  
Constantin Tufan Stan s-a născut la 13 februarie 1957, la Bocşa Montană, judeţul Caraş-Severin. Este licenţiat al Universităţii Naţionale de Muzică ?Ciprian Porumbescu? din Bucureşti (1981). În prezent, lucrează în calitate de profesor de pian la Şcoala de Arte Frumoase ?Filaret Barbu? din Lugoj. A scris şi publicat numeroase cronici, studii şi articole de specialitate. În domeniul compoziţiei, s?a făcut remarcat prin crearea unor opusuri corale: ?Doină şi iar doină? (pe versuri de Vasile Voiculescu) şi ?Voroneţ?, lucrare scrisă pentru cor mixt, pe versurile Constanţei Buzea, care a obţinut premiul I la Concursul naţional de compoziţie din 1983, fiind interpretată, în primă audiţie, de Corul de Cameră ?Ion Vidu? din Lugoj, dirijat de Remus Taşcău, în 1991, la ?Katharinenkirche? din Oppenheim (Germania) şi la Festivalul Internaţional ?Timişoara muzicală?. A fost publicată la Editura Muzicală, Bucureşti, 1986, în volumul colectiv ?Cântece patriotice?. În 2003 a editat volumul ?Rapsodia din Belinţ? (Editura Marineasa, Timişoara). Acum are sub tipar o nouă carte, dedicată corului din Chizătău. Iată ce spune despre el prof. univ. dr. Gheorghe Firca: ?Împătimit al trecutului, mândru de muzicalitatea, devenită legendară, a ţinutului său natal, Constantin Tufan Stan este convins de imperativul cultivării memoriei colective, prin apelul la martorii încă existenţi printre noi dar, mai ales, prin apelul la documentul tot mai greu de găsit şi perisabil. Sub dublul semn al evocării corului din Belinţ (comuna care înglobează satele Gruni, Babşa şi simbolicul Chizătău, fiecare nutrind ambiţia de a avea corul său propriu) şi al evocării ŤMonografiei comunei Belinţť a lui Sabin Drăgoi, monografie urmată creator, şi nu doar simbolic, de ŤRapsodia din Belinţť şi de coruri inspirate compozitorului de materialul pe care el însuşi l-a  cules din comună, în faţa ochilor noştri se perindă icoane, fapte şi personaje care au Ťsfinţitť unul dintre locurile cele mai benefice de manifestare a muzicalităţii bănăţene.?  
   
Zile negre  
Istoria Corului din Chizătău are şi zile negre. Astfel, spune profesorul Stan, pe 21 martie 1895, fisolgăbirăul Ioanovici din Recaş, împreună cu notarul comunei şi un jurat comunal, însoţit de jandarmi, confiscă un prapore din biserică, crezând că este steagul corului, sigiliul, partiturile şi statutele corului. Este decretată interdicţia activităţilor corale. În incident va fi implicat şi avocatul lugojean George Dobrin. Despre aceste lucruri a relatat pe larg şi publicaţia ?Dreptatea? nr. 58 din 1895: ?Învrăjbirea unei întruniri în afaceri bisericeşti, atentat la onoarea şi viaţa unui advocat român şi scoaterea lui de guler afară prin forţă jandarmerească dintr-o casă privată, desfiinţarea volnică a unui cor românesc de plugari, care a desfătat adeseori o întreagă lume românească, năvălirea cu forţă brachială [brutală] în sanctuarul bisericei, răpirea şi târârea unui prapor bisericesc din faţa altariului ? sunt fapte săvârşite în ziua mare din partea protopretorului Ioanovici în Chizătău; fapte cari, poate în întreaga lume civiliza-  
tă, stau fără păreche, iar în Ungaria se pot petrece nepedepsite, şi oamenii trec peste ele la ordinea zilei?.  
Un act similar se va petrece şi în 1906. Din dispoziţiile vicecomitelui din Timişoara, fost pretor cercual în Recaş, sunt confiscate, pentru a doua oară, partituri şi cărţi din biblioteca corului, iar corul este declarat desfiinţat şi coriştii sunt amendaţi.  
   
AGENDA nr. 29/19 iulie 2004
Your rating: None Average: 10 (2 votes)

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 218 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 4 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1041244
    • Unique Visitors: 35448
    • Registered Users: 7
    • Since: Sâm, 03/05/2016 - 01:48

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter