Get Adobe Flash player

NATO, și eu sunt sârb!

Internetul ca mijloc de propagandă

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

Miloš Urošević scria pentru membrii listei de discuţii serbianforum (http://www.eGroups.com/list/serbianforum): „Pe CNN au publicat faptul că Pentagonul are probleme cu identificarea ţintelor pe care le-au nimerit sau nu. Pentru aceasta se folosesc de orice izvor de informaţie, oricum şi de acesta de faţă (lista de discuţii, n.n.). Vă rog, fraţilor din Iugoslavia, nu descrieţi detaliat ceea ce a fost nimerit (de bombe, n.n.), ci doar din ce direcţie s-au auzit detonaţiile. Cu cât sunteţi mai nehotărâţi, cu atât mai bine.” Nu cumva era vorba de un ordin prin CNN pentru spionii americani aflaţi în acel timp pe teritoriul Iugoslaviei să-şi facă mai bine treaba şi să trimită detalii despre efectele bombardamentelor? Sau să fi fost însuşi individul cu numele de Miloš Urošević cel care a retransmis acest ordin, spionii americani fiind cuplaţi la lista de discuţii serbianforum? Evident, totul este posibil. Nu există mijloc mai facil pentru transmiterea de informaţii decât Internetul, mai cu seamă că poşta electronică poate transporta de la expeditor către destinatar nu doar un banal text, ci şi imagini statice ori în mişcare şi fişiere audio. Este adevărat că în Timişoara, în zilele fierbinţi ale lui decembrie 1989 şi chiar în ianuarie 1990 era relativ periculos să fii văzut pe stradă fotografiind ori filmând. Însă pe-atunci încă mai persistau prejudecăţile şi ferocea teamă de Securitate. În 1999, însă, când existau aparate digitale de fotografiat şi filmat miniaturale, nu era greu să filmezi un pod distrus la Novi Sad, să fugi în apartament şi să transmiţi imaginea direct din aparat, prin e-mail, către cel care te-a angajat să spionezi. Chiar şi într-o Iugoslavie cum era cea de sub Milošević, aflată în plin război. În acelaşi mesaj, Miloš Urošević îi sfătuia pe membrii listei de discuţii să viziteze site-urile albaneze, citând „Kosova press” care dădea informaţii despre poziţiile exacte ale forţelor iugoslave la Drenica şi în alte localităţi din Kosovo, şi să anunţe cele mai apropiate posturi de miliţie care, la rândul lor, să anunţe armata că se află în pericol. În încheiere, Urošević scria: „Acţiunea: Toţi suntem ţinte!“ 

Brazilianul Leo Villanova scria la lista de discuţii nato-agresija-na-srj, găzduită de www.egroups.com, despre transmisiile TV prin cablu prin care americanii solicitau ajutor umanitar pentru victimele tornadelor, aceasta în vreme ce tot ei, americanii, ucideau în Iugoslavia mii de civili, iar costul unei rachete „Tomahawk” era de 1 000 000 USD. 
Nenad Čuturić din Sundsvall, Suedia, scria tot pentru nato-agresija-na-srj cum că în casa prietenului său Joseph s-a întâlnit cu un individ în civil care s-a prezentat a fi ofiţer în Bundeswehr. Acesta i-a adus la cunoştinţă că a văzut într-o bază militară aeriană faptul că militarii care încărcau materialele de propagandă (fluturaşi) în avioane erau cu toţii îmbrăcaţi în costume speciale împotriva microorganismelor. Drept urmare, Nenad îi atenţiona pe cei din ţară să nu pună mâna pe fluturaşii aruncaţi pe teritoriul Iugoslaviei, deoarece exista pericolul să fie contaminaţi. Dacă e să ne gândim la faptul că forţele NATO au bombardat Iugoslavia şi cu bombe ce conţineau în componenţa lor şi uraniu, nu este exclus ca necunoscutul din casa lui Joseph să fi fost într-adevăr ofiţer Bundeswehr. Desigur, este o simplă speculaţie, însă care poate avea în sine un grăunte de adevăr. 
  
_____________________
 
Duşan Baiski 
Război pe Internet 
Editura "Waldpress"din Timişoara, 2004 
ISBN 973-8453-85-2 
© Duşan Baiski 
 
No votes yet

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 223 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 0 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 186554
    • Unique Visitors: 8723
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter