Get Adobe Flash player

Hackerii deschid cyberfrontul

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

 

Este cunoscut faptul că în timpul agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslavei, în 1999, au existat mai multe grupe de hackeri sârbi care au avut un rol important. Aleksandar Milosavljević, un procuror belgrădean şi unul dintre puţinii oameni ai legii din Serbia care se ocupă de criminalitatea prin Internet din entuziasm şi din curiozitate, după cum singur declară, susţine că hackerii sârbi şi grupările din care fac aceştia parte se află în strânse legături cu hackeri din străinătate. Sunt îndeobşte cunoscute grupările „Îngerii sârbi” („Srpski anđeli”), „Codrenii” („Šumadinci”; Šumadija” este o regiune a Serbiei, „šumadinci” fiind locuitorii acestei regiuni) şi „Armata Sârbă a Internetului” („Srpska Vojska Interneta”, abreviat SVI, ceea ce înseamnă şi „toţi”), aceasta din urmă având şi un regent şi ai cărei membri le-au scris provider-ilor că, dat fiind faptul că se luptă pentru problema sârbă, să li se dea acces gratuit la Internet. Dar cine este acest Regent, zis şi Kapetan Dragan (Căpitanul Dragan)? Informaţiile le-am găsit la adresa http://members.tripod.com/srbadija1/, de unde se făcea trimitere la site-ul „Armatei Sârbe a Internetului”.  
Iată cum se descrie căpitanul Dragan pe sine însuşi: „Bine aţi venit pe site-ul meu, de fapt pe site-ul «Reget Info». Eu sunt Regentul, cel mai mare hacker sârb şi, după multe criterii, primul om al reţelei Internet iugoslave. După naţionalitate sunt Om, iar după religie autoidolatru (nu vă temeţi, nu e vorba de nici o sectă, ci de faptul că eu cred într-un singur dumnezeu, în mine însumi, altfel spus mă închin doar mie însumi şi mă rog doar mie însumi). Sunt fondatorul şi cel mai înalt funcţionar al «Armatei Sârbe a Internetului« (SVI) – http://come.to/svi - o organizaţie publică a hackerilor. Potrivit spuselor altora, prin toată munca mea pe Internet am ieşit în evidenţă prin originalitate, rapiditate şi prin efectele muncii mele. Toate faptele mele de pe Internet, chiar dacă neacceptate din punct de vedere moral şi într-o oarecare măsură infracţionale, le accept ca fiind ale mele!” 
Iată un fragment dintr-un interviu cu căpitanul Dragan cu prilejul agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei:  
„…- Adunaţi din nou voluntari? 
- Da, însă nu mai este vorba de aceeaşi categorie de voluntari care au luptat în războaiele trecute. Acum adun în forţă voluntari şi anume din rândul celor şcoliţi, al tinerilor cu pregătire în domeniul computerelor, care vorbesc limbi străine, oameni cu diferite cetăţenii, din diverse puncte ale globului pământesc. Asta întrucât nu e vorba de un război local, împotriva diverselor bande de terorişti, ci de un război global, împotriva Americii, a Alianţei Nord-Atlantice şi a slugilor acesteia.” 
Pentru a fi primit în „Armata sârbă a Internetului”, cel interesat trebuia să depună următorul jurământ. „Mă jur că, sub steagul Armatei Sârbe a Internetului, mă voi lupta cinstit şi drept până în ultima clipă pentru ţara sârbească şi poporul sârb, cu o singură dorinţă şi anume ca SVI să controleze Internetul, iar SVI - toţi sârbii, ţara şi lumea. Că sunt pregătit pentru a deveni membru al SVI dovedesc prin propria mea adresă de e-mail; fără teamă, mai adaug faptul că…”.  
Dar cea mai cunoscută grupare de hackeri este, potrivit izvoarelor sârbe, „Crna ruka”. Înainte de toate, credem că este absolut necesar să vă oferim câteva informaţii despre originea acestei denumiri. 
La 5 iunie 2002, www.google.com dădea 3 360 de locaţii pentru „crna ruka”. În limba română, „crna ruka” înseamnă „mâna neagră”. Sub această denumire a fost cunoscută organizaţia secretă „Unire sau moarte” („Ujedinjenje ili smrt”), înfiinţată la Belgrad la 9 mai 1911, din care au făcut parte Gavrilo Princip, Nedeljko Čabrinović, Danilo Ilić, Trifko Grabez, Vaso Čubrilović, Veljko Čubrilović, Cvjetko Popović, Miško Jovanović, Mohammed Mehmedbašić şi care a fost creată de colonelul Dragutin Dimitrijević, cunoscut şi sub numele de „Apis” (din latinescul „apis” - albină). Membrii grupului imprimau pe clădirile importante din Belgrad forma unei palme negre şi de aceea lumea le-a dat numele de „Mâna neagră”. Organizaţia reunea ofiţerii care au participat la Revolta din mai 1903 şi la un atentat împotriva regelui Aleksandar Obrenović şi a reginei Draga. Întrucât regina nu i-a putut dărui soţului copii, iar ofiţerii nu şi-au primit salariile, atentatorii au vrut să-l proclame drept rege pe fratele acesteia. Istoricii sârbi afirmă că activitatea organizaţiei „Crna ruka” rămâne pentru cercetători o mare taină. Este cunoscut faptul că Statul major al armatei sârbe trimitea ofiţeri în Macedonia şi în Serbia Veche pentru a organiza detaşamente de gherilă pentru lupta împotriva forţelor Imperiului Otoman. Numai că lupta cu Turcia, iar mai târziu, cu Imperiul Austro-Ungar (sprijin logistic acordat organizaţiei de tineret „Tânăra Bosnie” în seria de atentate asupra înalţilor demnitari ai Imperiului Austro-Ungar şi chiar a moştenitorului tronului) nu a fost singura activitate a celor de la „Crna ruka”. Amestecul membrilor acesteia în evenimentele politice ale Serbiei a avut destui inamici, împotriva ei fiind însuşi regentul Aleksandar Karađorđević şi o parte a Gărzii regale, în frunte cu colonelul Živković, dar şi preşedintele Guvernului, Nikola Pašić. După prăbuşirea Serbiei, în anul 1915, colonelul Dragutin Dimitrijević a fost condamnat, la procesul de la Salonic din 1917, la moarte pentru plănuirea revoltei şi a atentatului împotriva regentului Aleksandar. Numai că unii dintre membrii acestei organizaţii şi-au continuat activitatea. Mustafa Golubić a devenit unul dintre şefii NKVD-ului (transformat mai târziu în KGB). Revizuirea procesului de la Salonic din 1953 a demonstrat că atentatul a fost înscenat de către regentul Aleksandar şi de către Partidul Radical. Toţi cei condamnaţi au fost reabilitaţi. 
Dar să revenim la Internet. Ibrahim Rugova, liderul albanezilor din Kosovo, reclama, la 20 octombrie 1998, că hackeri sârbi, membri ai „organizaţiei teroriste Crna ruka”, au atacat indexul site-ului Centrului de Informaţii din Kosovo (albanez). În pagina web a albanezilor sârbii au inserat simbolurile naţionale sârbe, scriind: „Bine aţi venit pe pagina celor mai mari mincinoşi şi ucigaşi din lume” şi „Fraţilor albanezi, această stemă va fi pe steagul vostru atâta timp cât va exista şi steagul”.  
Chiar dacă, ulterior, pagina web a fost refăcută, hackerii au revenit cu insistenţă, scriind: „Această pagină a fost hăcuită de către grupul de hackeri Crna Ruka. Viaţă lungă Serbiei Mari”. Incidentul este imediat mediatizat şi de „The Associated Press” care, preluând informaţia de la publicaţia belgrădeană „Blic”, anunţă că atacul a fost revendicat telefonic de un hacker membru al grupării „Crna ruka”. Site-ul www.infowar.com preia la rândul său informaţia şi titrează două zile mai târziu, pe 22 octombrie 1998: „Serb Hackers Declare Computer War”. 
Agenţia independentă sârbă de ştiri „Beta”, citând BBC-ul, anunţa că o ediţie pe Internet a ziarului albanez kosovar „Zeri i Kosoves” („Glasul Kosovo-ului”), găzduită de un provider elveţian, a fost atacată de hackeri sârbi, aceştia inserând mesaje antialbaneze. Provider-ul elveţian a declarat că autor a fost un student iugoslav din Polonia (informaţie preluată şi de mass-media germană). Hackerul l-a ameninţat că, dacă mai găzduieşte site-ul albanez, îi va şterge hard-disk-urile. Organizaţiile internaţionale pentru lupta împotriva hackerilor au oferit un premiu de 20 000 de dolari pentru prinderea acestui hacker. Dar el nu a fost prins niciodată.  
Douăzeci de zile după atacul asupra ziarului kosovar albanez, scrie revista sârbească „Svet komputera” (Lumea computerelor) în numărul 11 din 1998, hackerii sârbi atacă paginile web ale publicaţiei croate „Vjesnik”, fapt care a atras atenţia mass-media din Croaţia şi Iugoslavia, deoarece pe index a apărut un mesaj cu semnătura „Mâinii negre”. Cei de la „Vjesnik” au fost însă deosebit de satisfăcuţi, deoarece au asociat numele grupei de hackeri cu acea organizaţie secretă sârbească, una dintre puţinele organizaţii teroriste, spuneau ei, care s-a păstrat aproape un veac. Poliţia croată a susţinut că hackerii au acţionat de pe teritoriul Iugoslavei, însă nu se putea lua nici o măsură împotriva lor, Iugoslavia nefiind membră a Interpol. Drept răspuns, hackerii croaţi au atacat la sfârşitul lui octombrie 1998 site-ul „Bibliotecii Naţionale a Serbiei”.  
Site-ul hackerilor croaţi, cu adresa http://temat.4ever.cc, considerat a fi cartierul general al celor două grupuri majore de hackeri – „Zadar Boyz” şi „White Boyz”, a anunţat vineri, 30 octombrie 1998: „Vă informăm că organizaţia hackerilor croaţi a intrat în site-ul Bibliotecii Naţionale Sârbe şi a lăsat u mesaj. Este vorba despre o «răzbunare« pentru recentul atac asupra site-ului publicaţiei «Vjesnik« şi despre a vă aduce la cunoştinţă că nu e nici o problemă să dărâmi un site. Atacul a fost anunţat şi terminat aseară la 23.00. Semnatarii sunt Positive Zero – Croatian Hackers, cu adresa de e-mail: positive0@yahoo.com.” 
Redactorii revistei „Svet komputera” au căutat zile întregi pe Internet pentru a da de urma cuiva din gruparea „Mâna neagră”. Căutarea nu le-a fost în van întrucât li s-a comunicat că, în scurt timp, vor avea prilejul să se întâlnească pe IRC cu doi dintre membrii grupei. Din discuţia cu aceştia, s-a constatat că grupul „Mâna neagră a „vizitat” în ultimul timp adresele http://www.zik.com/, http://www.kosova.com/ şi http://www.vjesnik.com/, afirmând că ei s-au ridicat în apărarea electronică a intereselor Iugoslaviei şi nu vor renunţa la atacuri asupra site-urilor care inserează minciuni despre situaţia din această ţară. Cât despre „războiul electronic” cu croaţii, scrie în acelaşi număr al „Lumii computerelor”, ei consideră că sunt chit, întrucât sunt pentru „pace, dragoste şi bunăstare pe întreaga planetă”. Drept dovadă stă şi faptul că niciodată nu au şters fără a fi necesar date din paginile/site-urile web cu toate că au putut să o facă. Acesta a şi fost motivul că la „Vjesnik” nu au schimbat decât indexul (pagina principală). Cei de la „Vjesnk” au susţinut că hackerii sârbi nu au ştiut să schimbe şi conţinutul altor pagini web din acelaşi site. 
Mai multe detalii, precum şi atitudinea părţii croate, le-am aflat de pe site-ul cotidianului croat „Vjesnik” (www.vjesnik.com), la rubrica „Tema zilei” din data de 29 octombrie, sub titlul „Vjesnik sub atacul Mâinii negre” – războiul informaţional continuă prin atacul asupra paginilor electronice!”. În preambul scrie: „Miercuri dimineaţa au fost blocate temporar paginile web ale cotidianului «Vjesnik» şi în locul lor a fost inserat mesajul «Mâinii negre», o organizaţie secretă de hackeri. Hackerii, care îşi spun «Mâna neagră» susţin că orice încercare de «măsluire a adevărului» despre sârbi va fi «împiedicată prin toate mijloacele». Aceeaşi organizaţie a atacat săptămâna trecută paginile publicaţiei «Glasul Kosovo-ului» şi ale Centrului informativ din Kosovo.” În locul conţinutului indexului site-ului cotidianului croat a fost inserat un link către site-ul „Mâinii negre” unde, printre altele, scria că „Mâna neagră” doreşte ca prin activitatea sa să schimbe imaginea falsă care înconjoară planeta şi în care se vorbeşte despre sârbi ca fiind nişte răufăcători. În finalul mesajului, „Mâna neagră” susţinea că „Ultimul lucru pe care dorim e să ameninţăm pe cineva, dar fiecare încercare de a falsifica adevărul vom încerca să o combatem prin toate mijloacele.” Directorul cotidianului croat, Ivan Božičević, afirma că hackerii sârbi nu doar că au atacat site-ul pentru a-şi face reclamă, ci au dorit să insereze şi un mesaj politic, avându-se în vedere că site-ul cu pricina avea la ora aceea peste 600 000 de vizitatori. Hackerii sârbi s-au folosit în acest atac şi de lozinca „Noi nu suntem pentru război. Noi nu dorim nimănui răul”, mai scriu cei de la „Vjesnik”. De asemenea, se vrea trimitere la mass-media iugoslavă, care spunea că atacatorul a fost un student sârb în Polonia. O zi mai târziu, publicaţiei iugoslave „Blic” (susţin tot cei de la „Vjesnik”) i s-a anunţat un membru anonim al „Mâinii negre”, confirmând că este vorba de o grupare de hackeri sârbi şi anunţând continuarea „înlăturării minciunilor albaneze de pe Internet, dar şi existenţa unor planuri asemănătoare pentru paginile Alianţei Nord-Atlantice”. După spusele acestuia, „Mâna neagră” avea cinci membri, respectiv din Belgrad, Niš şi din Macedonia, şi că deja de un an de zile se lupta împotriva propagandei albaneze. A amintit şi de faptul că în cauză nu erau membrii vreunui partid politic, ci persoane care „au găsit o metodă de luptă care le convine cel mai mult”. În acelaşi timp, spune, „Vjesnik”, cotidianul belgrădean „Politika” a publicat un amplu reportaj despre „războaiele balcanice pe Internet”, bazându-se tot pe comentariile unui asemenea hacker anonim, actualmente administrator, care „a ironizat” ideea că a fost vorba de un „student sârb în Polonia”. Croaţii continuă scriind cum că „Politika” aminteşte şi de cazul atacului din Croaţia asupra sistemului informatic al Pentagonului, atac care, de fapt, a fost opera hackerilor sârbi pusă pe seama croaţilor. Tot „Vjesnik” spune că hackerii sârbi şi-au făcut cunoscute telefonic intenţiile şi agenţiei „The Associated Press” care, pe 22 octombrie, a şi publicat un material pe această temă.  
Administratorii site-ului cu adresa http://ds.org.yu/ anunţau miercuri, 11 noiembrie 1998: „Hackerii sârbi care-şi spun «Crna ruka» au atacat site-ul Institutului «Ruđer Bošković» din Zagreb.” 
Un amplu articol despre „Mâna neagră” („Die Schwarze Hand”) publică şi Gerhard Mahlberg în „Frankfurter Rundschau”, în 1999, sub titlul „Cyberkrieg um das Kosovo, aus FR“ (Infowar.de - http://userpage.fu-berlin.de/~bendrath/liste.html Quelle: FR, 31.8.1999), în care se spune că hackerii prosârbi au organizat 170 de atacuri în timpul bombardamentelor N.A.T.O. asupra Iugoslaviei. Informaţia este preluată din publicaţia londoneză „Sunday Times”.  
Un atac al membrilor „Mâinii negre” este relatat câteva luni după încetarea agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei şi în numărul 282 din 7 februarie 2002 al suplimentului săptămânal „Dom i svijet” al Centrului de Informaţii Croat (www.hic.hr). Se spune că varianta de pe Internet a e-zin-ului (publicaţie care apare pe Internet) croat „Monitor” a fost atacată de aşa-numita organizaţie „Mâna neagră” din Serbia. Specialiştii în informatică croaţi susţin că este vorba de hackeri care cunosc excelent programul „Linux”. Se recunoaşte totuşi că hackerii anonimi nu au adus pagube importante acestei publicaţii, ci doar au dorit să arate că pot distruge paginile web ale „Monitorului”. De asemenea este amintit atacul asupra publicaţiei „Vjesnik”. 
Despre atacul hackerilor sârbi asupra cotidianului croat „Vjesnik” anunţa şi site-ul cu adresa www.xs4all.nl în rubrica „Balkan News”, sub titlul „Croats, Serbs Wage War on Internet”. Se mai spune că, a doua zi după atac, hackerii croaţi au atacat site-ul Bibliotecii Naţionale Sârbe şi au inserat anunţul: „Citiţi Vjesnik şi nu cărţile sârbeşti”.  
O mulţime de detalii despre atacul grupării „Mâna neagră” se regăsesc în numărul din 29 octombrie al revistei iugoslave „NIN”, în articolul cu titlul „Mâna neagră pe Internet”, cu subtitlul „Apis cel virtual” şi cu următorul preambul: „Războiul de pe reţeaua mondială a computerelor (Internet, n.n.) se poartă en gros. Sârbii au început (în sfârşit) să învingă.” Vizavi de site-ul publicaţiei kosovare „Zeri i Kosoves” se spune că în locul membrilor U.C.K. („într-o poziţie de eroi, cum ar spune patrioţii Belgradului”) şi a refugiaţilor albanezi udaţi de ploaie, pe site-ul www.zik.com a apărut un text nou: „Bine aţi venit pe web site-ul celor mai mari mincinoşi şi criminali din lume”. Vulturul bicefal albanez a fost înlocuit cu cel sârb, iar sub el era scris: „Această stemă va rămâne pe steagul vostru atâta vreme cât voi, albanezii din Kosovo, vă veţi afla în apropiere”. Provider-ul elveţian a descoperit că atacatorul este cineva care se dă drept un student sârb în Polonia, enervat de ceea ce se afla în reţea şi care, în stilul lui Zorro, a hotărât să preia problema în mâinile sale. A ameninţat provider-ul elveţian că dacă nu şterge site-ul kosovarilor albanezi îl va şterge el însuşi. Pentru a-şi susţine ameninţarea a distrus hard-disk-ul din biroul acestuia. Numai că necunoscutul student a lăsat o urmă: propria adresă de e-mail (poştă electronică), precum şi cea a organizaţei „Mâna neagră”. Astfel, susţine NIN, după optzeci de ani, Apis s-a aflat pentru a doua oară printre sârbi. 
Dar cine sunt aceşti moderni „Apis”?, se întreabă NIN. Pentru cazul „Glasul Kosovo-ului” elveţienii au acuzat puterea sârbă. Mass-media elveţiană a scris că „hackerii sunt apropiaţi ai serviciilor secrete sârbeşti” şi că ceea ce s-a întâmplat este doar o parte a „epurării etnice” care se duce nu doar asupra albanezilor din Kosovo, ci, iată, şi pe Internet. Dar, între timp, s-a făcut auzită şi poziţia celor de la „Mâna neagră”. NIN a reuşit să-i contacteze pe doi dintre aceştia. Din motive de la sine înţelese, susţine NIN, hackerii cu pricina au insistat asupra unui anonimat complet. „Întâlnirea” cu ei s-a consumat prin IRC (un program pe Internet prin care se poate discuta pe viu cu alţi internauţi care doresc acest lucru). Pentru a demonstra că sunt ceea ce pretind, adică membri ai grupării „Mâna neagră”, ei au atacat, înainte de discuţie, un site oficial din Bosnia-Herţegovina. Printre altele, hackerii au declarat că nu atacă site-urile iugoslave, cu toate că asta a fost prima lor intenţie. Aceasta până când puterea nu se ia de ei. Dar dacă „…unui singur membru al Mâinii negre i se întâmplă ceva, întreg domeniul YU va zbura de pe Internet”.  
Un alt atac al grupării „Crna ruka” se petrece la 20 iunie 1999, asupra portalului croat www.hr posluzitelj, deci în plină agresiune a N.A.T.O. împotriva Iugoslaviei. Iată ce scriu croaţii despre acest portal la adresa http://cn.carnet.hr/arhiva: „www.hr este unul dintre cele mai populare servicii ale CARnet. Este vorba despre catalogul consumatorilor www croaţi – un serviciu care este pagina neoficială de început a paginilor web din Republica Croaţia şi care conţine date despre mai mult de 3 000 de consumatori www croaţi”.  
Tot în 1999, D. Sušanj scria despre atacul celor de la „Crna ruka” asupra site-ului cu adresa www.hr următoarele: „Pagina de început a www.hr a fost schimbată, astfel că ea conţinea stema sârbească şi-i îndemna pe vizitatori «să caute adevăratul adevăr la adresa www.yu», unde, la fel, se găseşte un catalog de adrese web, însă iugoslave.” Acest atac a coincis, scria acelaşi D. Sušanj, cu acuzaţia celor de la CARnet şi www.hr la adresa unui alt catalog croat, care ar fi copiat de la ei baza de date cu adrese de Internet. 
Duminică, 28 martie 1999, cei de la www.earinfo.org.yu anunţă atacuri ale hackerilor ruşi asupra site-ului N.A.T.O. – www.nato.int şi, respectiv, asupra celui al Marinei S.U.A. – www.nmimc1.med.navy.mil. La atacul sârbilor asupra site-ului N.A.T.O., www.nato.int, s-a folosit metoda ping. Prin această metodă se trimit spre server fişiere goale, care-l pot scoate din uz întrucât primeşte prea multe interogări, iar el nu le poate răspunde la toate. Sârbii au mai atacat şi http://wireless.jpl.nasa.gov/nato.html, unde au lăsat o imagine cu Beaviss & Butthead cu un mesaj împotriva N.A.T.O.  
Atacurile au fost concepute pe trei fronturi, scria Boris Ličina (www.borja.org), un jurnalist croat, la rubrica „Hack report” din magazinul informatic „Bug” şi anume: hacking, spam şi virusare. Citându-l pe Jamie Shea, purtătorul de cuvânt al N.A.T.O., el scria că pe adresa Alianţei Nord-Atlantice soseau zilnic, la un moment dat, şi câte 2 000 de e-mail-uri, în principal cu acelaşi mesaj: „F***k You!”. Pe lângă aceste e-mail-uri, existau şi unele care aveau agăţat şi câte un virus. Chiar dacă forţele iugoslave au fost mai agile, scria acelaşi Boris Ličina, nici americanii n-au stat cu mâinile în sân. Astfel, un civil american din California, pe nume Richard Clark, a trimis în doar câteva zile, pe adresa guvernului iugoslav, 500 000 de mesaje, ceea ce l-a determinat pe provider-ul său să-i închidă contul de e-mail. Iar grupul de hackeri „Team Sp0it” a atacat şi el, la rândul său, cinci site-uri sârbeşti. Pe de altă parte, coaliţia unor hackeri europeni şi albanezi, care se autointitulase „Kosovo Hackers Group”, a reuşit să insereze în mai multe site-uri bannere cu textul „Free Kosova”. De atac nu a scăpat nici site-ul Universităţii din Novi Sad (www.unindy.ns.ac.yu), hackerul semnându-se TAC 99. Boris Ličina este de părere că, deşi în spatele acestui e-război a stat mai mult mass-media decât acţiunea adevărată, asta nu înseamnă că în viitor situaţia nu va deveni mult mai periculoasă, cu urmări mult mai grave.  
În numărul de duminică, 28 martie 1999, publicaţia sârbă „Glas javnosti” scria, sub titlul: „Războiul hackerilor – până la exterminare”, următoarele: „Aseară nu a fost doborât doar «invizibilul» (aluzie la celebrul până atunci avion invizibil F-117, din care unul a fost doborât de apărarea antiaeriană iugoslavă, n.n.). Victimă a căzut şi computerul central al marinei de război americane, dar şi majoritatea site-urilor oficiale ale guvernelor statelor occidentale agresoare s-au trezit dimineaţa deosebit de afectate. Hackerii iugoslavi sunt iar stăpâni pe situaţie. […] Ţara noastră este atacată. Şi noi, împreună cu ea! Dacă într-adevăr au existat, acum au încetat definitiv toate deosebirile ideologice. Abia acum se va vedea cât poate elita hackerilor sârbi. Şi poate mult! (declara un hacker, n.n.). […] În umbra acestei nemaivăzute agresiuni, se duce din plin şi celălalt – războiul virtual. Deocamdată câştigăm această bătălie.” 
Luni, 29 martie 1999, www.earinfo.org.yu anunţă că EuNet a pornit acţiunea denumită ALERT (http://alert.eunet.yu), iar Infosky va oferi servicii gratuite până la terminarea agresiunii, aceasta pentru o mai bună informare şi pentru răspândirea adevărului. În aceeaşi zi, tot www.earinfo.org.yu anunţă că a fost atacat site-ul www.lang-bau.de şi că, de această dată, a fost vorba de cineva din grupul de hackeri „Mâna neagră”. 
Un an mai târziu, în martie 2000, apărea, la adresa www.landfield.com/isn/, un material scris de Ken Hyder şi Nick Anning sub titlul „Serb experts hacked into Britain’s Military Systems”, în care se referă la ceea ce se afirmă în The Sunday Express“, şi anume că specialiştii iugoslavi au avut acces în perioada atacurilor N.A.T.O. la mari secrete militare aflate în sistemele informaţionale. Răspunzând criticilor, oficialii serviciului secret britanic cunoscut sub numele de MI5 susţin că agenţii săi au penetrat, la rândul lor, numeroase servere iugoslave.  
Pe 6 aprilie 1999, Ellen Messmer, de la „Network World Fusion“, scria pentru CNN că, potrivit unor surse N.A.T.O., numeroasele atacuri asupra sistemelor informatice ale S.U.A. şi N.A.T.O. sunt puse nu pe seama hackerilor obişnuiţi, ci pe seama unor ofiţeri ai armatei iugoslave („The same week a U.S. F-117A stealth fighter was lost over Yugoslavia, a NATO Web server here was shot down by denial-of-service attacks, which NATO sources strongly suspect came from the Serbian military, not independent hackers”.). Independenţa este pusă sub semnul îndoielii şi în cazul hackerilor ruşi, care au atacat site-ul Orange Coast College şi au inserat următoarele mesaje: „Asses out of Serbia”, “Russian hackers demand to stop terrorist aggression against Yugoslavia.” Iar de insultele lor, scrie aceeaşi autoare, nu scapă nici Bill Clinton şi Monica Lewinsky. Şi tot pe www.cnn.com a fost lansat în acea perioadă un sondaj de opinie on-line, tema fiind a se răspunde sau nu atacurilor hackerilor sârbi şi prosârbi asupra S.U.A. şi N.A.T.O. Au existat trei opţiuni de vot pentru acţiune: ofensiv (a hack for a hack), defensiv sau nici una, nici alta. La data documentării nu am mai putut afla rezultatele acestui sondaj, pe indexul site-ului CNN găsindu-se un sondaj de opinie privind oportunitatea atacurilor aviaţiei israeliene asupra oraşului Gaza (pe 22 iulie 2002, majoritatea celor care au răspuns fiind împotriva atacurilor). 
Atacând un site albanez, un hacker sârb a lăsat următorul mesaj: „Această «pagină» a fost hăcuită de …??? Nikita JM, MacroHard Group. Această pagină a fost prea plină de minciuni despre poporul SÂRB, de aceea a fost inevitabil a se face un asemenea lucru. De căutaţi adevărul, vizitaţi WWW.B92.NET. Mulţumiri Rusiei, grupărilor de hackeri HDT, KpZ, CHC, Legion2000, care au atacat Nimitz, şi totodată mulţumiri celor de la Crna Ruka care, de asemenea, luptă pentru adevăr în acest război media!!! SAMURAI RULLEZ ! Contactaţi macrohard@gmx.net sau poate - worldalbania@yahoo.com – admin mail, de asemenea hăcuit de mine”  
Pe 14 aprilie 1999, BBC titra „«Serb hackers» on the rampage” (http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/712211.stm), scriind apoi că alte 50 de site-uri au fost atacate, presupuşii hackeri fiind, evident, cei sârbi, întrucât în paginile atacate apăreau sigla cu vulturul sârb şi cuvintele „Kosovo is Serbia”. BBC mai scria că a fost atacat site-ul Ministerului Afacerilor Interne iugoslav, peste noapte apărând o versiune falsificată în limba engleză a conţinutului acestuia, adăugând că oficialii iugoslavi sunt de părere că la mijloc se află propaganda americano-albaneză, atacurile pornind de pe un server american, cu un domeniu neînregistrat. În aceeaşi manieră au fost atacate serverele multor provideri, partide politice şi firme, susţinea M.A.I.-ul iugoslav. BBC mai dădea şi o listă a site-urilor atacate în acea perioadă: viagra.com; eunet.com; winston.com; jamesbond.com; indianajones.com; mafia.com; kosova.com yu.com; slovenia.com; bosnia.com; sarajevo.com; warcrimesmonitor.com; arkan.com; tudjman.com, fără însă a da vreun indiciu asupra hackerilor.  
Infrastructura Internet iugoslavă a fost de departe mai puţin afectată întrucât era slab dezvoltată. În plus, o agresiune militară stârneşte mai multă revoltă în rândul cetăţenilor ţării agresate decât în rândul celor din ţara/ţările agresoare. CNN relata la un moment dat, în timpul atacului N.A.T.O asupra Iugoslaviei, că un hacker olandez a reuşit să „dărâme” un site iugoslav, enervat fiind de faptul că a găsit în el un text care spunea că membrii N.A.T.O. sunt noii nazişti. Având pseudonimul Xoloth1, el a schimbat pagina anti-N.A.T.O. cu una pro-N.A.T.O. pe care a scris „Help Kosovo”. Site-ul atacat a fost www.pentagon.co.yu. 
„În ceea ce priveşte activităţile hackerilor legate de ceea ce se întâmplă în clipa de faţă, cei mai activi sunt ruşii. În deja cunoscuta pagină web cu adresa http://www.hackzone.ru/ zilnic se inserează adrese care au avut de suferit atacuri şi deseori sunt afişate şi snapshot-urile browser-elor cu pagini heckerite. Trebuie observat faptul că, pe lângă hackerii ruşi, în această activitate iau parte şi mulţi cunoscători ai computerelor din ţările slave din jur. În ceea ce-i priveşte pe hackerii sârbi, din cauza importanţei Internetului pentru Iugoslavia în acele zile, activităţile ilegale de pe domeniile YU aproape că au încetat, în caz contrar Occidentul ameninţând cu sancţiuni. Însă adevăraţii cunoscători au avut la dispoziţie, în străinătate, mijloace cu ajutorul cărora au lucrat cu hărnicie. Cineva spunea că hackerii sârbi au spart un mare număr de servere în Europa Occidentală. Francezii bine pregătiţi din punct de vedere tehnic şi-au dat seama că sârbii nu sunt nişte sălbatici needucaţi, ci stăpânesc excelent noile tehnologii. Oare trebuiau să se întâmple toate acestea pentru a se ajunge la o asemenea concluzie?” - se întrebau cei de la revista sârbească de profil «Lumea computerelor»?” Acest text a fost preluat de către Predrag Timotić şi transmis în data de 11 mai 1999 membrilor listei de discuţii „nato-agresija-na-srj” (N.A.T.O., agresiunea asupra Republicii Federative Iugoslavia) găzduită de www.eGroups.com, la „Subject” fiind trecut „[diskusije „nato-agresija-na-srj] Hakeri”. 
 
La DefCon 8, adunarea hackerilor din iulie 2000, de la Las Vegas, adjunctul ministrului apărării S.U.A. a anunţat că sistemele de calcul guvernamentale suportă anual în jur de 21400 de încercări legale de penetrare şi de atacuri, în fiecare zi şapte-opt dintre aceste atacuri arătând semne ale unui nivel mai înalt de coordonare, ceea ce demonstrează că pericolul cyberterorismului din interior şi din exterior este în creştere.  
Numărul de atacuri sus-pomenit pare uriaş faţă de cunoscuta listă a lui Bill Wall, cunoscută şi sub numele de „Bill Wall’s List of Computer Hacker Incidents” (www.totse.com), însă aceasta cuprinde cele mai cunoscute atacuri cu începere din 1961 şi până în septembrie 2001. Iată poziţiile care fac referire la evenimente consumate în perioada agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei în 1999. În 15 martie, Navy’s Medical Information Mgt Center din Bethesda este atacat de hackerii ruşi, susţinători ai Serbiei. Pe 24 martie, hackerii sârbi atacă site-ul N.A.T.O. din Bruxelles. În 20 aprilie, Patuxent River Naval Air Station este bombardată cu e-mail-urile trimise de un belgrădean, spam-ul conţinând cuvintele „Serbia is here” („Serbia este aici”). O zi mai târziu, pe 21 aprilie, se pătrunde în serverele Aeroportului Naţional Washington. De 1 mai, hackerii danezi atacă un site iugoslav. În 5 mai ţintă este site-ul Casei Albe (www.whitehouse.com). În 10 mai, mai multe site-uri guvernamentale americane sunt atacate de hackeri chinezi (DOE, Dep of Interior), drept represalii la atacul asupra Ambasadei Republicii Populare Chineze din Belgrad din 8 mai. Câteva ore după bombardarea ambasadei, hackerii chinezi din grupul „Hong Kong Danger Duo“ au reuşit să „doboare” site-ul www.whitehouse.com, lăsând în loc mesajul: „Protest USA’s Nazi action! Protest NATO’s brutal action”. De altfel, cu asemenea mesaje s-au trezit în acele momente mulţi provideri americani. Diferite alte mesaje cu un conţinut asemănător au inserat chinezii pe multe dintre site-urile care aveau legătură cu agresiunea N.A.T.O. asupra Iugoslaviei. Dar, majoritatea aveau acelaşi conţinut: „Nu vom înceta până nu încetaţi voi.” Asiaticii au început să trimită un număr impresionant de e-mail-uri cu date nefolositoare, astfel că multe servere au fost nevoite să blocheze domeniul chinez cn.  
Agresiunea asupra Iugoslaviei, scria Damjan Pelemiš în septembrie 1999, în publicaţia iugoslavă „Svet komputera”, i-a surprins pe informaticienii americani care se ocupă de securitatea sistemelor informaţionale din S.U.A. în cea mai delicată situaţie, ei trebuind acum să lupte nu doar cu hackerii americani, ci şi cu cei din străinătate. Cumva în acelaşi timp, F.B.I.-ul a pornit o acţiune de amploare împotriva hackerilor americani. Aceştia au înţeles însă că F.B.I.-ul a dezgropat securea războiului şi au acţionat ca atare. Astfel că site-urile Senatului şi F.B.I.-ului au fost scoase din uz vreme de câteva zile. Site-ul Senatului a fost şters în întregime. F.B.I.-ul şi-a deconectat singur serverul de la Internet, pentru siguranţă. A încercat, de asemenea, să convingă lumea că pe site-ul său nu există informaţii secrete, ci doar publice. Aceiaşi hackeri au schimbat sigla „Central Intelligence Agency” cu „Central Stupidity Agency”. 
Tot pe-atunci a pornit şi cel de-al doilea val al atacurilor, în scenă intrând hackerii din grupul sârbesc „Srpski anđeli” (www.srpskiandjeli.org), care au luptat mai subtil. Prin site-ul lor, dar şi prin lista adreselor de e-mail, peste 22 000, ei au trimis o mulţime de analize ale situaţiei, precum şi date despre distrugerile provocate de bombardamentele N.A.T.O şi despre chinurile populaţiei civile direct sau indirect afectate. Potrivit statisticilor, de pe site-ul lor au fost descărcaţi peste 100 GB de materiale şi zilnic ajungeau peste 10 MB de mesaje prin e-mail. Asemenea site-uri au fost multe în Iugoslavia, fiecare localitate mai importantă informând prin acest mod despre evenimentele provocate pe plan local de către agresori. 
Pe 26 mai urmează (din nou, scrie Bill Wall) site-ul F.B.I.-ului, iar pe 27 mai, site-ul Senatului S.U.A.. În prima zi a lunii iunie, este atacat site-ul Departamentului de Interne, iar pe 11 iunie, din nou, site-ul Senatului (atacatori fiind bulgarii din Varna Hacking Group).  
Pe 12 mai 1999, pe site-ul http://news.beograd.com/, care preia informaţia de la o agenţie de presă din S.U.A., se spune că hackerii din Hong Kong au reuşit să pătrundă în pagini web ale Guvernului american şi să insereze texte scrise în limba chineză prin care acuză S.U.A. pentru bombardarea ambasadei chineze din Belgrad.  
În 1999, pe seama hackerilor sârbi sunt puse atacuri inclusiv asupra site-urilor companiei „Adidas”, respectiv a clubului de fotbal „Manchester United”. „Vjesnik”, preluând un articol de la „Internet Monitor” cu titlul „Hackerii sârbi au pornit războiul pe «reţeaua tuturor reţelelor»” şi citat, la rândul său, în cadrul unui material publicat pe www.active-security.org, spune că, în urma atacului sârb asupra site-ului „Koha Ditore”, albanezii nu le-au rămas datori colegilor lor şi au atacat site-ul ministerului sârb al informaţiilor. 
Dar cum în orice război există întotdeauna destui profitori, nici Iugoslaviei nu i-au lipsit asemenea indivizi. Sancţiunile economice, ieşirea Iugoslaviei din Interpol şi agresiunea N.A.T.O. i-au încurajat pe destui hackeri sârbi să-şi facă de cap. Iată ce scrie Katarina Bugajski despre acest lucru (http://iwpr.net/): „În vreme ce ţara plângea sub povara sancţiunilor occidentale, în ţară soseau pachete cu Viagra, cu bomboane de ciocolată, cu aparate foto-digitale, cu ceasuri de mână, cu tricouri şi ţigări cubaneze, totul mulţumită furturilor prin Internet nepedepsite. Pe de-o parte, motivul lor a fost dorinţa de a se răzbuna pe Occident pentru faptul de a fi izolat Iugoslavia, iar pe de-altă parte – pură distracţie. Şi totuşi, profitul a fost pe primul loc. «De la o cutie de Viagra îmi plăteam chiria», spune zâmbind unul dintre hoţii sârbi pe Internet. Furtul de Viagra a fost un adevărat hit întrucât aceasta sosea în pachete micuţe pentru care nu se plăteau taxe vamale.” Toate aceste lucruri erau posibile dacă intrai în posesia unui număr valid de carte de credit. „Când companiile îşi dădeau seama de fărădelege şi refuzau să trimită în continuare cărţile, casetele video şi DVD şi compact-discurile în Iugoslavia, hackerii au contraatacat prin a trece la adresa expeditorului denumirea de «Serbia» în loc de «Iugoslavia». O altă metodă a fost de a se solicita expedierea pachetului la o adresă din Serbia, însă la ţara de destinaţie se trecea «Ungaria» sau «Grecia». Când marfa ajungea în aceste ţări, slujbaşii poştali de acolo o redirecţionau spre adresa din Serbia. [..] În timpul bombardamentelor din anul 1999, hackerii au creat intenţionat haos în reţea. Ei îşi descriau acţiunile ca fiind «furturi patriotice» deoarece jefuiau în exclusivitate site-uri americane şi ale ţărilor vest-europene care luau parte la bombardamente.” 
În „Svet kompjutera” nr. 4/1999, Slobodan Popović le propunea cititorilor o listă cu site-urile unde se puteau accesa informaţii legate de Kosovo şi despre agresiunea N.A.T.O. asupra Iugoslaviei:  
Beograd.com – www.beograd.com/ nato 
YuSearch – www.yusearch.com/ kosovo.html 
I*Net – www.inet.co.yu  
BeoCITY – www.beocity.com 
BeoNET – www.beonet.yu 
SUC (Serbian Unity Congress) – www.suc.org/ kosovo_crisis 
SII (Serbian Information Initiative) – www.siicom.com 
Srbija danas – www.yugoslavia.com/ News 
SerbiaNow! – sn-ol.com 
Pančevo On-Line – www.pancevo.co.yu 
Krizni centar – www.yu 
Free Serbia Net – www.freeserbia.net 
Dnevni Telegraf – www.dtelegraf.co.yu 
Politika – www.politika.co.yu 
Naša borba – www.nasa-borba.co.yu 
Večernje novosti – www.vnovosti.com 
Blic – www.blic.co.yu 
Glas javnosti – www.glas-javnosti.co.yu 
Pobjeda – www.pobjeda.co.yu 
Vreme – www.vreme.com 
BK Telekom – www.bktv.co.yu 
Radio B92 – www.b92.net 
Studio B (BeoTelNet) – www.beotel.yu 
Radio Jugoslavija – www.beograd.com/ radioyu 
Radio Beograd I – www.beograd.com/ radio.ram 
Radio Košava – www.kosava.co.yu/ live.ram 
Radio Pingvin – www.beotel.net/ radiopingvin/ pingvin.ram 
Beta – www.beta-press.com 
SRNA – www.suc.org/ news/ srna 
Tanjug – www.suc.org/ news/ tanjug 
FoNet – www.fonet.co.yu 
Media Centar Beograd – www.mediacenter.open-net.org 
Site-ul oficial al R.F.I. – www.gov.yu 
Fapte din Kosovo şi Metohija – www.gov.yu/ koso-vo_facts 
Ministerul Informaţiei din Serbia – www.srbija-info.yu i www.serbia-info.com 
Yahoo! News (ştiri ale unor agenţii de ştiri) – dailynews.yahoo.com/ headlines 
The Washington Post – www.washingtonpost.com 
BBC News – news.bbc.co.uk 
CNN – cnn.com ili europe.cnn.com 
ITAR-TASS – www.itar-tass.com/ photo/ photoba-se.htm 
South China Morning Post – www.scmp.com/ news/ index.idc 
WorldNet Daily (selecţie de ştiri din diferite izvoare) – www.worldnetdaily.com 
ABCNews – www.abcnews.com 
Fox News – www.foxnews.com 
MSNBC – www.msnbc.com 
The New York Times – www.nytimes.com 
Problematica propunere de acord asupra provinciei Kosovo şi Metohija se putea citi la www.transnational.org/ pressinf/ pf57.html. Detalii despre avionul invizibil doborât de apărarea antiaeriană iugoslavă: F-117A Nighthawk (www.af.mil/ news/ factsheets/ F_117A_Nighthawk.html) 
Cheltuieli ale S.U.A. pentru întreţinerea armatei sale: www.cdi.org/ sc/ javaclock.html. 
 
_____________________
 
Duşan Baiski 
Război pe Internet 
Editura "Waldpress"din Timişoara, 2004 
ISBN 973-8453-85-2 
© Duşan Baiski 
No votes yet

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 218 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 0 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1121946
    • Unique Visitors: 40975
    • Registered Users: 7
    • Since: Sâm, 03/05/2016 - 01:48

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter