Get Adobe Flash player

NATO, și eu sunt sârb!

Ecologia - o şansă pentru agricultura românească

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

Natura ştie ea singură ce anume trebuie să facă, fiindcă are vechime în muncă, susţine cercetătorul ştiinţific timişorean Victor Rojancovschi 

  
Poziţia cercetării ştiinţifice în România poate fi caracterizată şi astăzi de o astfel de întâmplare: un cercetător participă la un concurs naţional de inventică şi câştigă un meritat loc doi. După ce ajunge acasă, superiorii ierarhici de la locul de muncă îl anunţă că i-a sosit şi premiul. Bucuros că va intra în posesia unui televizor ?Telecolor?, merge să-şi ridice coletul. Dar, surpriză: premiul consta dintr-un fular şi şase batiste de damă. Fularul l-a păstrat, batistele le-a dăruit colegelor. 
Un ardelean în Banat  
Pe 1 iulie 1947, se năştea la Aiud, judeţul Alba, Victor Rojancovschi. Este absolvent al Facultăţii de Horticultură din Bucureşti. Iniţial a lucrat în producţie, ca şef al secţiei de chimizare într-o întreprindere de stat gen ?Fructus?, unde a iniţiat şi o serie de cercetări în domeniul folosirii biostimulatorilor, cu rezultate care i-au permis ca, prin concurs, să fie transferat la Institutul de Cercetări pentru Legumicultură Vidra, judeţul Călăraşi.   
Acolo s-a ocupat exclusiv de utilizarea regulatorilor de creştere româneşti, cât şi de omologarea compuşilor din import, colaborând cu firme precum ?Amchem?, ?ICI?, ?Monsanto?, ?Ronpoulenc?, ?Asahi?. Testările erau necesare pentru a se vedea dacă produsele străine corespund condiţiilor din România. În acea perioadă, a colaborat intens şi cu Institutul de Chimie din cadrul Academiei Române, Filiala Timişoara, astfel că, în 1984, a fost transferat în vederea implementării rapide în producţie a compuşilor cu efect stimulator la plante, sintetizaţi în cadrul Institutului. Tot aici activează şi în momentul de faţă, în calitate de cercetător ştiinţific principal, specializat fiind în domeniul fiziologiei plantelor, cu precădere în substanţe regulatoare de creştere (hormoni vegetali).   
A publicat în jur de 40 de lucrări ştiinţifice, atât în ţară, cât şi în Iugoslavia, Ungaria şi Rusia. De asemenea, a participat la o serie de reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Activitatea i s-a concretizat până acum într-o serie de invenţii, îndeosebi în specialitatea sa: regulatorii de creştere. Pregăteşte o serie de brevete de invenţie în domeniul extractelor vegetale cu efect bioactiv. 
Primul produs brevetat  
?Copilul? său favorit, spune, este primul produs realizat de el şi brevetat în cadrul Institutului de Chimie din Timişoara şi anume ?Banofort? (prescurtarea de la fortifiant de Banat), care, prin rezultatele obţinute prin utilizarea în unităţi agricole din judeţele Timiş şi Caraş-Severin, a dus la obţinerea locului doi pe ţară la un concurs de inventică desfăşurat la Piatra Neamţ. Deşi se aştepta să fie răsplătit măcar cu un televizor color (?Telecolor?, pe vremea aceea), mai cu seamă că pentru locul întâi se dădea un autoturism ?Dacia?, a fost total surprins când s-a văzut intrat în posesia coletului: acesta nu conţinea decât un fular, pe care-l păstrează şi astăzi, şi şase batiste de damă, pe care le-a dăruit colegelor de birou. Cu toate acestea, tânărul, pe atunci, cercetător nu s-a dat bătut şi şi-a continuat munca în speranţa că, într-o bună zi, vor veni vremuri mai bune şi pentru cercetarea românească. 
Un hobby incitant pentru spirit  
Printre hobby-urile lui Victor se numără pescuitul, literatura ştiinţifico-fantastică şi contemplarea naturii. Datorită pasiunii pentru SF a considerat că, în munca sa de cercetare, ar trebui să se ocupe şi de domenii relativ controversate, îndeosebi de fiziologia plantelor. De mare ajutor i-a fost în prima fază cartea cu titlul ?Viaţa secretă a plantelor? de Peter Tompkins şi Christopher Bird, pe care a citit-o în copie, în limba engleză (de curând, cartea a fost tradusă şi publicată şi în limba română). Fără a fi o carte SF, aceasta îi lasă unui cititor neavizat senzaţia că lucrurile descrise în carte sunt pură imaginaţie, însă lucrurile stau cu totul altfel. Fiindcă natura are mult mai multă imaginaţie decât noi. 
Un rus încinge spiritele  
La un moment dat, un cercetător rus a publicat într-o revistă de specialitate din U.R.S.S. un material în care afirma că apa poate fi separată cu ajutorul curentului electric continuu în trei părţi componente. O categorie de apă ? numită şi apă vie, se adună în jurul catodului. O alta, apa moartă, se adună în jurul anodului, iar ceea de-a treia categorie, apa neutră, rămâne între cei doi poli.  Rusul, povesteşte Victor, a testat apa vie pe sine însuşi, respectiv şi-a tratat nişte julituri la genunchi provocate de un accident de motocicletă. A observat o vindecare rapidă a rănilor. A repetat experimentul pe rude şi prieteni. De asemenea, a constatat că apa moartă ajută la dezinfectarea rănilor din gură, dar şi la combaterea disfuncţiilor gastrice (diaree). Aplicată la plante, apa vie a determinat o creştere accelerată şi o excelentă stare de sănătate.  Şi cum rusul, foarte altruist, a publicat în aceeaşi revistă şi schema aparatului cu ajutorul căruia obţinuse apa vie, cercetătorii timişoreni Gheorghe Lucaci şi Viorel Abrudan au repetat experimentul. Cei doi, spune Victor, au obţinut, prin 1980, rezultate foarte controversate în lumea medicală românească, întrucât se afirma că apa vie este un medicament miraculos împotriva cancerului.  
Deontologie şi prudenţă   
Deontologia ştiinţifică l-a obligat pe Victor să utilizeze apa vie doar în experimente cu plante. Rezultatele au fost semnificative, însă greu de explicat. Se presupune doar că o creştere a concentraţiei de cationi determină o accelerare a proceselor de divizare a celulelor. Alţii afirmau că prin această metodă se elimină deuteriul existent în orice apă, fapt ce duce la asemenea rezultate. Vâlva creată în jurul problemei apei vii, dar şi scepticismul firesc al celor care nu-şi puteau explica fenomenul, considerându-l escrocherie, l-au determinat pe Victor să fie extrem de prudent. Există însă certitudinea că plantele reacţionează pozitiv. Ele, neavând conştiinţă, nu pot fi păcălite de ceea ce se numeşte efectul placebo. Ar fi interesant de văzut, afirmă Victor, dacă apa de Ivanda ar putea fi divizată în cele trei componente şi care ar fi rezultatele utilizării acestora. Numai că în acest caz ar fi nevoie şi de implicarea unui fizician.   
În colaborare cu Institutul de Fizică Atomică de la Turnu Măgurele, Victor Rojancovschi a efectuat cercetări şi în domeniul folosirii surselor radioactive. Cercetările au demonstrat că supunerea la radiaţii de un anumit nivel şi pe o anumită perioadă de timp a seminţelor diferitelor plante determină stimularea germinării şi, ulterior, a creşterii. 
Este greu, însă merită  
Victor a reuşit să obţină o serie de extracte din ceara de albine, care s-au dovedit a fi adevărate substanţe regulatoare de creştere. Dar totul se află abia la început, deoarece dificultăţile de analiză şi purificare a compuşilor, caracteristice cercetării româneşti, fac ca drumul să fie destul de anevoios. Pe de altă parte, cercetează compuşii existenţi în planta cunoscută de popor sub numele de ?Mărul lupului?. Unele extracte obţinute din aceasta au, de asemenea, efecte deosebite asupra creşterii şi dezvoltării plantelor, fără poluare. Natura ştie ce să facă, are vechime în muncă, susţine cercetătorul. Întoarcerea la natură, dar nu în stilul puritan promovat de către ?Green Peace?, poate determina ceea ce-şi doreşte toată lumea: o agricultură performantă, o producţie mare şi stabilă şi lipsită de acele celebre E-uri, care ne sperie deja şi pe noi. Trebuie renunţat complet la păguboasa mentalitate de a se folosi azotat de amoniu cu sacii pentru a se obţine un grâu care să arate frumos ca la ?Telejurnal?, să unduiască în adierea vântului, iar după cea dintâi furtună să fie culcat la pământ. 
Alternativa  
 Actualmente, lumea merge mult pe ideea unei agriculturi ecologice. Victor spune că suntem efectiv bombardaţi cu produse ce conţin multe reziduuri chimice. Nu este o noutate că superbele legume şi fructe de import care au invadat România după 1989, pe lângă aspectul de ?Miss Leguma? sau ?Mister Fructul?, au un gust de hârtie creponată udă.  
 De câţiva ani, Victor testează şi compuşi chimici extraşi din plante. Rezultatele au fost parţial publicate şi sunt extrem de promiţătoare. Astfel, se deschide şi pe această cale drumul utilizării darurilor naturii în domeniul biostimulatorilor şi asta fără intervenţia chimiei de sinteză, căreia Victor nu-i reproşează nimic, pentru că a salvat milioane de oameni de tifos, malarie şi chiar de la moartea prin înfometare. Însă acest drum, al identificării comorilor naturii, merită să fie cât mai degrabă adoptat şi de către agricultura românească. Valoarea pământului încă nepoluat în mod excesiv este deosebită. Şi nu doar occidentalii cei bogaţi, ci şi oamenii obişnuiţi simt nevoia să-şi asigure atât lor, cât şi copiilor lor, o hrană naturală. 
Certificate de inventator  
 De-a lungul vremii, Victor Rojancovschi a obţinut, împreună cu diferite colective de cercetători, o serie de rezultate materializate în invenţii. Astfel, numele său se află pe o serie întreagă de certificate de inventator şi anume: Compoziţie pentru controlul creşterii plantelor (1982); ?Antak? ? Compoziţie pentru controlul creşterii plantelor (1983); ?Banoset? ? Compoziţie regulatoare de creştere (1986); ?Banofort? ? Compoziţie cu efect biostimulator asupra plantelor cultivate (1987); Compoziţie bioactivă pentru tratarea seminţelor în stare de repaos (1987); Compoziţie de stimulare a creşterii plantelor (1989). 
AGENDA nr. 39/27 septembrie 2003 
 
No votes yet

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 223 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 3 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 229249
    • Unique Visitors: 11071
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter