Get Adobe Flash player

Cărți de autor

     

Articole recente în blog

trafic ranking

Statistici web

E-war 1999, primul război mondial electronic

Pentru unii Kosovo a fost ocazia, iar pentru alţii, cauza implicării prin Internet 

   
Alt target  
Imediat după primul atac asupra Iugoslaviei (în noaptea de 24 spre 25 martie 1999), comunitatea electronică iugoslavă începe să se organizeze. Hackerii de până acum renunţă la a mai ataca site-uri guvernamentale sau ale unor mari companii iugoslave. Se deschid primele site-uri (cel puţin 28) şi forumuri de discuţii dedicate subiectului. Se propun modalităţi de război media prin intermediul Internetului: implicarea în discuţii în toate forumurile de discuţii importante din lume, respectând regulamentele fiecărui forum în parte; trimiterea de scrisori de răspuns la articole apărute în mass-media; trimiterea de mesaje factorilor de decizie politică şi militară din întreaga lume; participarea la sondajele de opinie prin Internet; trimiterea de mesaje prin telefonia mobilă. Paralel, însă, un alt fel de războinici tac şi fac. Aceştia încearcă să penetreze sistemele informaţionale ale S.U.A. şi NATO, să le blocheze prin trimiterea unui mare număr de mesaje electronice (e-mail), să le scoată din uz, să le schimbe design-ul şi conţinutul site-urilor, să le trimită viruşi?  
Paradoxal?  
Responsabilii NATO cunoşteau foarte bine (cel puţin aşa presupunem) faptul că iugoslavii aveau prieteni în ţările din care decolau pentru bombardamente avioanele, fie ei de origine sârbă sau nu. Iar infrastructura Internet (sateliţi, fibre optice) aparţine companiilor occidentale. Prin intermediul e-mail-urilor se putea afla în Iugoslavia, în câteva secunde, de unde şi când a pornit escadrila cutare şi se puteau lua contramăsurile (de apărare) necesare. Şi, totuşi, Iugoslavia nu a fost ?tăiată" de la accesul la Internet. Singura tentativă de care avem cunoştinţă a fost anunţată de www.beograd.com că a fost pe 12 martie, Executivul american ordonând proprietarilor de sateliţi de telecomunicaţii să taie legăturile din şi spre Iugoslavia, în cauză fiind şi ?Loral Orion". Probleme s-au ivit însă pe parcurs, iugoslavii plângându-se pe 4 aprilie 1999 că ?Eunet"-ul nu le permite accesul la cutiile poştale şi nici expedierea de e-mail-uri cu multipli destinatari (BCC). Pe de altă parte, au existat numeroase site-uri iugoslave sau pro-iugoslave unde se afişau, pe zile şi ore, detalii despre atacuri şi uneori chiar despre efectele bombardamentelor, o excelentă sursă pentru a se urmări de către NATO dacă au fost lovite sau nu anumite ţinte şi care a fost efectul. C.I.A. nu a stat cu mâinile încrucişate. Această agenţie americană, susţin iugoslavii, a creat şi finanţat site-ul stratfor. com, de unde au pornit numeroase informaţii false. În plus, C.I.A. şi NATO, susţin tot iugoslavii, au realizat un site paralel cu cel al Ministerului Informaţiilor din Serbia, în a cărui denumire nu lipsea decât o liniuţă de despărţire pentru a fi identică cu denumirea originală şi unde aliaţii şi-au inserat propriile ?informaţii". 
Atacuri  
Grupul de hackeri ?Mâna neagră" a intrat şi a şters toate informaţiile site-ului marinei americane. Acelaşi grup atacă site-ul world-albania.com şi www.zik.com, tot albanez, apoi site-ul ziarului croat ?Vjesnik". Drept răspuns, croaţii atacă pagina web a Bibliotecii Naţionale Sârbe. Sârbii au preluat controlul total asupra canalului #USA pe IRC net. Apoi asupra IRC chat ?urilor #nato, #albania şi, respectiv,   #kosova. O puternică grupare a fost şi cea sub numele de ?Îngerii sârbi", care a atacat toate serverele NATO, determinând la un moment dat posesorii să le mute pe sateliţi militari şi să întărească sistemele de securitate. Ruşii, recunoscuţi inclusiv de americani drept cei mai buni hackeri din lume, li se alătură deja din primele zile ale agresiunii (28 martie), prin atacurile asupra site-urilor NATO (www.nato.int) şi marinei militare americane (http://nmimc1.med. navz. mil/), rezultatele fiind în permanenţă afişate pe un site rusesc specializat: www.hackzone.ru. Un astfel de site au şi acum şi croaţii, pe acesta fiind însă semnalate atacurile asupra site-urilor lor. Intră în luptă nu doar e-războinici din statele slave, natural aliate cu sârbii, ci şi hackeri din Indonezia, Taiwan şi Malaezia, precum şi indivizi care doar profită de războiul din Kosovo. De surprize nu scapă nici site-uri din Croaţia şi Bosnia şi Herţegovina. Zekerijah Smajić, fondatorul şi directorul Agenţiei bosniace de ştiri ?Sense", ne-a declarat zilele trecute, prin e-mail, că atacatorii au fost întotdeauna din Belgrad şi au acţionat sub numele de ?Apărarea electronică sârbă", intenţia lor fiind blocarea serviciului de ştiri. Atacurile au încetat imediat doar după predarea lui Milo?ević către Tribunalul de la Haga. Acelaşi Smajić este de părere că hackerii sunt în general plătiţi ori de un anumit guvern, ori de o companie puternică. La rândul său, croatul Damir Simunović, şeful departamentului informatic al HRT (http://hrt. hr), acordă o nesemnificativă importanţă războiului pe Internet, el apreciind că implicarea hackerilor în război este de-a dreptul stupidă. Război s-a purtat însă şi pe Internetul de limbă română, cum a fost de pildă lista de discuţii ?Timişoara", moderator fiind Alexandru Toth, un cetăţean al S.U.A., originar din Timişoara, unde deosebit de activă în atacurile antisârbeşti a fost o anume Angela, o româncă din S.U.A. căsătorită cu un musulman. O cotitură în desfăşurarea e-războiului s-a petrecut după atacul asupra ambasadei chineze la Belgrad, ceea ce a iritat hackerii chinezi. Aceştia şi-au propus să ?spargă" nu mai puţin de 1 000 de site-uri americane. Ceea ce au şi reuşit.  
   
Un altfel de Trianon  
Unul din războaiele cibernetice zonale a început în 2001, când un ieşean, cu pseudonimul Igu Uiorean, student la Facultatea de Automatizări şi Calculatoare din Cluj-Napoca, a atacat pagina www.nemnem soha.hu, un site naţionalist maghiar (vezi www.sinaia.globtel.ro şi www. rdr.go.ro). Titlul paginii maghiare face referire la faptul că membrii grupului nu vor accepta niciodată decizia de la Trianon. Atacul se repetă. Ba, mai mult, românii sunt gata să plătească alte atacuri asupra site-ului. În ajutor le vin, gratuit, hackerii slovaci. Maghiarii apelează la cei mai buni ingineri IT pentru a-şi apăra informaţiile. Apare o pagină nouă cu titlul ?olahhak", un cuvânt compus din ?olah" şi ?hacker". În vara aceluiaşi an, românii reuşesc să spargă canalul de comunicaţii maghiar şi intră în posesia unor date secrete privind codurile de siguranţă ale site-ului adversarilor. În noiembrie, site-ul este spart, iar conţinutul paginilor ? modificat. Coaliţia româno-slovacă, scrie ?Ziua", reuşeşte să descarce documente cu date concrete anti-româneşti. Membrii grupului românesc au declarat că în intenţia lor a fost să predea serviciilor secrete româneşti ?prada de război". Pe fir intră Poliţia română. Grupul lui Uiorean îşi încetează activitatea. Însă războiul continuă, hackerii naţionalişti români aflân-du-se în continuare la vânătoare de pagini naţionaliste maghiare. Un grup de hackeri constănţeni a anunţat pe un ?chat" al crackerilor că intenţionează să spargă serverul Clubului Trianon. Maghiarii au luat şi ei măsuri, anunţând poliţia maghiară.   
   
AGENDA nr. 30/27 iulie 2002 
 
No votes yet

Promovează acest site

Share this

Traduceri

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 24 imagini
  • 235 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 0 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1577561
    • Unique Visitors: 34587
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter