Get Adobe Flash player

Cărți de autor

     

Articole recente în blog

trafic ranking

Statistici web

Dositej Obradovic, bănăţeanul care a cucerit Europa

Visătorul din Ciacova i-a fermecat pe semeni prin naturaleţea şi simplitatea comportamentului său 

Efervescenţa iluministă a secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea i-a permis neliniştitului călugăr fugar Dositej să găsească peste tot o mulţime de prieteni, ahtiaţi, aidoma lui, după cunoaştere. Plecat în lume din localitatea bănăţeană Ciacova, vreme de mai mult de 45 de ani el a bătut vechiul continent în lung şi-n lat, luând şi dând învăţătură. Europa întreagă pare a fi fost atunci o singură ţară.   
Locul şi anul naşterii, incerte 
Nu există niciunde, în scriptele cercetate ale vreunei biserici ortodoxe sârbeşti din România sau Serbia, vreo notiţă care să confirme faptul că Dimitrije Obradović, cunoscut îndeosebi sub numele de călugăr Dositej, s-ar fi născut la Ciacova, judeţul Timiş. Concluzia îi aparţine lingvistului Mirco Jivcovici, un eminent dascăl de limba sârbă la Universitatea din Bucureşti. De altfel, chiar pe faţada casei memoriale de la Ciacova există două date de naştere, pe două plăci memoriale diferite. Pe cea în limba sârbă scrie ca an al naşterii 1739, iar pe cea pusă în 1961, de către Academia Republicii Populare Române, anul 1742. Acelaşi an 1742 este trecut şi pe placa memorială de pe clădirea din Londra unde Dositej, ?First Minister of Education in Serbia? (primul ministru al culturii din Serbia), a locuit în anul 1784. 
Visător şi plin  de imaginaţie  
Đorđe, tatăl lui Dimitrije,  era cojocar la Ciacova. Dositej nu va aminti în nici una dintre scrierile sale de unde se trage tatăl său şi nici unde a fost acesta înmormântat. În schimb, despre Kruna, mama sa, se ştie cu certitudine că era de loc din Sânmartinu Sârbesc, din familia Paunkić, în aceeaşi localitate fiind şi înmormântată. Rămas foarte devreme fără părinţi, în grija unchiului său Nikola Parčanin, visător şi plin de imaginaţie, tânărul Obradović a urmat un timp cursurile şcolii din Ciacova. Citea atât în limba sârbă, cât şi în cea română, spun diferitele surse documentare. Cel mai mult i-a plăcut însă hagiografia - vieţile sfinţilor. Unchiul său îl vedea preot. El se vedea însă monah. L-a cunoscut pe un anume Isaja, călugăr la mănăstirea Dečani, venit la Ciacova să cerşească. Va fugi împreună cu monahul, în ideea să ajungă la Dečani, numai că unchiul său Nikola se va sui pe cal şi-l va prinde în aceeaşi zi. Adus înapoi, la Ciacova, după un an de zile Dimitrije va fugi din nou, de data aceasta cu succes. În august 1757 va ajunge la mănăstirea Novo Hopovo din actuala Serbie. 
Dimitrije devine Dositej  
Egumenul Teodor Milutinović îl va lua de diac. Pe 17 februarie, Dimitrije va intra în rândul călugărilor cu numele de Dositej. Pe 16 aprilie, mitropolitul Pavle Nenadović îl va unge diacon. Numai că fraţii călugări de la Novo Hopovo vor prinde curând ciudă pe noul venit, pentru că acesta era mai înţelept şi mai bun decât ei. Relativ repede, Dositej îşi va da seama că viaţa monahală nu era pentru el tocmai datorită confraţilor în călugărie, prea dedaţi la cele lumeşti. Însoţit de un alt diacon, Atanasije, va părăsi în secret mănăstirea Novo Hopovo şi se va îndrepta spre Zagreb. Acest lucru se întâmpla în vremea războiului de şapte ani, când Rusia şi Austria luptau împotriva Prusiei. Dositej spera să ajungă la trupele ruseşti, în care slujeau ca ofiţeri mulţi sârbi, şi, cu ajutorul acestora, să ajungă în Rusia. Socotea să meargă la Kiev, la studii. Visul nu i-a reuşit.  
Nomad înnăscut  
A părăsit Zagrebul pe 1 martie 1761. A ajuns în Dalmaţia, unde a petrecut printre sârbi patru ani. Câteva luni a fost şi în Muntenegru. În 1765 a ajuns în insula Corfu din Grecia. În acelaşi an va petrece toamna şi iarna pe Muntele Sfânt Athos, la mănăstirea Chilandar. În primăvara lui 1766 va pleca la Smirna, apoi, în 1768, la Epir. În 1769, după o perioadă în Corfu, va fi din nou în Dalmaţia. În toamna lui 1769, va pleca prin Trieste spre Viena, unde va trăi vreme de şase ani.  De acolo va trece în Bratislava, de unde va reveni la Sânmartinul Sârbesc, la mormântul mamei sale.   
Anul 1779 îl va găsi la Trieste. În anii următori va vizita Italia, după care se va îndrepta înspre Ţarigrad. Va rămâne pe insula Chios vreme de unsprezece luni. În martie 1781 se va îndrepta spre strâmtoarea Bosfor.  A părăsit repede Ţarigradul de frica ciumei. A prins o corabie ce se îndrepta spre Marea Neagră. A continuat pe Dunăre până la Galaţi. A stat un an de zile la Focşani, Iaşi şi Roman, apoi a plecat spre Germania. În 1782, peste Polonia, Silezia, Breslaw şi Leipzig a ajuns la Hale. Doi ani mai târziu s-a aflat la Paris, unde a rămas trei săptămâni, după care a plecat la Londra. În primele zile ale lui iunie 1785, se va afla la Hamburg, la finele lunii, la Leipzig, iar toamna îl va  găsi din nou la Viena, unde va rămâne doi ani de zile.   
La sfârşitul lui 1787 s-a dus în Rusia, la generalul Simeun Zorić (la invitaţia acestuia), fostul amant al împărătesei Ecaterina a Rusiei, unde a stat şase luni.   
În vara lui 1788 a călătorit prin actualele state baltice, după care la 30 septembrie, la Berlin, iar pe 20 octombrie, la Leipzig.   
La începutul lui 1789 a plecat spre Viena. Aici a stat vreme de 14 ani, până în vara lui 1802, după care s-a mutat la Trieste.  
În ţara strămoşilor  
Doi ani mai târziu, în primăvara lui 1804, au ajuns la el primele veşti despre  insurecţia sârbă. Cum tânjea după patria strămoşilor săi, Serbia, unde nu a fost niciodată, în august 1807 a ajuns la Belgrad. Aici a murit în martie 1811, la vârsta de 72 de ani. Călătoriile sale prin lume au durat peste 45 de ani.  
   
   
   
Elev şi pedagog desăvârşit  
Dositej a fost un pedagog desăvârşit. ?Toţi elevii mei m-ar fi purtat şi la sân de-ar fi putut?, va scrie însuşi Dositej. Dar pentru a fi un asemenea pedagog, Dositej a fost el însuşi un elev exemplar. De la Ciacova a plecat ştiind deja sârbeşte şi româneşte. Egumenul Teodor Milutinović de la mănăstirea Novo Hopovo, pe vremea aceea centrul cultural al poporului sârb, l-a trimis la Irig (Serbia) să înveţe latina. Această limbă a desăvârşit-o la Zagreb. Greaca a învăţat-o în Corfu şi la Smirna. Italiana a deprins-o în Dalmaţia. Conştient de faptul că tocmai limbile străine, respectiv cunoaşterea şi predarea lor, îi vor asigura existenţa, le-a acordat atenţia cuvenită. A studiat teologia, literatura greacă veche, logica, metafizica, filosofia. La Bratislava a urmat cursurile unui cunoscut liceu evanghelic, iar la Hale s-a înscris la universitate şi a luat cursuri de filosofie, estetică şi teologii naturale. La Leipzig a participat la cursurile de metafizică ale profesorului Born.   
Primele ore pe care le-a predat au fost cele de greacă, limbă străină pe care o cunoştea pe-atunci cel mai bine. La Viena, în vreme ce preda greaca, lua el însuşi ore de franceză şi latină. Şi tot acolo a învăţat germana. Cursuri a predat şi la Focşani, Iaşi şi Roman. A predat italiana şi greaca în Chios. La Londra a învăţat engleza.   
   
Primit ca un rege  
Când a părăsit mănăstirea Novo Hopovo, egumenul Milutinović i-a dăruit toate economiile sale şi i-a spus: ?Du-te de la mănăstire... scoate-ţi din cap ideea de sfinţire... Caută ştiinţa.? Dositej părăseşte mănăstirea pe 2 noiembrie 1760. Gestul egumenului a prevestit parcă purtarea ulterioară a oamenilor din jur faţă de Dositej. Astfel, la plecarea din Corfu, prietenii de acolo i-au pregătit o ladă plină cu vin, biscuiţi, măsline şi peşte prăjit. Ba i-au plătit până şi drumul, fără ca el să ştie. Dendrino, directorul şcolii din Smirna, nu a acceptat de la el nici un ban pentru şcolarizare, găzduire şi hrană.  La a doua sa venire în Dalmaţia, bănăţeanul a fost întâmpinat ca un patriarh. ?De parcă m-au luat în arendă, povesteşte Dositej. Dacă prânzeam la unul, atunci neapărat trebuia să cinez la un altul.? La Modra, în Slovacia, a fost primit în casa nobilului Francisc Takacs, prim-vicepreşedinte al judeţului Bratislava. Cu episcopul Leon Duca s-a împrietenit atât de mult încât acesta i-a devenit mecena. Germanul Braitkopf i-a tipărit cărţile gratuit. La Londra, a locuit la Leyard, care l-a ajutat să înveţe limba engleză. ?Bătrâna, mama învăţătorului, soţia lui, sora, fratele, nora şi toţi cei care le veneau în casă mi-au fost profesori dragi. La Londra a cunoscut persoane importante din politică, economie, medicină etc. Cât de mult le-a picat cu tronc bănăţeanul o dovedeşte şi faptul că, aflând că Dositej părăseşte Anglia, bogatul comerciant de porţelanuri, John Levy, s-a oferit să-i fie el însuşi profesor de engleză şi să-i asigure masa de prânz şi cina. Iar Sir William Fordis, un cunoscut latinist şi faimos chirurg al vremii, a poruncit ca ?toate cheltuielile pentru cărţi, haine şi banii de buzunar să fie trecute în contul său?. Cum a cucerit el atât de lesne inimile chiar şi ale unor englezi reci? Simplu. Conduita-i era următoarea: fii bun faţă de alţii şi atunci vor fi buni şi alţii cu tine. Se spune însă că Dositej a fost mason. Să fie acesta un răspuns la modul de tratament faţă de Dositej? Totul e posibil.   
   
AGENDA nr. 47/22 noiembrie 2003
No votes yet

Promovează acest site

Share this

Traduceri

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 24 imagini
  • 235 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 0 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1686445
    • Unique Visitors: 41701
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter