Get Adobe Flash player

Cărți de autor

     

Articole recente în blog

trafic ranking

Statistici web

Comunismul cu față iugoslavă*

Comunismul cu față iugoslavăLa Congresul Cominternului (Internaționala Comunistă) din 1935, de la Moscova, în cadrul căruia s-a declarat sprijin oficial pentru Frontul Popular Antifascist, partidelor comuniste li s-a cerut să creeze în țările lor fronturi populare care să cuprindă toate forțele politice care se opuneau fascismului. În Iugoslavia, Partidul Comunist Iugoslav, înființat în 1919 sub denumirea de Partidul Socialist Muncitoresc din Iugoslavia (Comunist), ca partid de opoziție, fusese scos în afara legii imediat după alegerile din 1920. Drept pentru care trebuia mai întâi spartă Iugoslavia, astfel că P.C.I. i s-a trasat ca sarcină să se alieze cu toate grupările și formațiunile ce aveau același țel, în cauză fiind mișcarea ustașilor din Croația, condusă de Ante Pavelić, organizația macedoneană a lui Vanče Mihajlov (V.M.R.O.[1]), comitetul kosovar, diverse grupări revizioniste maghiare, bulgare etc. Înțelegerea pentru colaborare s-a încheiat cu ustașii în 1937, în penitenciarul din Sremska Mitrovica, unde-și ispășeau pedeapsa pentru activități antistatale și conducători ai P.C.I. și ai ustașilor. Documentul[2] a fost semnat de P.C.I. prin Moša Pijade[3], iar din partea ustașilor, de Stipe Javor. Înțelegerea nu a fost niciodată încălcată, cele două părți sprijinindu-se reciproc.
 

Invadarea Poloniei de către Germania la 1 septembrie 1939 avea să marcheze începerea începutul unui nou război mondial. La 27 septembrie 1940, Germania, Italia și Japonia au semnat Pactul Tripartit. Regatul Iugoslaviei a aderat la acest pact pe 25 martie 1941. Două zile mai târziu, pe 27 martie, se va produce însă lovitura de stat militară, prin care regentul Pavle a fost înlăturat de la putere și în locul său a fost pus regele Petar al II-lea, care încă nu împlinise 18 ani. Cu toate că tânărul regele încerca să convingă Germania că va respecta pactul, Hitler va ordona atacarea concomitentă a Iugoslaviei și Greciei, pe 6 aprilie. Aviația germană va bombarda cu sălbăticie Belgradul, când au fost ucise peste 17.000 de persoane, pagubele materiale fiind imense. Nepregătită de război și decretând cu întârziere mobilizarea generală, armata iugoslavă va capitula pe 17 aprilie. În tot acest timp, comuniștii au făcut permanentă agitație, îndemnând militarii să depună armele și să se predea. De cealaltă parte, ustașii croați

[4]

, ajunși la putere în Statul Independent Croat, înființat pe 10 aprilie 1941, la patru zile de la atacarea Regatului Iugoslaviei și împărțirea acestuia între Germania și aliații săi, Italia, Ungaria și Bulgaria, au început teroarea împotriva a tot ceea ce însemna Iugoslavia și Serbia.


Iar după atacarea U.R.S.S., din 22 iunie 1941, de către Germania, cu sprijinul Italiei și României, ustașii au declanșat genocidul asupra sârbilor, evreilor și țiganilor.


Până la 22 iunie 1941, când Germania nazistă a atacat U.R.S.S., comuniștilor iugoslavi le-a fost cerut să colaboreze cu armata germană de ocupație. Astfel, într-o circulară din 5 iunie 1941, conducerea P.C.I. pentru Serbia scria

[5]

, printre altele: „Toți tovarășii și tovarășele care vorbesc limba germană se vor prezenta imediat în slujba nemților ca translatori și forțe de cancelarie. În această datorie se vor respecta cu cea mai mare strictețe instrucțiunile 4141. De urmărit cu vigilență activitatea tuturor dușmanilor noștri și toate persoanele și grupările nouă potrivnice să fie denunțate poliției germane.” Astfel s-au pus comuniștii în slujba ocupantului, unii în calitate de funcționari, translatori și companioni în diverse afaceri de pe bursa neagră, iar femeile ca amante. Pe listele comuniștilor, predate Gestapoului și Wermacht-ului, au ajuns sute și sute de nume de naționaliști sârbi de frunte, evrei, masoni.


Printre cei care s-au pus de la bun început la dispoziția ocupantului a fost și Vladislav Ribnikar, patronului ziarului belgrădean „Politika”. Cu sprijin german, a înființat „Întreprinderea Tipografică Sârbă”. Prieten foarte bun cu atașatul de presă al lui Hitler la Belgrad, a făcut cu sprijinul acestuia tot ceea ce i-a cerut P.C.I. Dar cel mai important lucru a fost să-l întâmpine pe Tito, transportat cu grijă peste râul Sava, de la Zemun

[6]

la Belgrad de către ustașii croați, pe care l-a preluat și condus apoi în vila sa de pe str. Boti
ćeva, în cartierul rezidențial Dedinje. În această clădire a locuit Tito în toată perioada

[7]

cât a stat la Belgrad și tot aici a funcționat cartierul general al P.C.I. La fel, aici au chefuit împreună Tito și lideri proemineți ai partidului nazist (N.D.S.A.P.) aflați la Belgrad, aceasta până la plecarea secretarului general în așa-zisa „zonă eliberată” din Serbia de Vest. Naziștii au fost cei care i-au făcut rost lui Ribnikar și altor comuniști rost de documente pentru a pleca în Bosnia. Poliția sârbă cunoștea activitatea lui Ribnikar, însă acesta se afla sub protecția Gestapoului.
 

 

[1]

Внатрешна македонска револуционерна организација (Organizația Revoluționară Internă Macedoneană).

[2]

Боривоје М. Карапанђић, Грађански рат у Србији 1941-1945, Ваљево, 2010, p. 11.

[3]

S-a născut pe 4 ianuarie 1890, la Belgrad, într-o cunoscută familie de evrei sefarzi. Artist plastic, critic de artă, publicist. Devine membru al Partidului Comunist Iugoslav la 1 ianuarie 1920. A tradus în limba sârbă, în închisoare, alături de Rodoljub Čolaković, „Capitalul” lui Karl Marx, apoi „Manifestul comunist” etc. Tot la închisoare l-a cunoscut, în 1930, pe Iosip Broz Tito. Va fi eliberat în 1939, după 14 ani de privare de libertate. Figură marcantă a Partidului Comunist Iugoslav, în cadrul căruia a îndeplinit o serie de funcții de vârf. A murit pe 15 martie 1957, la Paris, în drumul său de la Londra spre casă, unde fusese într-o delegație parlamentară iugoslavă. A fost înmormântat la Belgrad. 
[4] Cu toate că este un non-sens, ustași nefiind decât croați și bosnieci musulmani, vom folosi în continuare această sintagmă pentru a nu pune alături călăii de croații nevinovați. Cuvântul „ustanik” are sensul de răsculat, insurgent, răzvrătit. Mișcarea ustașă a fost creată de Ante Pavelić în Italia fascistă a lui Mussolini, protectorul său.  

[5]

Боривоје М. Карапанђић, Грађански рат у Србији 1941-1945, Ваљево, 2010, p. 48.

[6]

Astăzi suburbie a Belgradului, situat în unghiul format de râul Sava și Dunăre, la intrarea Savei în fluviu. În 1941, după înființarea Statului Independent Croat, Zemunul făcea parte din acesta.

[7]

Боривоје М. Карапанђић, Грађански рат у Србији 1941-1945, Ваљево, 2010, p. 49.
 
În imagine. Tito (în sânga) și Moša Pijade (dreapta).

* Fragment din cartea în lucru. Dușan Baiski, Serbocid – Un secol de rasism antisârbesc
No votes yet

Promovează acest site

Share this

Traduceri

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 24 imagini
  • 231 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 1 vizitator online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1309269
    • Unique Visitors: 25001
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter