Get Adobe Flash player

NATO, și eu sunt sârb!

Circarul care a rămas doar cu opt degete

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

La 81 de ani, Szabo Ferdinand este încă în stare,  

sufleteşte, de salturi acrobatice 
„Suntem de acord cu instalarea parcului de distracţii al legendarului Szabo Ferdinand (veteran de război) în localitatea Bodrogu Nou, cu ocazia sărbătorii Adormirea Maicii Domnului? 11.08.2001“. Este doar o mostră din cele câteva sute de aprobări scrise şi parafate de primari, şefi de jandarmerie, poliţie şi miliţie, de preşedinţi ai comitetelor locale de cultură şi educaţie socialistă.   
   
   
Viaţa ca un ringhişpil  
Pe 3 august 1921, se naşte, absolut întâmplător la Caransebeş, Szabo Ferdinand. De ce întâmplător, vă veţi întreba. Fiindcă există meserii care solicită sacrificii din partea femeii, ea trebuind să-şi urmeze bărbatul acolo unde este acesta nevoit să lucreze temporar. Atunci când într-o asemenea familie vin pe lume mai mulţi copii, există toate şansele ca ei să se nască în tot atâtea localităţi diferite. Simion şi Rozalia, părinţii micuţului, pe-atunci, Ferdinand se ocupau de? circ: erau proprietarii unui ringhişpil. Pentru a atrage mai mulţi clienţi, tatăl lui Ferdinand prezenta diverse numere de scamatorie şi acrobaţie. În familia Szabo au mai văzut lumina zilei Maria, Magdalena şi Iosif. Nume biblice. Singurul Ferdinand purta un nume mai? lumesc. Probabil în amintirea prinţului moştenitor Franz Ferdinand, ucis la Sarajevo. Maria şi Magdalena şi-au ajutat părinţii cu numere de dans, de dresaj cu câini. Ba, mai mult, vindeau şi mărunţişuri din cele care se văd şi astăzi pe la orice bâlci. Iar Iosif şi Ferdinand făceau acrobaţii. Însuşi Ferdinand, eroul nostru, făcea până la 18 ani salturi peste cap înainte şi înapoi. Din păcate, nu a apucat să facă un lucru care nouă ni se pare normal: şcoală. Ferdinand nu are nici o clasă, însă de citit şi de scris totuşi a învăţat.  
De unde şi până unde?  
Ferdinand baci are ceva probleme cu sănătatea. Când îl vezi aşa de subţire şi uscăţiv, nu-ţi vine a crede că inima lui a devenit mai nărăvaşă. Dar nu o prea ia în seamă. Nu a devenit un ipohondru, ca mulţi alţii de vârsta lui. Trece cu seninătate peste asemenea? nimicuri. Nu, nu a regretat niciodată că şi-a ales o astfel de meserie. Şi cum să regrete când lumea circarilor era lumea lui cea reală? Bunicul său a fost tot circar. Vreţi dovezi? Ferdinand baci are mai multe catastife cu aprobări datând de prin 1887. Ba are şi fotografii de aproape o sută de ani, de pe vremea când el nici nu era venit pe lume. Poze cu tatăl său în faţa unui ringhişpil. 
Afacere de familie  
Imaginaţi-vă că Ferdinand baci a debutat pe scenă la vârsta de şase ani. Pe-atunci îi aducea tatălui său recuzita pentru numerele de iluzionism şi scamatorie. Ferdinand baci poartă circul în sânge şi nici nu-şi poate închipui o altfel de viaţă. Toţi fraţii din partea mamei sale au evoluat în aceeaşi lume fantastică a circului. Paul Szabo, fratele tatălui său, a fost trapezist. A emigrat în America, o dată cu marele val de emigranţi din Banat şi Transilvania, la începutul secolului al XX-lea. A murit acolo, departe de casă şi de cei dragi. Un banal dar specific accident de muncă: lipsa plasei de siguranţă. În poză, un Paul Szabo (Wadd, după numele de artist) tânăr, elegant, atrăgător pentru femei. Secerat prematur.  
Punct şi de la capăt  
Prizonierul a fost eliberat. Ferdinand se întoarce de la război. Acasă nu-l mai aşteaptă mama Rozalia. Şi nici Simion, tatăl. Muriseră amândoi în timpul războiului. Din marea familie nu au mai rămas decât surorile Maria şi Magdalena. Şi un vagon de circ. Ringhişpilul s-a dus pe apa sâmbetei. Poate ca lemn de foc pentru beligeranţi. Ferdinand, cu două degete lipsă, s-a apucat de cioplit. A făcut un ringhişpil nou şi a reluat afacerea de familie. Prima sa soţie, Elisabeta Krohn, era fiica unui proprietar în domeniu: Titell Krohn. La care a lucrat ca trapezist, clovn etc. şi defunctul Simion Szabo. Cu Elisabeta are o fiică, pe Iuliana. Cu ea a continuat să bată an de an localităţile Banatului şi ale Transilvaniei şi să distreze copiii. Elisabeta a murit. Ferdinand are o altă soţie, pe Margareta. Care a acceptat viaţa de circar ambulant a lui Ferdinand. Şi-şi duce acum crucea alături de el. Fiindcă Ferdinand  nu s-a lăsat la cheremul bătrâneţilor şi este activ în continuare.  
Ferdinand baci este patron  
Da, are un ringhişpil şi un tir. Ringhişpilul său are 8 cai, un cocoş, o căruţă ţărănească, iar pentru mama şi copilul, un fiacher. Toate făcute de cele opt degete ale lui Ferdinand. Tirul are şase puşti cu aer comprimat şi 14 figuri-ţintă. Pe vremuri, Ferdinand a mai avut şi un ringhişpil pentru adulţi, însă întreţinerea şi costurile cu salariaţii au devenit prea mari. Vechiului vagon-dormitor, ?vila de peste vară? a familiei Szabo, vechi de mai bine de o sută de ani, i-a schimbat roţile de lemn cu unele de cauciuc. Mai are şi o remorcă pentru transportul ringhişpilului şi a tirului. Pe acesta din urmă i-a făcut ?un apartament? şi fiicei sale, Iuliana, 27 de ani, fiică de patron. Ea va prelua ştafeta de la tatăl său. Pur şi simplu pentru că sângele apă nu se face. Iuliana este o Szabo. Din moşi-strămoşi, cei din familia Szabo au fost circari. Moş Szabo Ferdinand şi-a vândut reşedinţa de iarnă de la Şag-Timişeni şi se va retrage la Arad, la surorile sale. În viaţa lui  nu a simţit niciodată nevoia unui domiciliu fix. Pentru un circar, sezonul începe de Paşti şi se termină atunci când frigul devine de nesuportat în vagonul-dormitor. Pentru Ferdinand baci se apropie frigul siberian al bătrâneţii.  
Pentru copiii cetăţenilor  
?Pentru copiii cetăţenilor comunei Felnac şi pentru toţi copiii care vin pe raza localităţii Bodrogu Nou, cu ocazia sărbătorii Maicii Domnului, noi, Primăria Felnac, suntem de acord cu amplasarea par-cului de distracţie? 2002.? Copiii sunt fericiţii clienţi ai lui Ferdinand baci. Pe vremuri, Ferdinand baci îşi atrăgea clienţii cântând din trompetă la opt degete. Acum porneşte casetofonul. Nu e scump la el, doar 10 000 de lei o tură de ringhişpil. Numai că acum lumea nu prea are bani şi ringhişpilul porneşte şi cu doi-trei? clienţişori. Chiar dacă nu ies bani nici pentru curentul cheltuit. Da, curent. Cândva, ringhişpilul lui Ferdinand era pus în mişcare de tineri amatori de un câştig. Apoi patronul a cumpărat un motor de ?Lanz-Buldog? second hand. Acestuia i-au urmat un ?Citroen? şi un ?Ford?.  
Viitorul nu e sperietoare  
Pe Ferdinand baci nu-l sperie concurenţa. Se cunoaşte cu toţi proprietarii de ringhişpiluri din jumătatea de nord-vest a României. Cu cei tradiţionali. Fiindcă la Marea Neagră au început să apară tot felul de venituri de prin străinătate. Care au şi bulversat lumea circarilor cu o serie de accidente. Năpasta a căzut pe capul tuturor. Nu mai ajunge o semnătură de primar drept aprobare. Mai trebuie parafa ISCIR-ului, a protecţiei muncii şi altele. Stoicul urmaş al circarilor din familia Szabo nu se sperie. Ringhişpilul lui va trece toate examenele. Şi va bucura încă mulţi ani de acum încolo copii de pe la sate care nu vor avea destui bani pentru vreun  ?Magic World? de la Timişoara sau de aiurea. ?A venit la ringhişpilul meu un copil cu bunica lui - povesteşte Ferdinand baci. După prima tură, copilul a mai vrut. Bunica a dezlegat batista şi a numărat monezile. Dacă ne mai dăm o tură, nu mai avem de pită, a spus bătrâna. Eu am auzit. Şi l-am dat pe copil pe gratis pe ringhişpil. Nu doar o dată. Ci de vreo trei-patru ori.? Ferdinand baci ştie că din ringhişpil nu te poţi îmbogăţi. Dar poţi trăi decent. Şi dorit de toţi copiii din lume. Ceea ce e mai mult decât orice altă bogăţie.  
   
   
   
   
Moartea - prin Crucea Roşie  
Ferdinand baci a cunoscut ororile celui de-al doilea Război Mondial. Când povesteşte despre viaţa sa, mizeria umană numită război se află în prim-plan. În calitate de combatant al armatei române, cade prizonier la sovietici în 23 noiembrie 1942. La Cotul Donului. Laolaltă cu ceilalţi prizonieri, mărşăluieşte zile întregi, aproape fără hrană şi epuizat, până la Tambou. Acolo, armata sovietică triază prizonierii după cetăţenie.  Pe români îi suie în tren şi-i trimite cale lungă, până în Munţii Urali, la Bakal. Acolo va sta un an şi jumătate.  Apoi un alt an şi jumătate - la Celeabinsk, în Siberia. Unde şi-a lăsat o parte din viaţă, dar şi degetul mare şi arătătorul de la mâna dreaptă. I s-au dus amândouă  la gunoi sau pe foc, împreună cu rumeguşul de la circular. În acest timp, părinţii săi primesc prin Crucea Roşie o scrisoare prin care li se anunţă decesul soldatului român Szabo Ferdinand. Dintre toţi copiii Szabo, cel mai drag fiu al mamei Rozalia. Fiindcă în orice familie cu mai mulţi copii există întotdeauna câte un preferat. Slabă de inimă, mama Rozalia suferă un atac de cord şi-şi dă obştescul sfârşit. Ferdinand seamănă cu mama lui. Suferă de inimă.  
   
   
Mătuşa din America  
Ferdinand nu a moştenit averi. Singura sa avere este ringhişpilul şi tirul pe care le plimbă de colo-colo. Dintr-un sat într-altul. De la un copil la altul. Dar ar fi putut să fie moştenitor. Şi-acum îşi aduce aminte de un episod din copilărie, când mătuşa Maria a venit din America, chitită să smulgă un copil de la familia Szabo. Aceasta nu avea copii şi şi-ar fi dorit un urmaş. Numai că intenţiile sale nu au coincis cu intenţiile mamei Rozalia. În ziua când mătuşa Maria trebuia să plece cu automobilul de lux la Constanţa, de unde să se îmbarce pentru America, mama Rozalia şi-a strâns puii şi s-a ascuns. Mătuşa a trebuit să plece acasă fără nici un Szabo alături.  
AGENDA nr. 35/31 august 2002
No votes yet

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 224 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 1 vizitator online.

    Visitors

    • Total Visitors: 342108
    • Unique Visitors: 17209
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter