Get Adobe Flash player

NATO, și eu sunt sârb!

Cărți de autor

     

Articole recente în blog

trafic ranking

Statistici web

Ben Laden a fost predat americanilor de un român

Cristi Vecerdea - CRIV din Lugoj, combatant pe fronturile din Bosnia  

 şi Afganistan cu o armă redutabilă: caricatura 
„Într-o noapte, vreo cinci lucrări au dispărut, dar nu am fost interesat să le recuperez. Mi-am dat seama că aveam deja nişte fani şi acolo. În ultima zi, colonelul Garett, comandantul bazei din Khandahar, m-a invitat la dânsul. Iniţial am crezut că au găsit lucrările dispărute, dar, spre surprinderea mea, mi-a oferit o diplomă şi o medalie comemorativă 11 septembrie 2001 pentru aportul la ridicarea moralului.“   
   
Caricatura, ca o viaţă paralelă  
Pentru Cristi Vecerdea, cunoscut în lumea caricaturii drept CRIV, caricatura este o a doua viaţă, paralelă cu cea de fiecare zi, spune el. Despre CRIV am aflat de la Cristian Ghinea, un alt lugojean de succes. Cristi a realizat până acum câteva mii de portrete, iar în presă i-au apărut peste o mie de desene. Nu abordează nici un alt fel de formă de artă plastică, mulţumindu-se să privească şi să-şi dea cu părerea. A cochetat şi cu banda desenată, recunoaşte, dar a preferat să facă animaţie pe computer deoarece i se pare o formă de exprimare completă. Realizează pastile scurte, de câteva secunde, însoţite de sunet, pentru efect. Câteva i s?au difuzat şi pe posturile de televiziune. Pentru caricaturile sale foloseşte tuşul şi peniţa, iar mai nou, computerul. Pentru portrete uzează de pastelurile cretate deoarece, afirmă el, s-a molipsit de la PopaS. Pastelurile permit nişte efecte deosebite, care parcă dau viaţă portretului. L-a admirat dintotdeauna pe Mihai Stănescu pentru linia şi poanta sa fină cu care abordează subiectele. 
În România, caricatura e acidă şi doare  
Cristi e de părere că în România caricatura este acidă şi uneori chiar doare când loveşte acolo unde trebuie. O caricatură pusă în pagină la locul potrivit spune uneori mai mult decât un întreg articol. Cristi este de părere că în presă încă se mai foloseşte caricatura ca? umplutură. În general, caricatura est-europeană este mai de profunzime decât cea vest-europeană. Şi totuşi, se pare că francezii, care au un adevărat cult pentru acest gen, au cei mai mulţi caricaturişti la mia de locuitori. ?În România, susţine, caricaturiştii buni pot trăi din arta lor. Contează foarte mult numele. Cei care, de-a lungul anilor, şi-au creat un renume şi au obţinut premii pot supravieţui din caricatură, dar nu ca un caricaturist american sau francez, de exemplu?. Şi totuşi, la festivalul caricaturii din Orléans (Franţa) din 2002, Cristi a executat pe parcursul a doar două zile peste 140 de portrete caricaturi, fiind cel mai solicitat participant. ?La un moment dat, îşi aduce el aminte, se făcuse coadă la masa mea de lucru, ca pe vremea lui Ceauşescu, la carne?
Cu peniţa pe foc automat  
Un loc aparte în viaţa sa o constituie caricatura de front. Prima experienţă a trăit-o în iarna lui 1997 când, de Ziua Naţională a României, Ministerul Apărării Naţionale a organizat o deplasare la Zenica, lângă Sarajevo. A fost o delegaţie culturală, care avea drept scop prezentarea de spectacole în faţa militarilor din forţele multinaţionale. A fost solicitat să realizeze o expoziţie de caricaturi şi să facă portrete militarilor. Impactul a fost foarte puternic. A desenat mai tot timpul, în două zile făcând peste 200 de portrete. Subiecte i-au fost inclusiv ambasadori, consuli, ataşaţi militari şi viitorul ministru al apărării în Bosnia. După plecarea delegaţiei, americanii l-au căutat să-l ducă într-o bază a lor, pentru a desena. ?Apoi, în 1999, tot de Ziua Naţională, am făcut parte dintr-o altă delegaţie culturală, de data aceasta la Sarajevo. Aici a fost mult mai greu, deoarece am desenat zi şi noapte. Americanii făceau coadă, alături de francezi, iar săracii militari români nu s-au ales cu prea multe caricaturi?, îşi aduce Cristi aminte. 
Cu ministrul în Afganistan  
Cea de-a treia experienţă în calitate de caricaturist de front a trăit-o în 2003, în Afganistan, într-o delegaţie condusă de ministrul M.Ap.N. Ioan Mircea Paşcu. Atunci, povesteşte, nu a stat decât o zi, timp în care a expus câteva lucrări în mijlocul deşertului, unde se afla baza româno-americană. Numai că o furtună de nisip i-a încurcat socotelile şi a trebuit să strângă repede lucrările. Dar avea în geantă o caricatură cu Ben Laden, drept pentru care i-a propus ministrului român să îl predea pe terorist americanilor. Acesta a gustat poanta, astfel că la întâlnirea cu americanii a predat caricatura comandantului acestora. Toţi cei prezenţi s-au amuzat copios.   
În 2004, tot cu o delegaţie a M.Ap.N., a fost în Afganistan, la Khandahar. Aici a stat vreme de o săptămână şi a organizat două expoziţii de caricatură atât în tabăra română (cu portrete de personalităţi române), cât şi în cea americană (cu personalităţi americane). ?Am făcut o sumedenie de portrete, mai ales americanilor. Cei mai mulţi erau de culoare, aşa că am avut ceva de lucru la? ten. Într-o noapte, vreo cinci lucrări au dispărut, dar nu am fost interesat să le recuperez. Mi-am dat seama că aveam deja nişte fani şi acolo. În ultima zi, colonelul Garett, comandantul bazei din Khandahar, m-a invitat la dânsul. Iniţial am crezut că au găsit lucrările dispărute, dar, spre suprinderea mea, mi-a oferit o diplomă şi o medalie comemorativă Ť11 septembrie 2001ť pentru aportul la ridicarea moralului militarilor din Khandahar?. La început i-a fost oarecum teamă, aflându-se într-o zonă de conflict, dar cu timpul şi-a dat seama că totul era bine organizat în ceea ce priveşte securitatea. Iar concluzia a fost că lucrările, caricaturile sale sunt apreciate chiar şi acolo unde moartea te pândeşte la fiecare pas. I s-a propus să meargă şi în Irak, însă a refuzat, în acea ţară fiind încă mult prea multe probleme.  
Visul unei nopţi de iarnă  
În calitatea sa de şef al Cercului Militar Lugoj, a înfiinţat Galeria ?Armi?, ??visul unei nopţi de iarnă concretizat în miez de vară?, spune el. Este vorba de o galerie la Casa Armatei, cochetă, nu prea mare, dar care poate adăposti 30-40 de lucrări într-un format destul de mare.  A construit-o pentru toţi cei care nu au studii de artă plastică, nu au acces la simezele profesioniştilor, dar au ceva de spus în artă. De şase ani de când a inaugurat-o, au expus acolo chiar şi artişti plastici profesionişti din Italia.   
Şi fiindcă a venit vorba de ţări străine, Cristi a fost ales membru de onoare şi reprezentant în România al Forumului Democrat din Danemarca, o organizaţie umanitară care, de ani buni, ajută diferite instituţii din Lugoj şi nu numai, cu materiale şi bani. A fost invitat în Danemarca în ultimele patru veri. Prima dată, i s-a părut a fi o ţară stranie, cu mult prea multă linişte şi civilizaţie, danezii fiind timizi, persoane care nu te stresează. ?Deja pot spune că mă simt ca acasă atunci când sunt în Danemarca. Organizez expoziţii de caricatură în diferite locuri, fac portrete, merg la pescuit şi particip la acţiunile organizaţiei. E un loc unde te tratezi de stres, uiţi de unde vii şi mai ales eşti obligat să-ţi schimbi mentalitatea, democraţia daneză fiind una dintre cele mai vechi din Europa?, este de părere Cristi. 
Succes în Italia  
Dar el nu a stabilit legături doar cu danezii. Intrarea lui în Europa s-a făcut prin Italia, în 1994, când a avut primul contact cu tot ceea ce însemna până atunci Occident. S-a întâmplat la Padova, unde a expus 100 de caricaturi cu tema ?România de ieri şi de azi?. I s-a impus acest lucru deoarece italienii ştiau prea puţine lucruri despre ţara noastră. În 2000 a avut o expoziţie la Lido di Spina, pe malul Mediteranei, când a reuşit să ajungă şi la Bassano del Grappa, la nord de Veneţia. ?Am nimerit la prima ediţie a festivalului de artă de stradă, iar eu, cu caricatura, am avut un mare succes şi priză la public. De atunci am participat la toate ediţiile. Sunt şi foarte cunoscut acolo. Mi-am făcut mulţi prieteni italieni şi am pus bazele unor schimburi culturale reciproce?. Rezultatele prieteniei cu italienii sunt câteva schimburi culturale cu formaţii de teatru, coruri, iar în 2005, va urma un schimb de formaţii folclorice. ?Trebuie - spune Cristi -, să ne cunoaştem mai bine unii pe alţii şi cel mai bine te cunoşti prin artă şi cultură. Un prieten din Bassano, Ferdinando Celli, a scris chiar o carte despre Lugoj şi România, aşa cum ne vede un italian, aşa cum suntem noi, marea majoritate a oamenilor simpli, fără a pomeni de aurolaci, de boschetari, hoţi sau mai ştiu eu ce lucruri care ne caricaturizează?.  
În familie are tot sprijinul, soţia sa, Marcela, fiind cea care urmăreşte tot ceea ce se spune şi se scrie despre caricatură şi caricaturişti în mass-media. Fiul, Laurenţiu, nu este atras de desen, însă e cel care are grijă de calculator când tatăl nu se descurcă cu vreun program. De regulă, el îi expediază caricaturile prin e-mail şi-l ţine la curent cu ceea ce e nou prin poşta lui electronică.  
Despre talent  
Dar dacă nu fiul, atunci cine îi va fi urmaşul? ?O perioadă am încercat să instruiesc câţiva tineri în caricatură, dar mulţi au abandonat, deşi aveau talent.  Când ai un talent trebuie să?l cultivi, să munceşti mai mult şi mai ales să faci sacrificii, să renunţi la alte lucruri.. Eu am debutat în caricatură la 1 aprilie 1979 şi cei care au crezut în mine m-au sprijinit. În timp ce alţii se distrau sau îşi petreceau timpul liber sub diferite forme, eu pierdeam nopţi desenând şi iar desenând?.  
   
   
   
Un coş cu premii  
Prima recunoaştere a valorii caricaturistului CRIV a fost premiul special de la Costineşti, din 1981. Au urmat, în ordine, în acelaşi an: premiul I la Brăila, premiul III la Costineşti, premiul I la Târgu-Mureş, premiul I la Macea; 1989 -  premiul special la Târgu-Mureş; 1990 - premiul I la Costineşti; 1991 - premiul II la Sibiu, premiul I la Braşov; 1994 - premiul Asociaţiei Italiene pentru Cultură şi Sport, Padova, premiul Primăriei Metropolitane Istanbul; 1996 - premiul I la Sibiu; 1997 - premiul 3, Constanţa, premiul de excelenţă la Zalău, premiul de excelenţă la Slatina, premiul I la Urziceni, premiul I la Sibiu; 1998 - premiul de excelenţă Gura-Humorului, premiul de excelenţă Baia-Mare, premiul II la Urziceni, premiul de excelenţă la Vaslui, premiul Asociaţiei Caricaturiştilor Profesionişti din România, premiul I la Sibiu; 1999 - premiul de excelenţă la Vaslui, premiul de excelenţă la Gura-Humorului, premiul I la Sibiu, premiul III la Urziceni, premiul III la Bucureşti; 2000 - premiul III la Târgu-Jiu, premiul III la Urziceni; 2001 - premiul I la Feteşti, premiul I la Botoşani, premiul I la Urziceni, premiul special al Trustului de Presă al Armatei, premiul II oferit de Primăria Sectorului 5 Bucureşti, premiul ?Deception of Century? de la Palm Bay, Florida, S.U.A.; 2002 - premiul II şi premiul ?Sorin Postolache? la Urziceni, premiul special al Trustului de Presă al Armatei; 2003 - premiul I la Bucureşti, premiul II la Slobozia, premiul special al Trustului de Presă al Armatei, premiul III şi ?Sorin Postolache? la Urziceni, premiul ?Eugen Taru? la Târgu-Jiu, premiul special la Reşiţa; 2004 - premiul special al Trustului de Presă al Armatei.  Caricaturile sale se află în colecţii particulare din: Argentina, Austria, Australia, Anglia, Belgia,  Bosnia, Brazilia, Bulgaria, China, Danemarca, Egipt, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Japonia, Kîrghîstan, Malaysia, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Pakistan, Polonia, Portugalia, Rusia, România, Spania, Suedia, Slovacia, Slovenia, Sri Lanka, S.U.A., Turcia, Ungaria. Poate fi contactat la e-mail: criv_cartoon@yahoo.com.  
   
   
   
   
În cătare  
Cristi(nel) Vecerdea a văzut lumina zilei pe 24 ianuarie 1959, la Sibiu. În acelaşi burg transilvan a absolvit în 1981 Şcoala Militară de Ofiţeri Activi ?Nicolae Bălcescu?. Actualmente este şeful Cercului Militar Lugoj. În calitate de caricaturist, a avut expoziţii personale la Lipova, Timişoara, Craiova, Urziceni, Cluj-Napoca, Sibiu, Dej, Oradea, Lugoj, Vaslui, Siret, dar şi peste hotare, şi anume: Austria, Italia, Danemarca, Bosnia, Afganistan, Grecia şi Norvegia. Nu puţine sunt şi expoziţiile de grup: Sibiu, Lugoj, Timişoara, Bucureşti, Constanţa, Buzău, Slobozia, Feteşti, Câmpina, precum şi în Franţa, la Orléans. Pe lângă toate acestea, caricaturi de-ale sale au fost prezentate în cadrul unor saloane de caricatură la Galaţi, Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Petroşani, Costineşti, Bucureşti, Zalău, Sibiu, Constanţa, Ploieşti, Focşani, Bistriţa, Macea, Timişoara, Vaslui, Gura-Humorului, Suceava, Botoşani, Braşov, Urziceni, Brăila, Slatina, Baia-Mare, respectiv în Japonia, Bulgaria, Ungaria, Turcia, Germania, Belgia, Olanda, S.U.A., Canada, Brazilia, Tunisia, Polonia, Ucraina, Iugoslavia, Anglia, Egipt, Italia. I-au fost tipărite lucrări în peste 30 de publicaţii.  
Nr. 48/27 noiembrie 2004
No votes yet

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 24 imagini
  • 225 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 1 vizitator online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1273177
    • Unique Visitors: 23327
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter