Get Adobe Flash player

“ATTAC România”, premiul Nobel şi taxa “pe păcat”

Versiune pentru tipărireSend by emailPDF version

“Taxa Tobin este ideală, putând fi considerată un fel de Robin Hood modern care ia de la bogaţi şi dă la săraci”

“Scopul principal al ATTAC îl constituie îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor prin atingerea obiectivelor menţionate mai jos: Al.1. instituirea unei taxe pe tranzacţiile financiare într-un cuantum de 0,1%, fondurile colectate în acest sens urmând a fi utilizate în folosul cetăţenilor pentru combaterea sărăciei, această taxă urmând a fi denumită TAXA PE TRANZACŢIILE FINANCIARE (T.T.F.) sau TAXA TOBIN”. 
O.N.G. ceva  mai aparte  
În peisajul aşa-numitelor O.N.G.-uri din România, adică a organizaţiilor neguvernamentale, există şi una care se numeşte pur şi simplu “ATTAC România”. Este, de fapt, abrevierea de la Asociaţia pentru Taxarea Tranzacţiilor Financiare în Beneficiul Cetăţenilor. Ideea înfiinţării unei asemenea organizaţii i-a venit lui Nicu Bazga în urma unei vizite în Franţa, după mai multe întâlniri cu membrii ai “ATTAC Franţa”. Potrivit statului, “ATTAC România este o organizaţie neguvernamentală, nepolitică şi non-profit care reuneşte sub umbrela sa atât persoane fizice, cât şi organisme cu personalitate juridică sau cu statut de funcţionar propriu în cadrul unor organisme sau organizaţii cu personalitate juridică”. Şi tot în statut se mai spune: “Scopul principal al ATTAC îl constituie îmbunătăţirea calităţii vieţii cetăţenilor prin atingerea obiectivelor menţionate mai jos: Al.1. instituirea unei taxe pe tranzacţiile financiare într-un cuantum de 0,1%, fondurile colectate în acest sens urmând a fi utilizate în folosul cetăţenilor pentru combaterea sărăciei. Această taxă urmând a fi denumită TAXA PE TRANZACŢIILE FINANCIARE (T.T.F.) sau TAXA TOBIN”.  
Dar cine-i James Tobin?  
De-a lungul ultimilor ani, ne-a precizat Nicu Bazga, importanţa crescândă a pieţelor financiare, precum şi volatilitatea ei au făcut ca importante sectoare ale vieţii civile şi politice, inclusiv parlamentare, animate de către economişti, să încerce să găsească o soluţie pentru limitarea speculaţiilor financiare şi a consecinţelor lor de destabilizare a monedelor şi a economiei. Dintre propunerile avansate de-a lungul timpului, cea a lui James Tobin, câştigătorul premiului Nobel pentru economie în 1981, a stârnit cel mai mare interes. Având la bază o sugestie datând din 1936 a economistului american John Maynard Keynes, Tobin a propus o taxă care a devenit un simbol atât al controlului asupra pieţelor financiare, cât şi al redistribuirii beneficiilor acesteia ca resursă pentru lupta împotriva sărăciei în ţările lumii a treia. Această taxă a ajuns în momentul de faţă să-i poarte numele, deşi, conform unor specialişti apropiaţi lui, chiar James Tobin se opune unei asemenea denumiri. 
Speculanţii  sunt în top  
În anii ‘70, aproximativ 80% din tranzacţiile financiare bursiere erau bazate pe comerţ, se spune pe site-ul www. attac.ro. Din 1986 până în 1999, volumul tranzacţiilor a crescut de la 200 de miliarde de dolari/zi la 1 800- 2 000 miliarde de dolari/zi. Astăzi, mai mult de 95% din tranzacţii nu mai au nimic de-a face cu sfera bunurilor şi serviciilor sau cu sfera investiţiilor. Ele sunt pur speculative. Mai mult de 40% din aceste tranzacţii de vânzare-cumpărare se desfăşoară cu o rapiditate de până la trei zile, iar 80%, de până la o săptămână.  
Marea majoritate a tranzacţiilor care au ca obiect schimburile monetare se desfăşoară în doar zece centre, care totalizează 82% din volumul tranzacţiilor mondiale: Marea Britanie - 32%; Statele Unite - 18%; Japonia - 8%; Singapore - 7%; Germania - 5%; Elveţia - 4%; Hong Kong - 4%; Franţa - 4%. Alte opt ţări realizează 14% din totalul de 18% rămas; Australia (3%), Danemarca, Belgia, Canada, Olanda (câte 2%), Italia, Suedia şi Austria (câte 1%). Aproximativ 50% din tranzacţii au loc în Uniunea Europeană şi 80% în ţările membre G8, plus Uniunea Europeană. 
Cât la sută?  
Tobin a sugerat o taxă de 0,1% până la 0,25%, care, crede el, nu ar afecta sfera bunurilor, serviciilor sau investiţiilor, dar care va încetini ritmul tranzacţiilor financiare repetate. Alţii consideră, însă, că această taxă, chiar de 0,1%, ar descuraja operaţiunile de vânzare-cumpărare zilnice, până la dispariţie. Principalul argument al lor este că acest tip de operaţiuni este de interes numai dacă investiţia iniţială ar aduce un profit mai mare decât dacă banii ar fi investiţi într-un plasament sigur în moneda iniţială.  
Pe ce şi  pentru cine?  
Taxa Tobin, spune Nicu Bazga, poate fi considerată şi ca o taxă “pe păcat”, aşa cum sunt taxele impuse pentru alcool şi ţigări. Consecinţa unei astfel de taxe, după cum s-a văzut la alcool şi la ţigări, este aceea că se reduce consumul şi, în acest fel, se va reduce şi suma colectată. Diferenţa este aceea că, dacă la alcool şi ţigări taxa este suportată de cei mulţi şi săraci, taxa Tobin va fi suportată de către cei puţini şi cu bani. Politic, taxa Tobin este ideală, putând fi considerată un fel de Robin Hood modern care ia de la bogaţi şi dă la săraci. La o rată de 0,05%, la nivelul anilor 1998/1999, s-ar fi strâns între 50 şi 250 de miliarde de dolari. Banii ar putea fi folosiţi pentru lupta împotriva sărăciei, pentru apă potabilă, sănătate etc. 
Ce mai vor românii?  
“ATTAC România” şi-a mai propus prin statut: “crearea unei platforme civice de exprimare politică pentru toţi cetăţenii; combaterea şi înlăturarea efectelor negative ale globalizării, cum ar fi: pierderea identităţii culturale naţionale, importul de informaţii provenite dintr-o singură sursă, importul de cultură de prost gust şi proastă calitate (kitsch cultural), implementarea atitudinilor nedemocratice, politica de dictat economic, politica forţei şi ameninţării cu forţa; anularea datoriilor ţărilor sărace; eradicarea ŤParadiselor Financiareť; instaurarea unei democraţii reale, în care cetăţeanul şi necesităţile lui să fie în prim-plan, iar nu potentaţii vremii, fie ei de natură politică, economică sau financiară; crearea unei noi atitudini faţă de societate a maselor largi de cetăţeni, bazată pe respect, valoare şi adevăr”. 
Declaraţie 
Membri ai organizaţiilor “ATTAC” s-au întâlnit în decembrie 2002 la Copenhaga unde, în urma discuţiilor, a fost semnată o declaraţie “Pentru o Europă a democraţiilor şi diversităţii”, în tonul şi spiritul obiectivelor pe care le urmăresc aceştia. “Dorim, spun ei în preambulul actului, o Europă a popoarelor şi naţiunilor. Actuala Uniune Europeană  este un proiect economic şi politic al elitelor. Viitoarea Europă trebuie să fie deschisă la forme flexibile de cooperare într-o Europă a democraţiilor şi diversităţii şi să permită dreptul la libera opţiune, bazată pe dorinţa populară. De aceea, cerem ca orice nou tratat privind viitorul Europei să  fie supus referendumurilor. […] Noi credem că solidaritatea globală este necesară pentru  crearea unei lumi decente, fără foamete, sărăcie, război şi opresiune. Respectul pentru legile internaţionale, drepturile omului şi ale mediului trebuie să constituie principala garanţie pentru pace în lume şi pentru dezvoltarea durabilă”. În aceeaşi declaraţie se subliniază şi îngrijorările principale ale celor de la  “ATTAC”, şi anume: lipsa unei legitimităţi democratice a U.E.; promovarea unor “valori europene” artificiale; U.E. subminează statele naţionale democratice; influenţa predominantă a intereselor de afaceri în ceea ce priveşte politica U.E.; prezenţa în număr mic a femeilor în rândul factorilor de decizie ai U.E.; lipsa de respect privind decizia popoarelor în referendumuri. Ori, spun ei, viitoarea cooperare europeană ar trebui să asigure dreptul la libera opţiune într-o manieră flexibilă şi într-o Europă a democraţiilor şi diversităţii. În ceea ce priveşte aceste referendumuri, temele lor trebuie să fie formulate şi prezentate într-o manieră care să convină ambelor părţi. Popoarele din ţările candidate trebuie să beneficieze de libertatea de a alege bazată pe corectitudine şi pluralism informatic. 
Cine-i pentru?  
În aparenţă, cel puţin 80% din oamenii de pe stradă ar zâmbi ironic dacă ar auzi de o taxă numai pentru bogaţi, ştiut fiind faptul că tocmai bogaţii sunt cei care conduc lumea. Şi totuşi… Taxa Tobin este mai presus de toate o problemă politică, spune Nicu Bazga. În prezent, se susţin campanii pentru introducerea în diferite ţări a unui tip de taxă Tobin. În Canada a fost adoptat în 1999 un raport în favoarea taxei Tobin cu o majoritate de 2/3. Ceva mai departe, în Brazilia, tot în 1999, 100 de parlamentari, cărora li s-a alăturat şi preşedintele Cardoso, au creat un front parlamentar care să susţină instituirea taxei Tobin. În aprilie 2000, un deputat şi un senator au introdus spre dezbatere în Congresul S.U.A. o rezoluţie în acest sens. Mai aproape de noi, guvernul finlandez s-a pronunţat oficial în favoarea taxei. Preşedinta Parlamentului norvegian, Kirki Kolle Grondahl, s-a declarat în favoarea unei asemenea taxe, ea semnând şi Apelul parlamentarilor lumii în favoarea taxei Tobin în mai 2001. 101 parlamentari laburişti şi liberal democraţi din Camera Comunelor au iniţiat o dezbatere în aprilie 2000. Din iniţiativa ATTAC au luat fiinţă în Franţa, Belgia şi Italia grupuri parlamentare de lucru pentru promovarea taxei Tobin. În Parlamentul Europei, 90 de deputaţi au încercat să forţeze un vot care să ceară Comisiei Europene să efectueze în termen de şase luni un studiu de fezabilitate şi interes pentru o astfel de taxă. Rezoluţia a fost susţinută de 220 de deputaţi şi a eşuat lipsindu-i doar şase voturi. Ultimele evaluări arată că nu a mai rămas mult timp până la introducerea acestei taxe, dar a sosit timpul să se facă paşi reali şi concreţi în acest sens, susţine Nicu Bazga.  
  
Ai noştri  
“ATTAC România” are aproape 200 de membri şi o serie de proiecte importante. În acest moment, precizează Nicu Bazga, aceştia sunt angrenaţi într-o campanie (www. european-referendum. org) care se va prelungi pe câţiva ani pentru organizarea unui referendum corect privind viitoarea constituţie europeană. În 2004, se intenţionează organizarea a câtorva conferinţe pe această temă. Prima se va ţine în luna aprilie, la Bucureşti. De asemenea, tot în 2004, se doreşte lansarea, alături de alte organizaţii ale societăţii civile, a Forumului Social Român - F.S.R. (Romanian Social Forum), care să devină o construcţie socială care să adune în rândurile sale cât mai multe organizaţii, fundaţii, sindicate, persoane fizice etc. şi care să ofere “un spaţiu deschis dezbaterilor democratice de idei şi programe sociale pe diverse teme de actualitate ale societăţii româneşti şi nu numai. F.S.R. doreşte să reveleze opiniei publice din România că există alternative la modelul actual de societate. Aceste alternative sunt centrate pe cetăţeanul de rând şi pe necesităţile sale, nu pe ideea că numai dezvoltarea capitalului în orice chip, sub orice formă şi cu orice mijloace, constituie piatra unghiulară a dezvoltării economice, componenta socială putând fi ignorată cu desăvârşire fără ca acest lucru să afecteze puterea capitalului. Dorim să înfăţişăm şi să dezvoltăm prin mijloace democratice o Românie socială, deschisă intereselor celor mulţi, şi nu deschisă intereselor celor puţini şi bogaţi. Nu declarăm război capitalului şi capitalistului, dar dorim ca planurile de dezvoltare viitoare să conţină şi elemente privitoare la securitatea cetăţeanului de rând, pe toate planurile (social, economic, educaţional, cultural etc). Componenta socială nu trebuie să lipsească din nici un proiect românesc de societate, impus sau liber dezvoltat.” Câţi bănăţeni sunt înscrişi în “ATTAC România”? Doar trei. Fiindcă lipseşte un birou zonal. 
AGENDA nr. 4/24 ianuarie 2004 
 
No votes yet

Traduceri

Promovează acest site

Share this

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 6 imagini
  • 218 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 2 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1040252
    • Unique Visitors: 35355
    • Registered Users: 7
    • Since: Sâm, 03/05/2016 - 01:48

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter