Get Adobe Flash player

Cărți de autor

     

Articole recente în blog

trafic ranking

Statistici web

Şi contribuabilii scriu deseori lucruri trăsnite

Autorităţile locale şi centrale sunt bombardate zilnic cu mii de cereri, sesizări, sugestii şi reclamaţii, multe fiind însă anonime 

Petiţiile sunt o formă democratică de comunicare între cetăţean şi autoritate, deseori cererea sau scrisoarea fiind ultima soluţie pentru cel neîndreptăţit. În trecut, a fi prins de Securitate cu vreo scrisoare pe traseul vizitei ?geniului carpatin?, adresată chiar acestuia, însemna a risca să ai probleme pentru o viaţă. Astăzi nu mai ai probleme de acest fel, însă iarăşi totul depinde de dispozitivul de apărare al demnitarului.   
   
Petiţii şi... petiţii  
Am avut prilejul să răsfoiesc unul dintre dosarele de petiţii pe anul 2002 existente la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş. Nu mi-aş dori să fiu în pielea ?dispecerilor? de la Fisc care trebuie să sorteze petiţiile şi să le direcţioneze înspre serviciul sau chiar instituţia care le poate rezolva: multe sunt aproape indescifrabile din cauza ortografiei. Unele conţin probleme dramatice. Altele sunt de-a dreptul răuvoitoare. Însă luate în ansamblu, dezvăluie adevărata faţă a societăţii. Exemplele sunt multe.  
Un fost lucrător la un restaurant reclama faptul că mâncarea gătită este ţinută la frigider trei-patru zile şi e servită veche; societatea nu are contracte cu principalele firme de servicii publice (?Electrica?, ?Distrigaz?, ?Aquatim? etc.), cheltuielile fiind decontate de către o persoană fizică; materia primă pentru bucătărie este cumpărată fără facturi; nu se marchează mai nimic la casă; nu există contracte de muncă pentru salariaţi. Toate acestea sunt date la iveală abia după încetarea relaţiilor de muncă. Până atunci, salariatul a fost de fapt complice cu patronul evazionist, iar reclamaţia sa e dovada clară a răzbunării.  
Un tată foarte supărat pe fiul său a trimis două reclamaţii. În cea către D.G.F.P. Timiş scria, printre altele, că fiul său ?...nu dă atenţie familiei în care a crescut, vagabondează şi trăieşte în-tr-un anturaj degradat, nu participă financiar la bunăstarea familiei?. În final, solicită să i se trimită fiului său un avertisment pentru ?a-şi corecta comportamentul? şi menţionează că ?...nu am de sesizat aspecte de evaziune fiscală.? Iar în scrisoarea către ministrul finanţelor doreşte ?multă sănătate la întreg corpu Miniştrilor în frunte cu domnul president Ion Iliescu?, apoi continuă: ?Domnu Ministru al finanţelor publice, am acasă la casa părintească [...] un cancer frauduros care în fiecare lună face fraudă la puterea economică, dezastru interminabil, nu se poate să păstreze părinţii mei rezervă de bani...?  
O mamă disperată reclama faptul că fiul ei, minor, după ce a lucrat o lună întreagă la o spălătorie auto, a fost jignit şi pus pe liber fără să i se dea vreun ban pentru munca prestată. Nici nu e de mirare, cei care-şi spală autoturismele la spălătoriile de prin Timişoara neprimind vreun bon sau chitanţă pentru serviciul făcut.   
Iată şi o scrisoare în aparenţă comică. Un cetăţean din zona Făgetului scria, printre altele: ?De două săptămâni încoace, au început să cadă prunele din pom, cucuruzul se îngălbeneşte, iar puii de găină şi ciurcă mor.? Cauza acestui prăpăd era fumul de la o bocşă de mangal, iar săteanul solicita un control fiscal pentru verificarea legalităţii acestei afaceri.  
Frecvente sunt petiţiile în care administratorii şi preşedinţii unor asociaţii de locatari sunt acuzaţi că nu au încheiat contracte de prestări servicii cu femeile de serviciu sau, dacă asemenea acte există, se mai strâng nişte bani suplimentari, necontabilizaţi. Alţi locatari îşi reclamă vecinii că pentru repararea acoperişului nu au organizat licitaţii.  
De acuze nu sunt scutiţi nici unii lideri de sindicat, aceştia fiind bănuiţi că lucrează mână în mână cu administraţia firmei.  
Un subiect ce apare frecvent în reclamaţii este cel referitor la faptul că mulţi patroni din comerţ recurg la aşa-numitele perioade de probă, după care, dacă cel în cauză nu corespunde aşteptărilor, adică nu acceptă să fie ?mână în mână? cu patronul, nu e angajat, ci chiar făcut hoţ sau mincinos.  
Cârcotaşii atacă  
Nici Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor nu scapă de petiţii mai vesele sau mai triste. Partea proastă este însă faptul că procentul celor nefondate este prea mare, iar legea îi obligă pe funcţionari să le analizeze  pe toate şi se reduce astfel rapiditatea de rezolvare a celor potenţial fondate.   
Antologic este cazul unui cetăţean din Arad supărat foc pe faptul că ?mafihoţii afacerişti şi homosexualii din bloc îmi tot descuie lacătul special cu chei yală, deşi nu mi s-au furat cele 3 chei yală, nu am dat la nimeni vreo cheie, plus că port tot timpul cu mine cele 3 chei yală, etc.? Arădeanul este convins că lacătele chinezeşti se fabrică de fapt în Timişoara sau Arad şi au cinci-şase chei şi nu doar trei, cu câte se pun în vânzare ?lacătele yală mafioate?. În final solicită inspectorilor de la O.J.P.C. Timiş să verifice de urgenţă firma care i-a vândut lacătul şi ?...să ceară obligatoriu toate actele ce însoţesc lacătele acestea criminale...?. În final, pe marginea scrisorii, solicită imperativ: ?Interzis să o daţi la alte Instituţii de Stat că sunt mafioate securate?.  
Există însă şi petiţii foarte răutăcioase, deseori chiar jignitoare pentru funcţionarii statului, consideraţi cu toţii nişte incompetenţi, corupţi şi leneşi. Un cetăţean supărat pe una dintre marile firme de televiziune prin cablu din Timişoara, dar şi pe faptul că răspunsul din partea O.J.P.C. Timiş la prima sa petiţie nu a fost corespunzător aşteptărilor sale, trimite o nouă reclamaţie, plină de invective. Pe de altă parte, el mai scrie: ?Nu-mi amintesc să fi trimis la O.P.C. Timiş o scrisoare referitoare la tariful [numele firmei, n.red.] întrucît părerea mea despre această instituţie este cît se poate de proastă, considerînd-o instituţie parazitară, cu personal incompetent, plătiţi cu bani grei din banii publici?. Evident, nu desconsiderăm criticile acestui timişorean la adresa modului în care se asigură în oraş serviciile de televiziune prin cablu, însă nu putem fi de acord cu felul în care le face.   
   
   
   
   
   
Proporţie anormală  
Potrivit situaţiei primite de la dl Vasile Rădulescu, inspectorul şef al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Timiş, în 2002 au sosit   
la această instituţie   
1 777 de petiţii, din care s-au dovedit a fi neîntemeiate nu mai puţin de 738, din care 299 la servicii, 223 la produsele alimentare şi 216 la produsele nealimentare. La servicii, cele mai multe reclamaţii neîntemeiate s?au referit la transmisia de semnal prin cablu (TV), respectiv 36 de cazuri. În continuare, topul arată astfel: livrarea energiei termice şi apei calde ? 35; alimentaţia publică ? 27; telefonia fixă pentru populaţie ? 19, service auto ? 15. La produsele alimentare, pe locul I în topul reclamaţiilor neîntemeiate s-au situat preparatele din carne, specialităţi şi pastă de mici. Pe următoarele locuri au fost: laptele de consum şi produsele lactate - 21; carnea, organele şi subprodusele în stare proaspătă - 19; pâinea şi produsele de panificaţie - 19; fructele şi legumele proaspete - 19. În fine, iată şi topul reclamaţiilor neîntemeiate la produsele nealimentare: aparate electrocasnice - 26; încălţăminte - 18; articole de uz casnic -17; aparate electronice audio-video - 15. În multe dintre cazuri, din totalul petiţiilor, aproape jumătate sau chiar mai mult sunt neîntemeiate. Nu în puţine situaţii reclamaţiile se fac din răutate. Tot anul trecut, 109 petiţii au fost greşit trimise către O.J.P.C. Timiş şi a fost necesară retransmiterea lor către alte instituţii.   
   
   
   
Reclamaţii  
Numai în perioada 1 iunie-31 decembrie 2002, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş (inclusiv la administraţiile finanţelor publice din Timişoara şi Lugoj, la cele ale oraşelor Buziaş, Deta, Făget, Jimbolia şi Sânnicolau Mare, precum şi la cele comunale Periam, Recaş şi la administraţia financiară zonală Timişoara) au fost depuse ori au sosit prin poştă   
23 250 de petiţii, respectiv cereri, reclamaţii, sesizări sau propuneri, din care 37 au fost anonime. Unele petiţii anonime ce priveau nereguli de ordin fiscal au fost repartizate spre soluţionare direcţiilor de specialitate, de regulă Gărzii Financiare, ne-a precizat dl Iulius Jichici, directorul general al D.G.F.P. Timiş. Cel mai mare număr de petiţii - 14 190 - a venit la Administraţia Finanţelor Publice Timişoara. Procentul de soluţionare în termen a fost de 90%. Petiţiile la nivelul administraţiilor financiare teritoriale reprezintă cereri, adeverinţe, atestări fiscale, cereri de scutire privitoare la obligaţiile fiscale, cereri de scutiri de taxa de timbru, contestaţii la penalităţile aplicate, cereri pentru recalcularea unor impozite, pentru copii de acte din arhivă, cereri de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, sesizarea unor cazuri de evaziune fiscală, pre-cum şi solicitări şi sesizări privind clarificarea unor aspecte legate de modul de calcul şi cel de declarare a impozitului pe venitul global. Au fost adresate greşit D.G.F.P. Timiş şi redirecţionate altor instituţii din Timiş alte 118 petiţii.  
   
AGENDA nr. 5/1 februarie 2003
No votes yet

Promovează acest site

Share this

Traduceri

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 24 imagini
  • 235 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 1 vizitator online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1577712
    • Unique Visitors: 34631
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter