Get Adobe Flash player

Cărți de autor

     

Articole recente în blog

trafic ranking

Statistici web

Proză scurtă

Când zăpada fură amintirile

Săptămâna Paştelui. 
Întâi apăruseră cei din strada Vale. În centrul Bocnei se întâlniră cu cei de pe Morăviţa, semn că sentimentul de frustrare era general: Gâscarul îi păcălise. Manu, de curând expulzat din Italia, îndrăznise să compare dependenţa lor de vizitele Gâscarului cu dependenţa de haşiş, drept pentru care fu crunt bătut de către chiar prietenii lui, în faţa birtului rece şi de obicei gol al Perceptorului. Ceea ce trăiseră cu toţii nu putea fi comparat cu nimic.  

Calul lui Doja, tractorul lui Spek şi veriga lipsă

Spek junior din Satu Nou avea un tractor pe nume Doja. Cum nimic pe lume nu e chiar întâmplător, nici numele acestei maşinării nu era deloc întâmplător. Spek tatăl, un „jidan împuţit“, cum îi spuneau unii mucaliţi de prin Iosefin, un fervent susţinător al comunismului, catapultat de la oraş pentru a implementa în rândul chiaburilor revoluţia cea mare, socialistă, avusese, pe vremea când bătea blacheuri şi punea pingele în atelierul său din cartierul timişorean Iosefin, un client de profesie istoric. Un individ mai în vârstă, adus de spate. Nu-i reţinuse niciodată acestuia numele. Doar unele trăsături ale chipului.

Portretul

Închise ochii şi-şi roti foarte încet capul. Atât de încet încât să-şi poată da seama dacă ceea ce auzea era căderea picăturilor de ploaie, pe pervazul ferestrei, ori a celor din calorifer strecurându-se printre cepurile de rugină din interior. Coapsa dreaptă, cea pe care stătea, îi amorţise şi-i provoca o tot mai pronunţată senzaţie de disconfort. Se întoarse pe partea cealaltă şi şi-o masă cu încrâncenare. Apoi îşi ciuli iar urechile, doar-doar şi-o da seama de sursa afurisitelor de picături. Da, gândi, aşa o fi şi cu picăturile chinezeşti. Şi acelea cad, cad, însă nimeni nu ştie de unde. Dar de ce i-o fi răzând pe chinezi pe cap?, se întrebă, surprins de propria-i nedumerire. 

Păsări pătrate pe cerul de apus

Un  stol de vrăbii se certa pe afişierul rotund de lângă Primărie. Pe afişier, sub cărămizile de pe care căzuse mortarul - un singur afiş. Iar pe afiş, sub iniţialele M.A.I., de la Ministerul Afacerilor Interne, scria cu majuscule: „Pe toată durata zilei de duminică se interzice cumpărarea a cel mult de două baloane de persoană. Cei care vor fi prinşi în caz contrar vor fi drastic amendaţi.“ Nu semna nimeni. Persoanele care se opreau să citească aproape că dădeau cu nasul de jumătatea de coală albă. Cei ce apelaseră măcar o singură dată la secretarul

Luna şi tramvaiul 5

 

Dușan Baiski - Luna și tramvaiul 5Duşan Baiski
Luna şi tramvaiul 5 
Editura "Marineasa" din Timişoara 1994 (proză scurtă) 
ISBN 973-96379-0-6 
© Duşan Baiski 
 
„Mai demult.  
Seara se lăsa din cer. Oranj.  
Dinspre Gara de Nord se auzi şuierul răguşit al unei locomotive. Peste tot mirosea a fum şi a frunze uscate.  
Vatmanul trase de manetă încet, până când cele două vagoane se opriră scârţâind, la o palmă de capătul liniei. Nu-l interesau nici uşile glisante ce fură date la o parte, nici oamenii ce se scurgeau în linişte pe străzile mute. Ochii i se opriră asupra necunoscutului. Întâi îl privi indiferent, ca pe un obiect apărut întâmplător în staţie, în raza sa vizuală, apoi, după ce scoase din ax maneta cândva nichelată, după ce încuie uşa cabinei de comandă, îl privi mai atent, încercând să-i descifreze trăsăturile feţei. Putea fi unul din anonimii ce se perindau zilnic de la un capăt la celălalt. De la o staţie la alta. Vara, ascunşi după lentile fumurii.

Radiografia unui caz banal

 

Dușan Baiski - Radiografia unui ca banalDuşan Baiski
Radiografia unui caz banal 
Editura "Facla" din Timişoara - 1988 (proză scurtă) 
 
„Salca de dincolo de peron se topise şi acum privea cerul printre rădăcini. Traversele îmbăiate în motorină se subţiaseră şi se torsionaseră ca nişte beţe de chibrituri arse. Liziera dinspre Mureş ardea mocnit cu flăcări verzui, decolorate. În răcoarea biroului, dezbrăcat la maiou şi cu chipiul dat pe spate, şeful de gară, Pascu, dezlega cuvinte încrucişate.  
Uitat pe boltă, soarele de iulie îşi înfipsese razele în ceafa cantonierului Matei şi-l urmărea, păşind împreună cu el de pe o traversă pe alta.  
Matei venea de la canton. În mâna stângă ţinea un bidon de plastic de cinci litri, iar în cea dreaptă o paporniţă plină cu ouă. Avea vestonul desfăcut, lăsând la vedere pieptul cu câteva smocuri de păr roşcat. Costeliv ca un cal proprietate comună , îşi puncta fiecare pas cu câte o gâfâială profundă, pornită parcă din burtă. Prin minte îi roiau gânduri confuze, somnoroase. La un moment dat se opri. Depuse paporniţa pe pietrişul dintre traverse şi-şi duse degetele spre gură. Atunci se văzu batista legată în jurul lor.

Averse izolate

 

Dușan Baiski - Averse izolateDuşan Baiski
Averse izolate 
Editura "Facla"din Timişoara 1984 (proză scurtă)
CUPRINS: 
- Pasărea 
- Autobuzul 
- Planeta XXXI 
- Pentru cine au tras clopotele 
- Aripi de ceară 
- Serveşte un măr 
- Antidot
 
NOTĂ: În perioada respectivă, debuturile trebuiau să se facă în colectiv. Ca atare, între aceleaşi coperţi există doi autori şi două cărţi. Colegul de carte, Augustin Zghibolţ din Oradea, a semnat cartea geamănă, Salonul alb, care cuprinde prozele scurte: Roxana; Umbrele nucului; Salonul alb; Cuţa; Bătrâna.
Coperta a fost realizată de Nicolae Sîrbu, iar redactor de carte a fost Gheorghe Mandics (nimeni altul decât cunoscutul ufolog György Mandics). Tehnoredactor: Ioan I. Iancu.

Păsări pătrate pe cerul de apus


Coperta carte Pasari patrate pe cerul de apusDuşan Baiski
Păsări pătrate pe cerul de apus 
Editura "Marineasa"din Timişoara 2006 (proză scurtă) 
ISBN 973-631-293-3 
© Duşan Baiski şi Editura Marineasa


Un  stol de vrăbii se certa pe afişierul rotund de lângă Primărie. Pe afişier, sub cărămizile de pe care căzuse mortarul - un singur afiş. Iar pe afiş, sub iniţialele M.A.I., de la Ministerul Afacerilor Interne, scria cu majuscule: „Pe toată durata zilei de duminică se interzice cumpărarea a cel mult de două baloane de persoană. Cei care vor fi prinşi în caz contrar vor fi drastic amendaţi.“ Nu semna nimeni. Persoanele care se opreau să citească aproape că dădeau cu nasul de jumătatea de coală albă. Cei ce apelaseră măcar o singură dată la secretarul Primăriei pentru vreo copie de buletin sau certificat de naştere ghiceau imediat că era vorba de maşina de scris a Primăriei. Era singura din sat. Iar culoarea indigoului folosit nu lăsa loc de nici un dubiu pentru apropiaţii secretarului. Era indigoul folosit de Otto pentru multiplicatul bancurilor porcoase. Acelaşi afiş fusese lipit cu făină şi apă chiar şi pe uşile celor patru birturi ce mai rămăseseră în localitate. Nu se întreba nimeni de ce, dacă era un anunţ al Primăriei, lipsea şampila. În mod limpede, nu era anunţul Primăriei, ci al Miliţiei.

Promovează acest site

Share this

Traduceri

Sondaj

De unde aţi aflat de acest site?:
  • 24 imagini
  • 234 articole
  • Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 76 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 1389516
    • Unique Visitors: 28285
    • Registered Users: 7
    • Since: Dum, 02/18/2018 - 12:38

    Vizitatori din data de 8 mai 2014

    Flag Counter