Jurnalistică
Lugoj - Evenimentele din 21-23 ianuarie 1941*

“ATTAC România”, premiul Nobel şi taxa “pe păcat”
“Taxa Tobin este ideală, putând fi considerată un fel de Robin Hood modern care ia de la bogaţi şi dă la săraci”
Drumul presei timişorene a fost, de regulă, unul anevoios
Scurtă călătorie în timp alături de scriitorul şi jurnalistul Mircea Şerbănescu,
Cuvântul scris nu este întotdeauna iubit, mai cu seamă atunci când spune adevăruri, când descoperă murdării omeneşti, când ia atitudine împotriva celor fără de caracter. Stăpânirea, atunci când doreşte să-şi facă de cap, preferă liniştea mediatică. Mass-media au fost mereu reduse la tăcere, dar, de fiecare dată, au renăscut din propria-i cenuşă, parcă mai tare, mai hotărâtă în a fi ea însăşi.
Graffiti, un alt mod de exprimare a frondei adolescentine
Spre disperarea proprietarilor de imobile, fie ele sedii de firme sau locuinţe, această (arareori) artă ia amploare
Primele graffiti au apărut în preistorie, pe suprafeţele relativ netede ale peşterilor. A fost prima formă de artă plastică experimentată de homo sapiens. În dicţionarul explicativ al limbii române, substantivul apare întâi sub forma de ?graffito? (arheologie), cuvânt provenit din limba italiană şi care înseamnă inscripţie sau desen executat prin zgâriere pe monumentele antice. În sensul actual ar însemna inscripţii zgâriate pe pereţi. Desigur, o zgârietură are calitatea de a păstra foarte multă vreme mesajul, fie că este un text sau o imagine.
Crime, jafuri, răpiri, torturi şi execuţii în Banat
Supliciul lui Gheorghe Doja, derulat la Timişoara, a fost unul dintre cele mai cumplite acte de acest gen din istoria României
Origami - arta japoneză de a da viaţă hârtiei
Pentru Györfi-Deák György această îndeletnicire a devenit un adevărat hobby pe care doreşte să li-l insufle şi copiilor
Îşi va pierde Gărâna parcul de sculptură monumentală?
Supărat pe indiferenţa autorităţilor şi oamenilor de afaceri, artistul
Miloš Crnjanski, mai mult decât un nume de stradă
Considerat a fi cel mai important reprezentant al modernismului sârb, el s-a şcolit la Timişoara
De regulă, multora prea puţin le pasă de cine sau ce se ascunde dincolo de numele străzii pe care locuiesc. Iar dacă i-a interesat cu adevărat cândva, a fost după Revoluţia din decembrie 1989, când edilii au început seria schimbării denumirilor a zeci şi zeci de străzi timişorene. Una dintre aceste recent rebotezate uliţe ale Mehalei, cartier situat la nord-vestul urbei de pe Bega, se află trecută în anuarul telefonic sub numele de Cirneanski Miloş (pe harta aceluiaşi anuar, Miloşi). Potrivit grafiei latine, numele se scrie Miloš Crnjanski şi se citeşte, cu aproximaţie, Miloş Ţârnianski. Uliţa este paralelă cu altele două, şi anume Grigore Alexandrescu
Animalele din Timişoara sunt foarte departe de Europa
Canibalism la Zoo, colivii de tortură în Iosefin şi oglinzi ucigaşe în Cetate
Dacă vă poartă vreodată paşii prin zona Bastionului, treceţi neapărat pe aleea ce desparte vechea cetate de moderna clădire a Schelei de Petrol şi veţi vedea, pe trotuar, păsări moarte. Dacă nu cumva veţi avea prilejul să urmăriţi chiar şi o “sinucidere? pe viu. Involuntară, desigur. Duminică, 26 octombrie, am făcut o plimbare mai lungă prin Timişoara animalelor sălbatice însoţit de nimeni altcineva decât de către dr. András Kiss, cercetător ştiinţific I, coordonatorul Secţiei de Ştiinţele Naturii din cadrul Muzeului Banatului, care ştia deja de multă vreme de povestea oglinzilor ucigaşe. M-a invitat să văd locul de pierzanie. Dumnezeu a vrut să asist neputincios, chiar atunci, la una dintre “sinuciderile? păsăreşti involuntare. Un botgros tocmai îşi luase zborul din mărăcinişul de pe acoperişul Bastionului şi s-a avântat spre sud, spre “cerul albastru”. Am auzit o bufnitură.
Ama Deus - tehnica de vindecare de pe Amazon a ajuns în România
În credinţa şi viziunea indienilor Guarani nu există cuvântul “boală”, pentru că tot ceea ce ne înconjoară este o expresie a Spiritului
Ben Laden a fost predat americanilor de un român
Cristi Vecerdea - CRIV din Lugoj, combatant pe fronturile din Bosnia
Mormântul lui Attila, o tentaţie pentru căutătorii de comori
Cetăţile nu au însemnat doar nişte ziduri şi fortificaţii. În caz de cucerire, apărătorii aveau nevoie de nişte subterane prin care să-şi salveze pielea. Mănăstirile trebuiau să-şi îngroape undeva morţii. Conducătorii trebuiau să-şi ascundă undeva bogăţiile. În concluzie, Zona Maris trebuia să fi fost, în mod logic, plină de galerii şi catacombe. Iată ce scria despre cele de la Cenad, în 1935, în monografia istorică ?Din trecutul Bănatului ? Comuna şi bisericile din Giridava-Morisena-Cenad", Pr. Gheorghe Cotoşman, doctorand în teologie: "Sub clădirea mare a Ťhambaruluiť cum se numea moara cu aburi, mistuită de flăcările unui puternic incendiu în anul 1928, se spune că ar fi un coridor subteran, care se prelungeşte pe sub Mureşpână la închisoarea din Seghedin, Ungaria.
Falsuri celebre şi mai puţin celebre pe piaţa timişoreană
Probabil că primele falsuri au apărut o dată cu primele trocuri sau cu cei dintâi comercianţi, care şi-au folosit inventivitatea pentru a obţine foloase ?necurate", contrafăcând diverse mărfuri căutate pe piaţă. Sau cu prima sticlă de vin ?botezat" vândută de hangiul şmecher unor ageamii într-ale alcoolului. Pe unii, cuvântul ?botezat" îi chiar poate face să creadă că, de fapt, primii falsificatori au fost călugării. În materialul de faţă nu ne-am propus, însă, un eseu istoric privind falsurile, indiferent de natura lor, ci o sumară trecere în revistă a unor falsuri mai celebre sau mai puţin celebre, descoperite în timp pe piaţa timişoreană.
Oraşul de aur al unui colecţionar
Octavian Leşcu este, peste hotare, unul dintre cei mai cunoscuţi timişoreni
De la Ocna de Fier la Ocna de Aur?
Un munte de marmură, un Crac de Aur şi mulţi oameni săraci